ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

arbitrală nr. 231 din 8 noiembrie 2006, Tribunalul Arbitral al Curții de

Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României a admis acțiunea formulată de SC C.C.C.F. SA București și SC I. SPA,

obligând-o pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA București la plata sumei de 1.113.943,57

euro reprezentând prețul neachitat din prețul datorat pentru lucrările

executate în temeiul contractului nr. 403/1999 și la 614525 euro dobânzi legale

pe perioada 1 ianuarie 2001 – 1 februarie 2006, plata urmând a se face la

cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

arbitrală de completare nr. 18 din 5 februarie 2007 același tribunal arbitral a

admis cererea reclamantelor privind completarea hotărârii și în temeiul art. 64

alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală și art. 281

2

C. proc.

civ., a completat dispozitivul sentinței arbitrale nr. 231 din 8 noiembrie 2006

în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor dobânda legală

de la 1 februarie 2006 până la plata sumei de 1.113.943,57 euro, în lei la

cursul B.N.R. din ziua plății.

Pârâta a formulat

acțiune în anularea sentinței arbitrale nr. 231 din 8 noiembrie 2006 a Tribunalului arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a României, invocând dispozițiile art. 364 lit. h) și f) C.

proc. civ.

Pe cale de excepție a

invocat următoarele:

- excepția lipsei de

interes a SC I. SPA, pe motiv că această reclamantă și-a manifestat voința

reală în sensul că nu are interes în prezenta cauză;

- excepția lipsei

calității procesuale active a SC I. SPA deoarece reclamanta I. SPA nu a dorit

să fie implicată în acest litigiu;

- excepția lipsei

calității de mandatar a SC C.C.C.F. SA, întrucât SC I. SPA nu are interes în

cauză și a renunțat la orice drept rezultat din pretențiile aferente

contractului nr. 403/1999, aspect învederat în actul PLC/526 din 16 noiembrie

2005, astfel că nu exista obiect al mandatului;

- excepția

prescrierii dreptului la acțiune având ca bază interpretarea contractului de antrepriză

ca fiind un contract cu execuție succesivă raportată la scadența fiecărei

lucrări executate, astfel că suma prescrisă este de 852.736,95 lei, se

circumscrie perioadei 2000-2002 și în consecință nu datorează nici dobânda

aferentă acestei perioade.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins excepțiile, ca inadmisibile, și

a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare, așa cum rezultă din sentința

comercială nr. 59 din 26 martie 2007.

În motivarea acestei

sentințe instanța de apel a reținut că excepțiile ridicate au fost soluționate

de tribunalul arbitral și exced motivelor limitativ prevăzute de art. 364 C.

proc. civ., iar în legătură cu motivele întemeiate pe art. 304 lit. f) și h) C.

proc. civ., a constatat că acestea sunt nefondate, întrucât tribunalul nu s-a

pronunțat asupra aceea ce nu s-a cerut și dispozitivul hotărârii nu cuprinde

dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire, necuprinzând contradicții care ar

împiedica executarea.

Împotriva acestei

hotărâri pârâta C.N.A.D.N.R. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 4, 8, 9

C. proc. civ., susținând următoarele:

- instanța și-a

depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât nu a luat act de voința SC

I. SPA exprimată în actul PCL/526 din 16 noiembrie 2005 prin care a renunțat la

orice avantaje pe care C.C.C.F. le-ar obține în urma finalizării procedurii

arbitrajului, neavând interes în cauză și nici calitate procesuală activă (304 pct.

4 C. proc. civ.).

- instanța nu a

analizat raportul juridic al părților prin prisma contractului de antrepriză cu

executare succesivă care justifică prescripția dreptului la acțiune pentru

perioada 2000-2002, nejustificându-se nici debitul principal și nici dobânda

aferentă (304 pct. 8 C. proc. civ.).

- tribunalul arbitral

și instanța care a analizat acțiunea în anulare au interpretat greșit clauzele

70.1 și 70.2 din contract, pârâta neobligându-se decât la plata prețului și

nicidecum la achitarea altor costuri. De asemenea, instanța greșit a reținut că

pârâta nu a contestat sumele solicitate întrucât prin însăși apărarea sa, a

solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, costurile fiind achitate

SC I. în calitate de reprezentant al asocierii în anul 2004, și că eventualele

costuri adiționale generate de modificările legislative, asupra cărora

obligația asigurării sumelor aparține G.R. nu pot fi puse în sarcina companiei

deoarece nu fac obiectul contractului.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Art. 304 pct. 4 C.

proc. civ., prevede că hotărârea atacată poate fi casată „când instanța a

depășit atribuțiile judecătorești”.

Nu pot fi reținute

motivele invocate de recurentă în susținerea depășirii atribuțiilor

judecătorești de către instanța de judecată deoarece în interpretarea actelor

normative invocate instanțele și-au exercitat atribuțiile puterii

judecătorești, motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., vizând

respectarea competențelor constituționale în cadrul sistemului de drept precum

și respectarea principiului separației puterilor în stat.

Or, constatarea

interesului în proces al reclamantei intimate SC I. SPA, a calității sale

procesuale active, sunt atribuții ale instanței de judecată, care au fost

exercitate în conformitate cu dispozițiile procedurale și constituționale.

Și criticile de

nelegalitate a deciziei atacate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., urmează a fi respinse întrucât analiza contractului de

antrepriză ca un contract cu executare succesivă și interpretarea acestuia prin

prisma clauzelor 70.1 și 70.2, care ar determina nejustificarea obligării la

debitul principal și dobândă, precum și faptul că pârâta a contestat sumele

solicitate de reclamantă prin însăși apărarea sa, sunt critici de fond ale

hotărârii, nu critici de nelegalitate care la rândul lor să fie raportate la

modul de soluționarea al acțiunii în anulare în temeiul art. 364 lit. f) și h) C.

proc. civ.

Cum instanța de

recurs nu analizează problemele legate de temeinicia hotărârii ci numai

aspectele de legalitate a hotărârii atacate și cum hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 364 lit. f) și h) C. proc. civ.,

se constată că hotărârea împotriva căreia a fost declarat recursul este la

adăpost de orice critică, urmând ca acesta să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței comerciale nr. 59 din 26

martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 februarie 2008.