ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3956 din 23 iunie 2006, a admis acțiunea principală formulată de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA cu sediul social în Eforie Nord județul Constanța în contradictoriu cu pârâtele SC G.P. SRL cu sediul social în Iași județul Iași și SC F.C. SRL cu sediul social în Dej județul Cluj, în sensul că a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 529 din 18 martie 2004 la B.N.P. B.D., dispunând și evacuarea pârâtelor din Hotelul M. din Eforie Nord. De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă SC G.P.

SRL ca nefondată. Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 12,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că cele două pârâte au încheiat, la data de 27 ianuarie 2004, contractul de consorțiu nr. 167, în vederea dobândirii calității de coproprietar al hotelului M., prin participarea la licitația organizată de SC E. SA la data de 28 ianuarie 2004. Cele două societăți au adjudecat la licitație imobilul, au semnat la data de 18 martie 2004 contractul de vânzare-cumpărare, au plătit 50 % din prețul convenit, stabilind că diferența de 219.500 dolari S.U.A. plus TVA să fie achitată de pârâte până la data de 30 august 2004, preț la care se adaugă o dobândă de 4 % pe an, sub sancțiunea rezoluțiunii de plin drept a contractului.

Apărările pârâtelor în sensul înlăturării pactului comisoriu și constatării divizibilității plății restului de preț, nu au fost primite. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 592 din 18 martie 2004 părțile au prevăzut un pact comisoriu de ultim grad, care înlătură în totalitate intervenția instanței. Referitor la divizibilitatea plății invocate de pârâta SC G.P. SA, s-a remarcat că solidaritatea este regula în materie comercială și numai o clauză care să prevadă expres divizibilitatea obligației poate înlătura această solidaritate. S-a constatat că pârâtele nu au achitat integral prețul la care s-au obligat prin contract, neexecutare care atrage rezoluțiunea deplin drept a contractului, conform voinței părților, ca urmare a acestei rezoluțiuni și a desființării actului cu efect retroactiv, s-a impus repunerea părților în situația anterioară, pârâtele fiind obligate să predea reclamantei imobilul deținut fără titlu.

Cererea reconvențională a pârâtei SC G.P. SRL, prin care a solicitat să se constate nulitatea clauzei penale pentru clauză imorală, a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 124/ COM din 25 mai 2007, a admis apelul privind pe apelanta SC G.P. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 3956 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC M.N. SA formulată împotriva SC G.P. SRL Iași și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. De asemenea, a fost obligată intimata SC M.N. SA la plata sumei de 8.930 Ron cheltuieli de judecată către apelantă.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că răsturnarea prezumției de solidaritate se poate face cu orice mijloc de probă prevăzut de art. 46 C. com., iar potrivit art. 970 alin. (1) C. civ., convențiile trebuie executate cu bună credință. Mai mult, art. 943 C. civ., reglementează și situația că atunci când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Din aplicarea art. 42 C. com., teza finală se constată că apelanta a făcut dovada stipulației contrare. Dacă părțile nu ar fi înțeles a înlătura solidaritatea s-ar fi prevăzut simplu în contractul de vânzare-cumpărare că „prețul va fi plătit de cele două societăți cumpărătoare până la 31 august 2004 și nu „în cote egale”, înlăturarea solidarității obligaționale pasive fiind astfel înlăturată expres prin stipulația contrară, prin voința părților.

Astfel, a fost înlăturată solidaritatea pasivă, reclamanta îndeplinind obligația de plată de 50 % din preț, prevăzută contractual și obligația de plată a prețului a devenit divizibilă. În ce privește critica adusă prin al doilea motiv de apel, în referire la greșita respingere a cererii reconvenționale, prin care se solicită constatarea nulității clauzei penale, a fost găsită nefondată, deoarece partea și-a dat consimțământul pentru semnarea acesteia, în deplină cunoștință de cauză, ca fiind cunoscută încă din caietul de sarcini, care a stat la baza organizării licitației. Împotriva deciziei civile nr. 124/ COM din 25 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC M.N.

SA Eforie Nord, care în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 raportat la art. 312 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de SC G.P. SRL Iași. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că hotărârea criticată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea că obligația de plată a prețului nu este divizibilă sub aspectul rezoluțiunii iar modalitatea de desființare a contractului de vânzare-cumpărare este una singură și efectuează ambele cumpărătoare în situația în care SC M.N. nu încasează prețul. Motivele pe care se sprijină hotărârea sunt contradictorii, împrejurare care rezultă din faptul că instanța a apreciat că obligația de plată este divizibilă, în condițiile în care, în contract s-a prevăzut expres că cele două societăți au cumpărat în indiviziune.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației existente la dosar, rezultă fără putere de tăgadă, că între reclamanta SC E. SA în calitatea de vânzătoare și pârâtele SC G.P. SRL Iași și SC F.C. SRL Dej, în calitatea de cumpărătoare, a fost autentificat sub nr. 592 din 18 martie 2004 la Biroul Notarului Public B.D.D. din Constanța contractul de vânzare-cumpărare privind activul Hotel M. situat în localitatea Eforie Nord județul Constanța. Prețul vânzării, stabilit conform procesului verbal de licitație din data de 28 ianuarie 2004 a fost de 439.000 dolari S.U.A., preț care nu include TVA, echivalentul a 14.293.410.000 lei, ce urma a fi achitat în cote egale de către societățile cumpărătoare.

Cumpărătoarele au plătit 50 % din preț, înaintea autentificării contractului, urmând ca restul de 50 % din preț să fie achitat până la data de 31 august 2004. Este adevărat că activul Hotel M. a fost cumpărat de pârâte în cote egale și în indiviziune, cu respectarea condițiilor stipulate în caietul de sarcini și procesului verbal de licitație. Pârâta SC G.P. SRL Iași și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, prin plata cotei de preț de 50 % din valoarea activului, nefiind ținută de plata integrală a prețului vânzării. Așa cum s-a invocat constant, în toate fazele procesuale, dobândirea proprietății în indiviziune, nu face ca obligația de plată să fie una indivizibilă, ci una contră, așa cum s-a dovedit, manifestarea de voință liber consimțită a fost aceea ca societățile cumpărătoare a imobilului să achite prețul în cote egale.

În acest context nu s-a dorit și părțile nu și-au manifestat voința de a crea o solidaritate pasivă față de creditor. Este adevărat că, din perspectiva dispozițiilor art. 42 C. com., solidaritatea fiind de natura însăși a obligației comerciale nu trebuie stipulată expres în convenție, deoarece ea se prezumă. Această prezumție de solidaritate are însă un contract relativ, iuris tantum, putând fi răsturnată printr-o stipulație contrară. De remarcat este și aspectul că, anterior perfectării contractului de vânzare descris anterior, pârâtele SC G.P. SRL Iași și SC F.C. SRL Dej au încheiat contractul de consorțiu nr. 167 din 27 ianuarie 2004, precizând la art. 6, intitulat „obligațiile părților contractante”, că ele vor participa în cote egale la plata prețului imobilului ce se va achiziționa în baza licitației.

În speță, pârâta SC G.P. a făcut dovada înlăturării solidarității obligației de plată integrală a prețului activului, astfel că instanța de apel, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor contractuale. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.N. SA (fostă SC E. SA) – Eforie Nord împotriva deciziei nr. 124/ COM din 25 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 8.925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată între pârâta SC G.P.

SRL Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.N. SA (fostă SC E. SA) – Eforie Nord, împotriva deciziei nr. 124/ COM din 25 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă reclamanta la 8.925 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC G.P. SRL Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2008.