ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la 13

septembrie 2006 reclamanta SC M.C. SRL Arad cheamă în judecată pe pârâta SC G.C.B.

SRL Arad solicitând Tribunalului arbitral să se constate încetarea de drept cu

data de 8 septembrie 2006 a contractului din 17 aprilie 2006 încheiat între

părți, din culpa exclusivă a pârâtei, să fie obligată pârâta la restituirea

avansului în sumă de 2.361.238,36 lei cu titlu de plată nedatorată și la

stabilirea penalităților pentru întârzierea în executarea lucrărilor sau pentru

executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, precum și la plata

dobânzii asupra acestor sume până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de

judecată.

Prin precizarea și

completarea de acțiune formulată la 10 noiembrie 2006 reclamanta solicită Tribunalului

arbitral, în principal, să se constate desființarea de drept a contractului din

17 aprilie 2006 dintre părți, cu data de 8 septembrie 2006, în temeiul pactului

comisoriu cuprins în art. 13.2 din contract, iar, în subsidiar, să se dispună

rezoluțiunea – în principal, ori rezilierea – în subsidiar, a contractului

pentru neexecutarea/executarea necorespunzătoare culpabilă a obligațiilor de

către pârâtă, obligarea pârâtei la restituirea avansului de 2.361.238,86 lei,

obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 138.563,85

euro până la 7 septembrie 2006 și a celor care se vor acumula până la data

plății efective, precum și la dobânzi legale pentru toate sumele de bani

purtătoare de dobândă la care va fi obligată pârâta, obligarea pârâtei la daune

- interese reprezentând cheltuielile totale pentru remedierea lucrărilor

executate în mod necorespunzător și pentru cele neexecutate al căror cuantum

urmează a fi determinat printr-o expertiză tehnică de specialitate.

La termenul din 15 februarie

2008 reclamanta precizează că renunță la judecată în privința capătului de

cerere privind obligarea pârâtei la daune - interese reprezentând cheltuielile

totale pentru remedierea lucrărilor executate în mod necorespunzător și pentru

cele neexecutate, al căror cuantum urma a fi determinat printr-o expertiză

tehnică de specialitate.

La data de 24 octombrie 2006

pârâta formulează întâmpinare și cerere reconvențională prin care solicită

constatarea rezilierii contractului prin acordul părților, obligarea

reclamantei la plata sumei de 54.762 lei reprezentând diferența între avansul

achitat și valoarea lucrărilor efectuate, iar – în subsidiar – solicită ca, în

cazul opunerii reclamantei la rezilierea de comun acord, să se dispună

încetarea contractului din culpa exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia

la plata sumei de 141.102,12 euro reprezentând daune - interese, cu cheltuieli

de judecată.

La 24 noiembrie 2006 pârâta

își precizează cererea reconvențională înlăturând petitul privind rezilierea

prin acordul părților și menționând că petitul cererii reconvenționale rămâne

cel solicitat în subsidiar.

Prin hotărârea nr. 4 din 7 martie

2008 Tribunalul arbitral, comisia de arbitraj comercial de pe lângă C.C.I.

Arad, admite în parte acțiunea reclamantei și dispune rezilierea contractului

de execuție lucrări din 17 aprilie 2006 (antrepriză) încheiat de părți, obligă

pe pârâtă la restituirea către reclamantă a sumei de 2.090.647 lei din avansul

pe care aceasta l-a achitat în baza contractului menționat, respinge cererea de

obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 138.563,85 euro

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 7 septembrie

2006, obligă pe pârâtă la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.090.647

lei, calculată de la data de 8 septembrie 2006 până la data plății efective, ia

act de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de

daune - interese reprezentând cheltuielile necesare remedierii lucrărilor

executate în mod necorespunzător de către pârâtă și pentru cele neexecutate și

respinge în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă,

cu 79.596 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Împotriva hotărârii

arbitrale menționate pârâta SC G.C.B. SRL Arad în calitate de reclamantă

formulează acțiune în anulare prin care, întemeindu-se în drept pe prevederile art.

364 lit. e) și f) C. proc. civ., solicită anularea hotărârii arbitrale atacate

și – după rejudecarea cererii principale și a cererii reconvenționale – să se

admită în parte acțiunea introductivă formulată de SC M.C. SRL în sensul

dispunerii rezilierii contractului din 2006 începând cu data de 7 septembrie

2006 din culpa exclusivă a acesteia, să se admită cererea sa reconvențională în

același sens, din culpa exclusivă a pârâtei reconvenționale și să fie obligată

aceasta la plata sumei de 54.762 lei reprezentând contravaloarea diferenței

dintre avansul primit de 2.361.238,86 lei și valoarea materialelor

achiziționate și a manoperei efectuate, precum și a sumei de 141.102,12 euro

reprezentând daune - interese, cu cheltuieli de judecată, solicitând – în

temeiul alin. (3) al art. 365 C. proc. civ. – și suspendarea executării

hotărârii atacate.

La data de 5 iunie 2008

reclamanta în acțiunea în anulare formulează cerere de renunțare la judecată cu

privire la capătul de cerere nr. 2 pct. 2 privind obligarea pârâtei

reconvențională la suma de 141.102,12 euro, echivalent în lei la data de 23

aprilie 2008, respectiv 507.969 lei (1 euro = 3,6 lei).

La data de 21 mai 2008

reclamanta solicită instanței să dispună și ridicarea sechestrului judiciar

aplicat materialelor aflate pe șantierul construcției în litigiu, aplicat de

Tribunalul Arbitral la cererea sa.

Prin sentința civilă nr. 28

din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, respinge

acțiunea în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale nr. 4 din 7 martie

2008, respinge cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, ia act de

renunțare a reclamantei la judecarea capătului de cerere referitor la obligarea

pârâtei reconvenționale la plata sumei de 141.102,12 euro cu titlu de daune -

interese și admite cererea de ridicare a sechestrului judiciar formulată de

reclamantă și, în consecință, dispune ridicarea acestei măsuri asigurătorii

aplicate prin încheierea de ședință din 2 martie 2007 pronunțată de Tribunalul

Arbitral asupra bunurilor existente pe șantierul SC M.C. SRL din Arad, și

cuprinse în procesul - verbal întocmit de executorul judecătoresc H.P. la data

de 17 octombrie 2006.

Reține instanța, pentru a

decide astfel, că – în speță – motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. e) C.

proc. civ. nu poate fi primit, neputându-se susține cu temei că hotărârea

contestată ar fi fost pronunțată în afara cadrului legal sub aspectul

termenului de soluționare a litigiului câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada

că ar fi notificat, atât pârâtei cât și Tribunalului Arbitral, până la primul

termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea arbitrajului, iar la

data de 20 aprilie 2007, când instanța arbitrală a propus ambelor părți

prelungirea termenului de soluționare a litigiului arbitral motivat de

împrejurarea că în cauză nu s-au finalizat expertizele dispune, termenul de

cinci luni reglementat de art. 3533 alin. (1) C. proc. civ., fusese deja

depășit, în plus, reclamanta însăși precizând la acea dată că a luat legătură

cu experții tehnici în construcții, desemnați în cauză, și care au solicitat

acordarea a încă unui termen de cel puțin o lună. Mai reține instanța că nici

motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu poate fi

acceptat întrucât reclamanta nu probează că Tribunalul Arbitral nu s-ar fi

pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv cu privire la identificarea părții

aflată în culpă pentru neexecutarea contractului a cărui reziliere a dispus,

față de menționarea expresă în hotărârea arbitrală atacată că „lucrările

executate sunt neconforme cu proiectul din culpa pârâtei - SC G.C.B. SRL care

„a încălcat obligații esențiale pe care și le-a asumat prin contract”,

reclamanta însăși arătând prin acțiunea în anulare promovată că instanța de

arbitraj a reținut faptul că aceasta „se află în culpă față de neexecutarea

corespunzătoare calitativ a construcției respective, fiind singurii

răspunzători pentru aceasta”. Reține – de asemenea – instanța că niciuna dintre

ipotezele evocate de art. 364 lit. f) C. proc. civ. nu pot permite instanței de

judecată ce efectuează controlul asupra hotărârii arbitrale să abordeze din nou

fondul litigiului cum dorește, de fapt, reclamanta.

Pentru a respinge cererea de

suspendare a hotărârii atacate instanța a reținut că sumele la plata cărora

reclamanta a fost obligată prin hotărârea arbitrală în cauză fuseseră deja

achitate către SC M.C. SRL, împrejurare raportat la care nu se mai justifică

nici menținerea măsurii asigurătorii dispusă de Tribunalul Arbitral.

Împotriva sentinței de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea art. 361 C. proc. civ., art.

364 lit. e), f), g), i) C. proc. civ. și art. 366 alin. (2) C. proc. civ. în

temeiul dispozițiilor art. 304 -

art.

3041 C. proc. civ. coroborat cu art. 365 alin. (1) C. proc.

civ. în principal casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii în anulare,

anularea hotărârii arbitrale și retrimiterea cauzei spre judecarea fondului la

Curtea de Apel Timișoara și, în subsidiar, modificarea sentinței atacate în

sensul admiterii acțiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale, judecarea

în fond a cererii principale de arbitrare și a cererii reconvenționale și, pe

cale de consecință, admiterea în parte a acțiunii introductive în sensul

dispunerii rezilierii contractului din 2006 începând cu data de 7 septembrie

2006, admiterea cererii sale reconvenționale în același sens, din culpa

exclusivă a reclamantei - pârâte reconvenționale, și obligarea acesteia la

plata sumei de 54.762 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre avansul

primit de 2.361.238,86 lei și valoarea materialelor achiziționate și manoperei

efectuate, cu cheltuieli de judecată.

În fundamentarea recursului

său recurenta invocă pentru prima dată motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit.

g) și i) C. proc. civ., arătând că hotărârea arbitrală nu poartă semnăturile

arbitrilor care au pronunțat-o, lipsa semnăturilor reprezentând un motiv de

ordine publică pe care prima instanță ar fi trebuit să-l fi invocat din oficiu,

fiind incidente și dispozițiile imperative prevăzute de art. 361 lit. g) C.

proc. civ., precum și că hotărârea arbitrală a fost dată – așa cum a invocat și

prin acțiunea în anulare – cu depășirea termenului de 7 luni stabilit imperativ

de art. 3533 C. proc. civ. fără un acord scris în acest sens al părților în

litigiu, fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. e) C.

proc. civ. și că – așa cum a precizat și prin acțiunea în anulare – Tribunalul

Arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra stabilirii

culpei cărei părți a fost avută în vedere pentru a dispune rezilierea

contractului în litigiu, fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364

lit. f) C. proc. civ.

În recursul său recurenta

formulează și critici vizând soluția pronunțată de tribunalul arbitral pe

fondul cauzei, instanța arbitrală stabilind eronat situația de fapt și de

drept, apreciind greșit probele administrate în cauză, luând în considerare un

raport de expertiză contabilă incomplet și întocmit în mod arbitrar.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata solicită respingerea recursului recurentei invocând excepția

nulității recursului față de neindicarea de către recurentă a motivelor de

nelegalitate ale sentinței recurate, fiind deci incidente dispozițiile art. 3021

lit. c) C. proc. civ., și arătând – pe fondul recursului – că acesta este

nelegal întrucât recurenta nu vizează, prin criticile formulate, sentința

civilă recurată, ci doar hotărârea arbitrală atacată cu acțiune în anulare,

motivele de desființare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 lit. g), i),

e) și f) C. proc. civ. avute în vedere de recurentă nefiind întemeiate,

recurenta nejustificând nici interesul de a invoca pretinsa pronunțare „minus

petita” de către Tribunalul Arbitral pentru invocarea căruia ar fi putut

justifica un interes eventual partea căreia i s-a admis doar în parte acțiunea

arbitrală și nu partea căreia i s-au respins în totalitate pretențiile,

recurenta formulând și critici cu privire la soluționarea fondului litigiului

de către instanța de arbitraj, aspect ce nu poate fi examinat pe calea acțiunii

în anulare, recursul fiind astfel nefondat.

Examinând cu prioritate, față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată

de intimată și întemeiată pe dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. se

constată că aceasta nu este fondată și urmează a fi respinsă, întrucât, pe de o

parte sentința recurată neputând fi – potrivit legii, respectiv potrivit art. 366

alin. (2) C. proc. civ. – atacată cu apel, sunt incidente dispozițiile art. 3041

C. proc. civ., invocate de recurentă, iar pe de altă parte criticile avansate

prin recurs fac posibilă încadrarea acestora – conform art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. – în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta reproșând instanței în fond greșita aplicare a dispozițiilor art.

364 lit. e), f), g) și i) C. proc. civ. și ale art. 361 lit. g) C. proc. civ.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma criticilor formulate de aceasta referitoare la greșita

aplicare de către instanța judecătorească a dispozițiilor menționate se constată

că acesta nu este fondat.

Deși, față de dispozițiile art.

316 C. proc. civ. coroborate cu ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ., motivele

de anulare prevăzute de art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ. invocate de

recurentă direct în recurs urmează a nu fi examinate, observăm totuși că

acestea nici nu sunt întemeiate, hotărârea arbitrală fiind semnată de toți

arbitrii, iar recurenta neindicând nici care sunt normele de ordine publică sau

dispozițiile imperative ale legii încălcate de Tribunalul Arbitral.

Cât privește motivul de

anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ. se

constată că în sentința recurată acesta a fost corect examinat și judicios

respins, întrucât recurenta nu a dovedit că ar fi notificat intimatei și Tribunalului

Arbitral, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce

caducitatea arbitrajului, conform art. 3533 alin. (6) C. proc. civ. și nici că

s-ar fi opus la solicitarea Tribunalului Arbitral de prelungire a termenului ea

însăși solicitând proba cu expertiză, formulând obiecțiuni la raportul de

expertiză și neopunându-se acordării de termene în vederea depunerii de către

experți a raportului de expertiză și a răspunsurilor la obiecțiuni, solicitând

– de asemenea – proba cu martori pentru indicarea adresei cărora a avut nevoie

de mai multe termene, sau tergiversând timbrarea capetelor cererii

reconvenționale, astfel că recurenta nu poate invoca propria culpă pentru

nerespectarea de către tribunalul arbitral a termenului de 5 luni prevăzut de art.

3533.

Se constată, de asemenea, că

în mod corect a respins instanța judecătorească criticată de recurentă și

susținerile acesteia încadrate în motivul de anulare a hotărârii arbitrale

prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., instanța reținând judicios că, față

de dispozitivul hotărârii pronunțate de Tribunalul Arbitral, rezilierea

contractului dintre părți s-a pronunțat pentru culpa pârâtei – recurenta de

față, așa cum rezultă atât din soluția pronunțată și cuprinsă în dispozitivul

hotărârii, cât și din considerentele menționatei hotărâri și cum a recunoscut

expres și recurenta prin textul acțiunii în anulare promovate împotriva

hotărârii arbitrale, precum și că instanța de arbitraj nu a pronunțat o

hotărâre minus petita, aceasta stabilind culpa recurentei de față cu privire la

executarea contractului dintre părți, în litigiu, a cărui reziliere s-a dispus

de către Tribunalul Arbitral.

Față de dispozițiile art. 364

C. proc. civ., care precizează că o hotărâre arbitrală poate fi desființată

numai pentru motivele expres prevăzute, care nu privesc reexaminarea hotărârii

respective sub aspectul soluționării fondului litigiului de către Tribunalul

Arbitral, motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

nevizând greșita judecată a litigiului în fapt sau în drept, criticile avansate

de recurentă cu privire la modul în care Tribunalul Arbitral a stabilit

situația de fapt și de drept, a apreciat probele administrate și a soluționat

cauza dedusă arbitrajului urmează a nu fi examinate.

Astfel fiind, sentința

recurată fiind legală și temeinică, dându-se eficiență dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul recurentei împotriva sentinței menționate urmează a

fi respins ca nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta, ca parte căzută în pretenții, urmează a

fi obligată să plătească intimatei suma de 14.280 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC G.C.B. SRL Arad împotriva sentinței nr. 28 din 9 septembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată de 14.280 lei către intimata - pârâtă SC M.C. SRL Arad.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.