ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2751/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 37593/3/2008 la Tribunalul București, secția a VI -a comercială, reclamanta SC F. SPA a chemat-o în judecată pe pârâta SC F.P.I.E. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe pârâtâ să-i plătească suma de 139.061,82 euro - conform acordului de exclusivitate încheiat între părți Ia data de 7 octombrie 2004 și suma de 68.338,53 euro - contravaloare marfa livrată în baza aceluiași acord de exclusivitate. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acelor sume. Prin sentința comercială nr. 8236 din 27 mai 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SPA și a obligat-o pe pârâta SC F.P.I.E.

SRL să-i plătească reclamantei următoarele sume: suma de 139.061,82 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, debit recunoscut prin „Acordul de exclusivitate" încheiat la data de 7 octombrie 2004; suma de 28.620,07 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, reprezentând dobânda legală sumei de 139.061,82 euro calculată pe perioada 30 iunie 2005 - 2 decembrie 2008; suma de 35.541,76 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, reprezentând contravaloarea facturii din 21 ianuarie 2005;-suma de 7.723,76 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 35.541 euro, calculată pe perioada 21 aprilie 2005 - 2 decembrie 2008; suma de 32.796,77 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R.

din ziua efectuării plății, reprezentând contravaloarea facturii din 31 martie 2005; suma de 6749,84 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 32.796,77 euro, calculată pe perioada 30 iunie2005 - 2 decembrie 2008; dobânda legală aferentă sumelor de 139.061,82 euro, 35.541,76 euro, 32.796,77 euro, începând cu data de 3 decembrie 2008 și până la data plății efective a acestor sume. De asemenea, pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 12.732,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar. Prin decizia comercială nr. 119 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nemotivând recursul până la termenul de astăzi. Asupra recursului astfel declarat, se constată următoarele: Deși pentru termenul de astăzi, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbrul judiciar, în valoare de 0,15 lei, ea nu și-a îndeplinit această obligație legală, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului pârâtei.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că recursul pârâtei nu a fost legal timbrat, că recurenta nu s-a conformat mențiunii de pe citația emisă pentu termenul de judecată din 15 septembrie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus menționate și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC F.P.I.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 119 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.