ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4099/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2000 Tribunalul Arbitral al C.C.I.N. Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. M. SRL Eforie Nord și a obligat pârâta S.C. B.I. SRL SLATINA, Jud. Olt la plata sumei de 340.600.000 lei contravaloare prestații și la 14.344.738 lei cheltuieli de judecată. S-a respins totodată acțiunea împotriva pârâtei S.C. B.I. SRL, filiala Petroșani, pentru lipsa calității procesuale pasive. Tribunalul arbitral, pentru a hotărî astfel a reținut în esență că încheierea contractului de prestări servicii nr. 18 din 21 martie 2000, a avut loc între reclamantă și S.C. B.I. SRL Slatina, și faptul că s-a trecut în paranteză filiala Petroșani, nu are nici o relevanță, din moment ce toate datele de identificare depuse la dosar privesc pe S.C.

B.I. SRL Slatina și nu filiala din Petroșani a aceleiași societăți, care în aceste condiții nu are calitate procesuală. Pe fond, s-a reținut că reclamanta S.C. M. SRL Eforie Nord, prin contract, s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei un număr de 40 de locuri la hotel, pe fiecare serie, iar pârâta să achite contravaloarea acestora de 575.600.000 lei, din care a achitat numai 235.000.000 lei, rămânând neachitată suma de 340.600.000 lei, astfel că în temeiul art. 969 și art. 1075 C. civ., acțiunea a fost admisă, potrivit dispozitivului hotărârii. Conform dispozițiilor art. 364 C. proc. civ. pârâta S.C. B.I. SRL Slatina a atacat această hotărâre, cu acțiune în anulare. Prin sentința civilă nr. 24 din 17 mai 2001 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea în anulare a reclamantei S.C.

B.I. SRL Slatina. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2145 din 22 martie 2002 a admis recursul declarat de reclamanta S.C. B.I. SRL Slatina împotriva sentinței civile nr. 24 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Prin sentința civilă nr. 55 din 7 noiembrie 2002 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, după rejudecare, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantele S.C. B.I. SRL Petroșani și S.C. B.I. SRL Slatina. A anulat hotărârea arbitrală nr. 36 din 5 decembrie 2000 a Tribunalului Arbitral Constanța, în sensul admiterii acțiunii reclamantei S.C. M. SRL, față de S.C.

B.I. SRL, filiala Petroșani. A fost obligată pârâta la plata sumei de 340.600.000 lei contravaloare prestații și la 14.344.738 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. A fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâta S.C. B.I. SRL Slatina pentru lipsă de calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței civile nr. 55 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs reclamanta S.C. B.I. SRL Petroșani și pârâta S.C. M. SRL Eforie Nord. Prin recursul formulat în temeiul art.304 opct.9 C. proc. civ., recurenta reclamantă S.C. B.I. SRL Petroșani, critică soluția Curții de Apel Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării S.C.

M. SRL la plata sumei de 286.400.00 lei către societatea sa, ca urmare a compensării penalităților contractuale reciproce. În criticile formulate recurenta reclamantă susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii făcându-se de altfel și o interpretare greșită a probelor din dosar. Că societatea sa i-a plătit S.C. M. SRL contravaloarea prestațiilor turistice efectuate, astfel că valoarea plăților făcute acoperă valoarea facturilor din dosar și că suma de 340.000.000 lei ce face obiectul acțiunii reprezintă daune interese conform contractului și nu contravaloarea prestațiilor cum greșit a fost calificată de instanță și de S.C.

M. SRL. Recurenta reclamantă mai susține că datorită faptului că S.C. M. SRL nu și-a respectat obligația de plată pentru distribuția locurilor, reprezentând 57.000.000 lei, echivalentul a 10% din valoarea contractului, sumă ce urma să fie folosită pentru publicitatea serviciilor, societatea sa a fost în imposibilitate să-și respecte contractul, și că raportat la reactualizarea sumei menționate aceasta mai datorează și 570.000.000 lei penalități (însumând 627.000.000 lei). Că față de această situație, urmare a compensării penalităților contractuale reciproce, S.C. M. SRL îi datorează 286.400.000 lei, sumă la care urmează a fi obligată de instanță.

În concluziile scrise depuse la dosar recurenta reclamantă precizează că societatea sa nu are calitate procesuală pasivă și ca atare urmează a se respinge acțiunea față de societatea sa și că de fapt suma care i se datorează este de 518.040.000 lei, astfel cum a fost pretinsă și demonstrată prin întâmpinarea din 7 februarie 2001 depusă la arbitraj, căreia instanțele nu i-au dat interpretarea de cerere reconvențională, nefiind analizată ca atare. Recursul reclamantei nu este fondat. Susținerea reclamantei în sensul că instanțele în considerarea rolului lor activ ar fi fost obligate să interpreteze susținerile părții din întâmpinare ca o cerere reconvențională, în condițiile în care aceasta nu a intenționat să ceară obligarea S.C.

M. SRL la plata sumelor despre care a făcut vorbire, pe simplul considerent că le datorează în baza contractului, nu poate fi reținută. Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. instanța trebuie să se pronunțe, numai cu privire la ceea ce s-a cerut; ori în speță prin întâmpinarea la care face referire reclamanta recurentă nu s-a cerut obligarea reclamantei din dosarul arbitral la plata nici unei sume, nici cu titlu de penalități, și nici ca diferență rămasă de achitat prin compensarea datoriilor părților, ci a fost o expunere a situației de fapt. Potrivit principiului disponibilității care guvernează și procesul comercial, instanțele s-au pronunțat numai cu privire la ceea ce părțile au cerut.

Recurenta pârâtă S.C. M. SRL Eforie Nord prin criticile formulate, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., cu privire la hotărârea Curții de Apel Constanța, susține în esență următoarele: - că S.C. B.I. SRL Slatina urma să fie obligată la contravaloarea prestațiilor, aceasta având calitate procesuală pasivă, fapt ce rezultă atât din contractul de prestări servicii, cât și din datele de la Registrul comerțului, cu atât mai mult cu cât facturile au fost emise pe numele acesteia și au și fost achitate parțial și că în mod greșit a fost obligată la plată filiala Petroșani; - că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 366 C. proc. civ., instanța neavând un rol activ în clarificarea situației de fapt, care necesită administrarea de noi probe.

Recursul pârâtei S.C. M. SRL Eforie Nord nu este fondat. Prima critică a recurentei pârâte, în sensul că în mod greșit a fost obligată la plată S.C. B.I.S SRL Petroșani pentru calitate procesuală pasivă nu este întemeiată, critică formulată de altfel și de recurenta reclamantă. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța că S.C. B.I. SRL Petroșani este un subiect de drept distinct, o societate comercială cu personalitate juridică proprie, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Petroșani – Hunedoara, fapt dovedit cu adresa aflată la dosarul Tribunalului Arbitral Constanța, între cele două societăți comerciale neexistând legătura dintre societatea mamă și filiala acesteia.

De altfel atât din contractul de prestări servicii nr. 18 din 21 martie 2000, cât și din anexa acestuia, aflate la filele 20 și 30 din dosarul arbitral rezultă că beneficiară a prestațiilor de servicii a fost menționată S.C. B.I. SRL, filiala Petroșani, al cărui sigiliu a fost aplicat pe ambele acte. Chiar dacă ambele societăți au același administrator B.C., prestările de servicii au fost stabilite și achitate parțial de către S.C. B.I. SRL Petroșani, conform facturii aflată la dosarul arbitral. S.C. B.I. SRL Slatina prin adresa aflată la dosar arbitral arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât firma semnatară a contractului și beneficiara serviciilor este S.C. B.I. SRL Petroșani, care a și achitat o parte a acestora.

Însăși reclamanta S.C. B.I. SRL Petroșani a recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosar arbitraj, existența obligațiilor contractuale asumate prin contractul nr. 18 din 21 martie 2000 și anexa acestuia, făcând discuții numai cu privire la sumele pe care i le datora S.C. M. SRL la rândul ei. Deci forța obligatorie a contractului în cauză se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie respectate cu bună credință. Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ. judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind obligați totodată să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății.

Ori din analiza actelor procesuale care emană de la părți, cât și din cuprinsul încheierilor de ședință, rezultă că obligațiile legale mai sus menționate au fost respectate în soluționarea litigiului. Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă ca nefondate atât recursul reclamantei, cât și al pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. B.I. SRL Petroșani și de pârâta S.C. M. SRL Eforie Nord împotriva sentinței nr. 55 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2003.