ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanța, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 3956 din 23 iunie 2006, a admis acțiunea
principală formulată de reclamanta SC T.H.R.M.N. SA cu sediul social în Eforie
Nord județul Constanța în contradictoriu cu pârâtele SC G.P. SRL cu sediul
social în Iași județul Iași și SC F.C. SRL cu sediul social în Dej județul
Cluj, în sensul că a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat
sub nr. 529 din 18 martie 2004 la B.N.P. B.D., dispunând și evacuarea pârâtelor
din Hotelul M. din Eforie Nord.
De asemenea, a fost respinsă
cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă SC G.P. SRL ca
nefondată. Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 12,20
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut
că cele două pârâte au încheiat, la data de 27 ianuarie 2004, contractul de
consorțiu nr. 167, în vederea dobândirii calității de coproprietar al hotelului
M., prin participarea la licitația organizată de SC E. SA la data de 28
ianuarie 2004. Cele două societăți au adjudecat la licitație imobilul, au
semnat la data de 18 martie 2004 contractul de vânzare-cumpărare, au plătit 50 %
din prețul convenit, stabilind că diferența de 219.500 dolari S.U.A. plus TVA
să fie achitată de pârâte până la data de 30 august 2004, preț la care se
adaugă o dobândă de 4 % pe an, sub sancțiunea rezoluțiunii de plin drept a
contractului.
Apărările pârâtelor în
sensul înlăturării pactului comisoriu și constatării divizibilității plății
restului de preț, nu au fost primite.
Prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 592 din 18 martie 2004 părțile au
prevăzut un pact comisoriu de ultim grad, care înlătură în totalitate
intervenția instanței. Referitor la divizibilitatea plății invocate de pârâta
SC G.P. SA, s-a remarcat că solidaritatea este regula în materie comercială și
numai o clauză care să prevadă expres divizibilitatea obligației poate înlătura
această solidaritate.
S-a constatat că pârâtele nu
au achitat integral prețul la care s-au obligat prin contract, neexecutare care
atrage rezoluțiunea deplin drept a contractului, conform voinței părților, ca
urmare a acestei rezoluțiuni și a desființării actului cu efect retroactiv, s-a
impus repunerea părților în situația anterioară, pârâtele fiind obligate să predea
reclamantei imobilul deținut fără titlu.
Cererea reconvențională a
pârâtei SC G.P. SRL, prin care a solicitat să se constate nulitatea clauzei
penale pentru clauză imorală, a fost respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal,
prin decizia civilă nr. 124/ COM din 25 mai 2007, a admis apelul privind pe
apelanta SC G.P. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 3956 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că
a respins acțiunea reclamantei SC M.N. SA formulată împotriva SC G.P. SRL Iași
și a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.
De asemenea, a fost obligată
intimata SC M.N. SA la plata sumei de 8.930 Ron cheltuieli de judecată către
apelantă.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de apel a stabilit că răsturnarea prezumției de solidaritate
se poate face cu orice mijloc de probă prevăzut de art. 46 C. com., iar
potrivit art. 970 alin. (1) C. civ., convențiile trebuie executate cu bună
credință. Mai mult, art. 943 C. civ., reglementează și situația că atunci când
este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Din aplicarea art. 42 C.
com., teza finală se constată că apelanta a făcut dovada stipulației contrare.
Dacă părțile nu ar fi
înțeles a înlătura solidaritatea s-ar fi prevăzut simplu în contractul de
vânzare-cumpărare că „prețul va fi plătit de cele două societăți cumpărătoare
până la 31 august 2004 și nu „în cote egale”, înlăturarea solidarității
obligaționale pasive fiind astfel înlăturată expres prin stipulația contrară,
prin voința părților. Astfel, a fost înlăturată solidaritatea pasivă,
reclamanta îndeplinind obligația de plată de 50 % din preț, prevăzută contractual
și obligația de plată a prețului a devenit divizibilă.
În ce privește critica adusă
prin al doilea motiv de apel, în referire la greșita respingere a cererii
reconvenționale, prin care se solicită constatarea nulității clauzei penale, a
fost găsită nefondată, deoarece partea și-a dat consimțământul pentru semnarea
acesteia, în deplină cunoștință de cauză, ca fiind cunoscută încă din caietul
de sarcini, care a stat la baza organizării licitației.
Împotriva deciziei civile nr.
124/ COM din 25 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs
reclamanta SC M.N. SA Eforie Nord, care în temeiul art. 304 pct. 7 și 9
raportat la art. 312 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și
modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului
declarat de SC G.P. SRL Iași.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat că hotărârea criticată este lipsită de temei legal, fiind
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea că obligația de
plată a prețului nu este divizibilă sub aspectul rezoluțiunii iar modalitatea
de desființare a contractului de vânzare-cumpărare este una singură și
efectuează ambele cumpărătoare în situația în care SC M.N. nu încasează prețul.
Motivele pe care se sprijină
hotărârea sunt contradictorii, împrejurare care rezultă din faptul că instanța
a apreciat că obligația de plată este divizibilă, în condițiile în care, în
contract s-a prevăzut expres că cele două societăți au cumpărat în indiviziune.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca
nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Din verificarea
documentației existente la dosar, rezultă fără putere de tăgadă, că între
reclamanta SC E. SA în calitatea de vânzătoare și pârâtele SC G.P. SRL Iași și
SC F.C. SRL Dej, în calitatea de cumpărătoare, a fost autentificat sub nr. 592
din 18 martie 2004 la Biroul Notarului Public B.D.D. din Constanța contractul
de vânzare-cumpărare privind activul Hotel M. situat în localitatea Eforie Nord
județul Constanța.
Prețul vânzării, stabilit
conform procesului verbal de licitație din data de 28 ianuarie 2004 a fost de 439.000 dolari S.U.A., preț care nu include TVA, echivalentul a 14.293.410.000 lei, ce
urma a fi achitat în cote egale de către societățile cumpărătoare.
Cumpărătoarele au plătit 50 % din preț, înaintea autentificării contractului,
urmând ca restul de 50 % din preț să fie achitat până la data de 31 august
2004.
Este adevărat că activul
Hotel M. a fost cumpărat de pârâte în cote egale și în indiviziune, cu
respectarea condițiilor stipulate în caietul de sarcini și procesului verbal de
licitație.
Pârâta SC G.P. SRL Iași și-a
îndeplinit obligațiile asumate contractual, prin plata cotei de preț de 50 %
din valoarea activului, nefiind ținută de plata integrală a prețului vânzării.
Așa cum s-a invocat constant, în toate fazele procesuale, dobândirea
proprietății în indiviziune, nu face ca obligația de plată să fie una
indivizibilă, ci una contră, așa cum s-a dovedit, manifestarea de voință liber
consimțită a fost aceea ca societățile cumpărătoare a imobilului să achite
prețul în cote egale.
În acest context nu s-a
dorit și părțile nu și-au manifestat voința de a crea o solidaritate pasivă
față de creditor.
Este adevărat că, din
perspectiva dispozițiilor art. 42 C. com., solidaritatea fiind de natura însăși
a obligației comerciale nu trebuie stipulată expres în convenție, deoarece ea
se prezumă. Această prezumție de solidaritate are însă un contract relativ, iuris
tantum, putând fi răsturnată printr-o stipulație contrară.
De remarcat este și aspectul
că, anterior perfectării contractului de vânzare descris anterior, pârâtele SC
G.P. SRL Iași și SC F.C. SRL Dej au încheiat contractul de consorțiu nr. 167
din 27 ianuarie 2004, precizând la art. 6, intitulat „obligațiile părților
contractante”, că ele vor participa în cote egale la plata prețului imobilului
ce se va achiziționa în baza licitației.
În speță, pârâta SC G.P. a
făcut dovada înlăturării solidarității obligației de plată integrală a prețului
activului, astfel că instanța de apel, a stabilit adevăratele raporturi
juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor contractuale.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.N. SA
(fostă SC E. SA) – Eforie Nord împotriva deciziei nr. 124/ COM din 25 mai 2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială
de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință
prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc.
civ., urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 8.925 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată între pârâta SC G.P. SRL Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC M.N. SA (fostă SC E. SA) – Eforie Nord, împotriva deciziei nr.
124/ COM din 25 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă reclamanta la 8.925
lei cheltuieli de judecată către pârâta SC G.P. SRL Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 24 ianuarie 2008.