ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 31/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată, Prin decizia nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curții de Apel Iași s-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului. Pârâta a declarat recurs și a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

în principal, in temeiul art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin (3) admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei pronunțate de Curtea de Apel lași in sensul admiterii apelului si, pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul lași după cum urmează : „refacerea erorii privind penalitățile datorate de recurentă către SC A. SA Iasi aferente debitului de 109.923,6 ron în sensul că acestea - așa cum rezultă din raportul de expertiză sunt de 48.468,87 si nu de 119.696,6 ron / 109.923,6 după aplicarea Legii nr. 469/2002 (care sunt aferente debitului pe care recurenta îl are de recuperat), obligarea SC A. SA la plata sumei de 211.219,07 ron reprezentând contravaloare factură din 7 martie 2005 si a dobânzii legale aferente acesteia de 66.132,69 ron.

Rectificarea sumei datorate cu titlu de dobândă de către SC A. SA către recurentă aferente debitului de 45.411,69 compus din facturile din 15 iulie 2003 si 30 august 2004 în sensul că acestea sunt de 20.406,7 in loc de 20.139,6 așa cum rezultă din raportul de expertiză și în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că instanța nu a intrat in cercetarea totală a fondului întrucât nu s-a pronunțat decât în parte asupra cererii reconvenționale, in temeiul art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin. (3) ipoteza 3 a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 48 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel lași si a sentinței nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului lași si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul lași având in vedere ca instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale.

Recurenta a fost nemulțumită de faptul că instanța a inversat dobânzile după cum urmează. Penalitățile datorate de recurenta către SC A. SA Iasi aferente debitului de 109.923,6 ron așa cum rezultă din raportul de expertiză sunt de 48.468,87 si nu de 119.696,6 ron cum în mod greșit a dispus instanța. Iar aceste aspecte rezultă clar din raportul de expertiză, din tabelele cuprinse in acesta în care sunt calculate aceste dobânzi pentru fiecare factură. Mai mult chiar din concluziile scrise depuse de intimata SC A. SA la fond rezultă un calcul al penalităților mult mai mic decât chiar cel făcut prin expertiza de 48.468,87. Recurenta a mai susținut că hotărârea instanței de fond mai cuprinde o eroare in ceea ce privește dobânzile aferente debitului de 45.411,69 compus din facturile din 15 iulie 2003 si 30 august 2004 în sensul că acestea sunt de 20.406,7 in loc de 20.139,6 așa cum rezultă din raportul de expertiză.

Recurenta a mai fost nemulțumită și de faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu poate avea în vedere contravaloarea facturii din 7 martie 2005 in sumă de 211.219,07 ron si a dobânzii legale aferente acesteia de 66.132,69 ron întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Recurenta a mai susținut că, în speță, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 - respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.

Recurenta a invocat separat și un motiv de recurs de ordine publică, respectiv art. 304 pct. 5 cu referire la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra precizării cererii reconvenționale formulată la data de 31 august 2006. Înalta Curte, analizând cu prioritate acest din urmă motiv de recurs și găsindu-l întemeiat, față de împrejurarea că el atrage casarea cu trimitere, și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție împotriva unei soluții ce urmează a se va pronunța de către instanță în raport de toate cererile formulate de către părți în prezenta cauză, celelalte critici aduse hotărârilor atacate se vor analiza în fond, după casare, de către Tribunalul Iași.

Cu privire la acest din urmă motiv se rețin următoarele: Prin precizarea cererii reconvenționale formulată la data de 31 august 2006 din dosarul instanței de fond recurenta - apelantă, si-a majorat pretențiile cu sume rezultate din facturi emise in baza unui contract de prestări servicii încheiat între părțile litigante (din 12 octombrie 2004). La termenul în care a fost depusă precizarea reconvenționalei, intimata - reclamantă nu a făcut niciun fel de opoziție la primirea acestei cereri, cum de altfel nici instanța nu a invocat tardivitatea modificării cererii.

Mai mult decât atât, urmare a majorării pretențiilor, instanța a pus în vedere pârâtei să timbreze pentru diferența de valoare (încheierea de ședința din data de 30 august 2006). Cu toate acestea, in ambele hotărâri pronunțate în cauză, instantele înțeleg să respingă pretențiile recurentei in sumă de 211.219,0748 lei provenite din factura din 7 martie 2005 emisă in baza contractului mai sus menționat, si care reprezintă tocmai majorarea câtimii obiectului cererii, cu motivarea că aceasta precizare a reconvenționalei ar fi tardiv introdusă, peste termenul prevăzut de art. 132 C.proc.civ. Conform art. 132 - art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită fără acordul celeilalte părți, decât până la prima zi de infățișare.

În cazul dedus judecații, precizarea reconvenționalei s-a făcut cu acordul reclamantei - intimate, fapt confirmat de mențiunile încheierii de ședință. Faptul respingerii pretențiilor menționate, ca fiind tardiv formulate, reprezintă evident o depășire a limitelor rolului activ al judecătorului in procesul civil. În exercițiul rolului sau activ, judecătorul trebuie doar sa atragă părților atenția în legătură cu drepturile si obligațiile lor, nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor procedurale, pentru că astfel se încalcă principiul disponibilității părților in proces. Dacă judecătorul nu respectă obligația impusă prin art. 129 C. proc. civ., hotărârea este susceptibilă de casare în recurs, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Așadar, în mod eronat, cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia "cu privire la situația de fapt si motivarea în drept pe care părțile le invoca in susținerea pretențiilor si apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”, precum si cu înfrângerea principiilor disponibilității și contradictorialității partilor în procesul civil, instanțele de fond și apel, cu nesocotirea prevederilor art. 132 – art. 134 C. proc.

civ., făcând abstracție de acordul intimatei reclamante la majorarea pretențiilor recurentei (prin precizarea reconvenționalei) și omițând să pună in discuția părților problema tardivității precizării cererii reconvenționale, în mod greșit resping pretențiile referitoare la obligarea reclamantei - intimate la plata sumei de 211.219,0748 lei, provenită din factura din 7 martie 2005 emisă în baza contractului de prestări servicii. Normele de procedură mai sus arătate sunt norme imperative instituite de legiuitor pentru reglementarea modului de organizare a procesului civil, așa încât, încălcarea acestora, conduce la nulitatea absolută a actelor de procedură astfel îndeplinite, respectiv, a hotărârii recurate, în cazul dedus judecății.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și față de depozițiile art. 312 alin. (1) ipoteza 1 si alin. (3) ipoteza 3 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea deciziei nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curții de Apel Iași și a sentinței nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL. Casează decizia nr. 48 din 23.aprilie 2007 a Curții de Apel Iași și sentința nr. 4532/E din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2008.