ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3943/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta

S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a acționat în judecată pe

pârâta S.C. U.P.I. S.A. București, în contradictoriu cu care a solicitat să îi

fie admisă această acțiune și pârâta să fie obligată la plata suma de

23.146.259 lei contravaloare marfă, plus 5.400.793 lei dobândă și cheltuielile

de judecată aferente.

Tribunalul București, într-un al doilea ciclu

procesual, judecând acțiunea reclamantei a pronunțat sentința civilă nr. 1215

din 25 februarie 2000 prin care a restrâns acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut că prin O.P. nr. 253 din 15 septembrie 1997 pârâta a achitat în

avans comanda nr. 200/1997 în sumă de 30.000.000 lei, iar reclamanta i-a livrat

marfă în valoare mai mică de această sumă.

În apelul reclamantei, prin decizia nr. 1765 din

13 iunie 2000, hotărârea de mai sus a fost schimbată în tot de Curtea de Apel

București, secția comercială, și acțiunea acesteia a fost admisă împotriva

pârâtei pentru sumele de 23.146.259 lei preț, 5.400.793 lei dobândă comercială,

cu cheltuieli de judecată aferente.

Ulterior, această decizie a fost casată de

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, care prin decizia nr. 5707 din

18 octombrie 2001 a admis recursul pârâtei și a trimis cauza spre rejudecare

Curții de Apel București, spre a fi analizate motivele pe care s-au sprijinit

apelul reclamantei.

În rejudecarea apelului reclamantei, Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a pronunțat decizia nr. 92 A din 22

aprilie 2002 prin care a respins, ca nefondat apelul reclamantei declarat

împotriva sentinței nr. 1215 din 25 februarie 2000 a Tribunalului București,

secția comercială, reținând că reclamanta nu a putut dovedi ce facturi au fost

achitate, ce sumă a rămas din avansul de 30.000.000 lei și dacă mărfurile

livrate au avut o valoare mai mare de 30.000.000 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta

S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a declarat recurs susținând că este netemeinică și

nelegală. Recursul reclamantei nu a fost motivat în drept iar în fapt recurenta

a criticat hotărârea recurată sub aspectul plății contravalorii mărfii

exprimându-și nedumerirea cum instanța de apel s-a putut convinge că pârâta a

plătit factura în litigiu și a criticat de asemenea hotărârea recurată întrucât

nu a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii comerciale în sumă de 5.400.793

lei.

Recursul este nefondat.

Examinarea recursului reclamantei în raport de

actele și lucrările dosarului, conduce la constatarea că acesta nu se

încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la pct. 1 – 10 al art. 304

C. proc. civ., care să îndreptățească solicitarea recurentei de a i se admite

recursul și de a fi obligată pârâta la plata sumelor de 23.146.259 lei preț,

5.400.793 lei dobândă comercială și 2.951.743 lei cheltuieli de judecată.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă existența a

nici unui motiv de ordine publică, care să poată fi luat în considerare în

condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul se va respinge, ca

nefondat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă

de 3.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat

de reclamanta

S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii, împotriva deciziei nr. 92 din 22 aprilie 2002 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta să plătească

intimatei S.C. U.P. S.A. București suma de 3.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.