ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 97/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 septembrie 2005, reclamanta G.C.R.S.P.A - Italia reprezentată prin SC C.I.R. SRL și prin S.C.A. - S., D. & Asociații - București a chemat în judecată pe pârâta SC C.E. SRL - Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 42.141,81 euro, echivalent în lei 1.466.408.562 lei (146.640,85 lei) - contravaloarea unor facturi din livrări de marfă. Prin sentința civilă nr. 1979 din 7 iunie 2006, Tribunalul Iași a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 42.141,81 euro echivalent a 1.466.408.562 lei vechi - 146.640,85 lei, calculați la cursul B.N.R.

din 15 septembrie 2008, urmând a fi transformați în lei, la cursul de referință B.N.R. din ziua plății cu titlu de preț; a anulat capătul de cerere privind suma de 18.367,85 lei dobândă legală, calculată pe perioada 18 octombrie 2004 - 30 septembrie 2005, ca netimbrat și a obligat la cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Iași, prin Decizia civilă nr. 33 din 29 martie 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința civilă de mai sus, în sensul că, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea reclamantei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 C. proc.

civ., casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât greșit s-a reținut că nu a îndeplinit procedura de conciliere, având în vedere și adresa din 27 mai 2008 prin care pârâta recunoaște că a fost notificată cu adresa din 18 martie 2002. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., indicate generic de recurentă, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situațiile precizate de art. 304 - pct. 1 - 9 C. proc. civ. pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate. Potrivit art. 720 1 (art. 1) C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Inițiativa convocării pentru conciliere aparține reclamantului, care potrivit art. 720 1 (alin. 2) C. proc. civ., va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină aceasta. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex sau fax sau orice mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Comunicarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. De reținut că dispozițiile procedurale conțin precizări privind data convocării la conciliere (art. 720 1 alin. (3)) iar, rezultatul concilierii (art. 720 1 alin. (4)) se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți.

Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că realizarea acestei proceduri prealabile este obligatorie iar neefectuarea concilierii directe, în materie comercială, reprezintă un fine de neprimire a acțiunii reclamantei. În speță, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicațiune a prevederilor legale menționate mai sus și a constatat că acțiunea reclamantei a fost introdusă prematur; fără să fie îndeplinită concilierea directă în termenii și cu respectarea condițiilor legale prevăzute în acest sens. Astfel că, din conținutul actelor prezentate de reclamantă nu rezultă că s-a efectuat corespondența pentru convocarea la conciliere și înmânarea actelor pe care se susține cererea, confirmate a fi fost primite de pârâtă.

De asemenea, nici dovezile poștale de la filele 7 și 8 din dosarul prezentat instanței de apel nu au putut fi reținute ca fiind concludente, privind expedierea și primirea documentelor de conciliere aflate în discuție de către părțile din acest proces. Adresa pârâtei pe care recurenta reclamantă o prezintă în recurs nu poate fi reținută ca fiind un document ce îndeplinește condițiile legale, menționate în detaliu mai sus, pentru a se putea aprecia că s-ar fi îndeplinit procedura concilierii directe, prevăzută ca obligatorie în cauzele comerciale evaluabile în bani. În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de G.C.R. S.P.A. Italia prin SC C.I.R. SRL București împotriva Deciziei nr. 33 din 29 martie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.