ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4210/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă,

reclamanta SC C. SRL Italia a cerut obligarea pârâtei SC F.V. SA Orăștie la

plata sumei de 580.142.673 lire italiene (3.347.423.223 lei), reprezentând

contravaloare marfă livrată și neachitată, la 220.845.393 lei daune materiale

pentru întârziere în plata prețului și a sumei de 43.747.686 lei cheltuieli de

judecată.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2217/ CA din

17 septembrie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 27.059.300 lire italiene sau suma de 238.121.840 lei,

cu 9.977.437 lei cheltuieli de judecată.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere.

Prin decizia nr. 43/ A din 28

februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL Italia,

împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

majorării pretențiilor la care a fost obligată pârâta SC F.V. SA Orăștie de la

contravaloarea în lei a 27.059.300 lire italiene, la suma de 45.900.000 lire

italiene, plătibilă în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății, s-au

majorat cheltuielile de judecată acordate reclamantei în primă instanță de la

9.977.437 lei la 13.293.601 lei.

S-au menținut restul dispozițiilor

hotărârii atacate. A fost obligată pârâta la 63.315.481 lei cheltuieli de

judecată în apel.

Împotriva menționatei decizii,

aceeași reclamantă a declarat recurs, la data de 4 martie 2005, iar motivele de

recurs au fost depuse la data de 23 iunie 2005.

Prealabil analizei motivelor de

recurs s-a luat în examinare excepția de nulitate a recursului, constatându-se

că decizia motivată a instanței de apel i-a fost comunicată la 24 martie 2005

recurentei, care a depus motivele de casare la 23 iunie 2005, direct la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Articolul 302 C. proc. civ., prevede

că: ”Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea

nulității”, iar art. 303 alin. (1) din același cod stipulează că recursul se va

motiva în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Potrivit art. 206 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termen legal.

Legiuitorul nu distinge între

declarația de recurs și depunerea motivelor de casare ce sunt privite ca un tot

unitar și trebuie depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea

nulității.

În cauză, declarația de recurs a

fost adresată Curții de Apel Alba Iulia, în termenul prevăzut de lege, însă

motivele de casare s-au depus la 23 iunie 2005 direct la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Ca urmare, neexistând în cauză nici

motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, instanța va

constata conform art. 306 C. proc. civ., că recursul declarat de reclamantă

este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta SC C. SRL Italia, împotriva deciziei nr. 43/ A din 28 februarie 2005

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2005.