ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3943/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a acționat în judecată pe pârâta S.C. U.P.I. S.A. București, în contradictoriu cu care a solicitat să îi fie admisă această acțiune și pârâta să fie obligată la plata suma de 23.146.259 lei contravaloare marfă, plus 5.400.793 lei dobândă și cheltuielile de judecată aferente. Tribunalul București, într-un al doilea ciclu procesual, judecând acțiunea reclamantei a pronunțat sentința civilă nr. 1215 din 25 februarie 2000 prin care a restrâns acțiunea reclamantei, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin O.P. nr. 253 din 15 septembrie 1997 pârâta a achitat în avans comanda nr. 200/1997 în sumă de 30.000.000 lei, iar reclamanta i-a livrat marfă în valoare mai mică de această sumă.

În apelul reclamantei, prin decizia nr. 1765 din 13 iunie 2000, hotărârea de mai sus a fost schimbată în tot de Curtea de Apel București, secția comercială, și acțiunea acesteia a fost admisă împotriva pârâtei pentru sumele de 23.146.259 lei preț, 5.400.793 lei dobândă comercială, cu cheltuieli de judecată aferente. Ulterior, această decizie a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, care prin decizia nr. 5707 din 18 octombrie 2001 a admis recursul pârâtei și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București, spre a fi analizate motivele pe care s-au sprijinit apelul reclamantei.

În rejudecarea apelului reclamantei, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a pronunțat decizia nr. 92 A din 22 aprilie 2002 prin care a respins, ca nefondat apelul reclamantei declarat împotriva sentinței nr. 1215 din 25 februarie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, reținând că reclamanta nu a putut dovedi ce facturi au fost achitate, ce sumă a rămas din avansul de 30.000.000 lei și dacă mărfurile livrate au avut o valoare mai mare de 30.000.000 lei. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a declarat recurs susținând că este netemeinică și nelegală.

Recursul reclamantei nu a fost motivat în drept iar în fapt recurenta a criticat hotărârea recurată sub aspectul plății contravalorii mărfii exprimându-și nedumerirea cum instanța de apel s-a putut convinge că pârâta a plătit factura în litigiu și a criticat de asemenea hotărârea recurată întrucât nu a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii comerciale în sumă de 5.400.793 lei. Recursul este nefondat. Examinarea recursului reclamantei în raport de actele și lucrările dosarului, conduce la constatarea că acesta nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la pct. 1 – 10 al art. 304 C. proc. civ., care să îndreptățească solicitarea recurentei de a i se admite recursul și de a fi obligată pârâta la plata sumelor de 23.146.259 lei preț, 5.400.793 lei dobândă comercială și 2.951.743 lei cheltuieli de judecată.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă existența a nici unui motiv de ordine publică, care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 3.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii, împotriva deciziei nr. 92 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei S.C. U.P. S.A. București suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.