ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4099/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4099/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2000
Tribunalul Arbitral al C.C.I.N. Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei
S.C. M. SRL Eforie Nord și a obligat pârâta S.C. B.I. SRL SLATINA, Jud. Olt la
plata sumei de 340.600.000 lei contravaloare prestații și la 14.344.738 lei
cheltuieli de judecată.
S-a respins totodată acțiunea împotriva pârâtei
S.C. B.I. SRL, filiala Petroșani, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Tribunalul arbitral, pentru a hotărî astfel a
reținut în esență că încheierea contractului de prestări servicii nr. 18 din 21
martie 2000, a avut loc între reclamantă și S.C. B.I. SRL Slatina, și faptul că
s-a trecut în paranteză filiala Petroșani, nu are nici o relevanță, din moment
ce toate datele de identificare depuse la dosar privesc pe S.C. B.I. SRL Slatina
și nu filiala din Petroșani a aceleiași societăți, care în aceste condiții nu
are calitate procesuală.
Pe fond, s-a reținut că reclamanta S.C. M. SRL
Eforie Nord, prin contract, s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei un număr
de 40 de locuri la hotel, pe fiecare serie, iar pârâta să achite contravaloarea
acestora de 575.600.000 lei, din care a achitat numai 235.000.000 lei, rămânând
neachitată suma de 340.600.000 lei, astfel că în temeiul art. 969 și art. 1075
C. civ., acțiunea a fost admisă, potrivit dispozitivului hotărârii.
Conform dispozițiilor art. 364 C. proc. civ.
pârâta S.C. B.I. SRL Slatina a atacat această hotărâre, cu acțiune în anulare.
Prin sentința civilă nr. 24 din 17 mai 2001
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea în
anulare a reclamantei S.C. B.I. SRL Slatina.
Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,
prin decizia nr. 2145 din 22 martie 2002 a admis recursul declarat de
reclamanta S.C. B.I. SRL Slatina împotriva sentinței civile nr. 24 din 17 mai
2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, pe care a casat-o și a
trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 55 din 7 noiembrie 2002
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, după rejudecare, a admis acțiunea
în anulare formulată de reclamantele S.C. B.I. SRL Petroșani și S.C. B.I. SRL
Slatina. A anulat hotărârea arbitrală nr. 36 din 5 decembrie 2000 a
Tribunalului Arbitral Constanța, în sensul admiterii acțiunii reclamantei S.C.
M. SRL, față de S.C. B.I. SRL, filiala Petroșani.
A fost obligată pârâta la plata sumei de
340.600.000 lei contravaloare prestații și la 14.344.738 lei cheltuieli de
judecată către reclamantă.
A fost respinsă acțiunea reclamantei față de
pârâta S.C. B.I. SRL Slatina pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr. 55 din 7
noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs reclamanta S.C.
B.I. SRL Petroșani și pârâta S.C. M. SRL Eforie Nord.
Prin recursul formulat în temeiul art.304 opct.9
C. proc. civ., recurenta reclamantă S.C. B.I. SRL Petroșani, critică soluția
Curții de Apel Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în
concluzie admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul
obligării S.C. M. SRL la plata sumei de 286.400.00 lei către societatea sa, ca
urmare a compensării penalităților contractuale reciproce.
În criticile formulate recurenta reclamantă
susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța este lipsită de
temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii făcându-se
de altfel și o interpretare greșită a probelor din dosar. Că societatea sa i-a
plătit S.C. M. SRL contravaloarea prestațiilor turistice efectuate, astfel că
valoarea plăților făcute acoperă valoarea facturilor din dosar și că suma de
340.000.000 lei ce face obiectul acțiunii reprezintă daune interese conform
contractului și nu contravaloarea prestațiilor cum greșit a fost calificată de
instanță și de S.C. M. SRL.
Recurenta reclamantă mai susține că datorită
faptului că S.C. M. SRL nu și-a respectat obligația de plată pentru distribuția
locurilor, reprezentând 57.000.000 lei, echivalentul a 10% din valoarea
contractului, sumă ce urma să fie folosită pentru publicitatea serviciilor,
societatea sa a fost în imposibilitate să-și respecte contractul, și că
raportat la reactualizarea sumei menționate aceasta mai datorează și
570.000.000 lei penalități (însumând 627.000.000 lei).
Că față de această situație, urmare a
compensării penalităților contractuale reciproce, S.C. M. SRL îi datorează
286.400.000 lei, sumă la care urmează a fi obligată de instanță.
În concluziile scrise depuse la dosar recurenta
reclamantă precizează că societatea sa nu are calitate procesuală pasivă și ca
atare urmează a se respinge acțiunea față de societatea sa și că de fapt suma
care i se datorează este de 518.040.000 lei, astfel cum a fost pretinsă și
demonstrată prin întâmpinarea din 7 februarie 2001 depusă la arbitraj, căreia
instanțele nu i-au dat interpretarea de cerere reconvențională, nefiind
analizată ca atare.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Susținerea reclamantei în sensul că instanțele
în considerarea rolului lor activ ar fi fost obligate să interpreteze
susținerile părții din întâmpinare ca o cerere reconvențională, în condițiile
în care aceasta nu a intenționat să ceară obligarea S.C. M. SRL la plata
sumelor despre care a făcut vorbire, pe simplul considerent că le datorează în
baza contractului, nu poate fi reținută.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. instanța
trebuie să se pronunțe, numai cu privire la ceea ce s-a cerut; ori în speță
prin întâmpinarea la care face referire reclamanta recurentă nu s-a cerut
obligarea reclamantei din dosarul arbitral la plata nici unei sume, nici cu
titlu de penalități, și nici ca diferență rămasă de achitat prin compensarea
datoriilor părților, ci a fost o expunere a situației de fapt.
Potrivit principiului disponibilității care
guvernează și procesul comercial, instanțele s-au pronunțat numai cu privire la
ceea ce părțile au cerut.
Recurenta pârâtă S.C. M. SRL Eforie Nord prin
criticile formulate, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., cu
privire la hotărârea Curții de Apel Constanța, susține în esență următoarele:
- că S.C. B.I. SRL Slatina urma să fie obligată
la contravaloarea prestațiilor, aceasta având calitate procesuală pasivă, fapt
ce rezultă atât din contractul de prestări servicii, cât și din datele de la
Registrul comerțului, cu atât mai mult cu cât facturile au fost emise pe numele
acesteia și au și fost achitate parțial și că în mod greșit a fost obligată la
plată filiala Petroșani;
- că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
dispozițiilor art. 366 C. proc. civ., instanța neavând un rol activ în
clarificarea situației de fapt, care necesită administrarea de noi probe.
Recursul pârâtei S.C. M. SRL Eforie Nord nu este
fondat.
Prima critică a recurentei pârâte, în sensul că
în mod greșit a fost obligată la plată S.C. B.I.S SRL Petroșani pentru calitate
procesuală pasivă nu este întemeiată, critică formulată de altfel și de
recurenta reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea
constată că în mod corect a reținut instanța că S.C. B.I. SRL Petroșani este un
subiect de drept distinct, o societate comercială cu personalitate juridică proprie,
înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Petroșani – Hunedoara, fapt
dovedit cu adresa aflată la dosarul Tribunalului Arbitral Constanța, între cele
două societăți comerciale neexistând legătura dintre societatea mamă și filiala
acesteia.
De altfel atât din contractul de
prestări servicii nr. 18 din 21 martie 2000, cât și din anexa acestuia, aflate
la filele 20 și 30 din dosarul arbitral rezultă că beneficiară a prestațiilor
de servicii a fost menționată S.C. B.I. SRL, filiala Petroșani, al cărui
sigiliu a fost aplicat pe ambele acte.
Chiar dacă ambele societăți au
același administrator B.C., prestările de servicii au fost stabilite și
achitate parțial de către S.C. B.I. SRL Petroșani, conform facturii aflată la
dosarul arbitral.
S.C. B.I. SRL Slatina prin adresa aflată la
dosar arbitral arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât
firma semnatară a contractului și beneficiara serviciilor este S.C. B.I. SRL
Petroșani, care a și achitat o parte a acestora.
Însăși reclamanta S.C. B.I. SRL Petroșani a
recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosar arbitraj, existența obligațiilor
contractuale asumate prin contractul nr. 18 din 21 martie 2000 și anexa
acestuia, făcând discuții numai cu privire la sumele pe care i le datora S.C. M.
SRL la rândul ei.
Deci forța obligatorie a contractului în cauză
se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art.
969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între
părțile contractante și trebuie respectate cu bună credință.
Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ.
judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a
descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor,
să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor lor, fiind
obligați totodată să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii
supuse judecății.
Ori din analiza actelor procesuale care emană de
la părți, cât și din cuprinsul încheierilor de ședință, rezultă că obligațiile
legale mai sus menționate au fost respectate în soluționarea litigiului.
Cum hotărârea instanței de apel este temeinică
și legală, Curtea urmează să respingă ca nefondate atât recursul reclamantei,
cât și al pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de
reclamanta S.C. B.I. SRL Petroșani și de pârâta S.C. M. SRL Eforie Nord
împotriva sentinței nr. 55 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța,
secția comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28
octombrie 2003.