ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2751/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 37593/3/2008

la Tribunalul București, secția a VI -a comercială, reclamanta SC

F. SPA a chemat-o în judecată pe pârâta SC F.P.I.E. SRL, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe

pârâtâ să-i plătească suma de 139.061,82 euro - conform

acordului de exclusivitate încheiat între părți Ia data de 7

octombrie 2004 și suma de 68.338,53 euro - contravaloare marfa

livrată în baza aceluiași acord de exclusivitate. Totodată,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente

acelor sume.

Prin sentința comercială nr.

8236 din 27 mai 2009, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SPA

și a obligat-o pe pârâta SC F.P.I.E. SRL să-i plătească reclamantei

următoarele sume: suma de 139.061,82 euro în echivalent lei la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății, debit recunoscut prin „Acordul de

exclusivitate" încheiat la data de 7 octombrie 2004; suma de 28.620,07 euro

în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății,

reprezentând dobânda legală sumei de 139.061,82 euro calculată pe

perioada 30 iunie 2005 - 2 decembrie 2008; suma de 35.541,76 euro, în

echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății,

reprezentând contravaloarea facturii din 21 ianuarie 2005;-suma de 7.723,76 euro

în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății

reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 35.541 euro,

calculată pe perioada 21 aprilie 2005 - 2 decembrie 2008; suma de

32.796,77 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării

plății, reprezentând contravaloarea facturii din 31 martie 2005; suma

de 6749,84 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării

plății, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 32.796,77

euro, calculată pe perioada 30 iunie2005 - 2 decembrie 2008; dobânda

legală aferentă sumelor de 139.061,82 euro, 35.541,76 euro, 32.796,77

euro, începând cu data de 3 decembrie 2008 și până la data

plății efective a acestor sume. De asemenea, pârâta a mai fost

obligată să plătească reclamantei suma de 12.732,84 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru

judiciar.

Prin decizia comercială nr. 119

din 22 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs pârâta invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și nemotivând recursul până la termenul de astăzi.

Asupra recursului astfel declarat,

se constată următoarele:

Deși pentru termenul de

astăzi, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbrul

judiciar, în valoare de 0,15 lei, ea nu și-a îndeplinit această

obligație legală, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în

pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului pârâtei.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de

regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca

netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că recursul

pârâtei nu a fost legal timbrat, că recurenta nu s-a conformat

mențiunii de pe citația emisă pentu termenul de judecată

din 15 septembrie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită,

că în cauză nu operează scutirea legală - personală

sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus

menționate și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC F.P.I.E. SRL București împotriva deciziei comerciale

nr. 119 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.