ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4346/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4346/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 335 de la 12 aprilie

2010 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă s-a admis acțiunea formulată

de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a obligat

pârâtul la plata sumei de 206.940 RON, reprezentând echivalentul sumei de

50.000 euro la data pronunțării conform cursului BNR - 4,1308 RON.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamantul S.V. și pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Olt.

În ședința publică de

la 9 decembrie 2010 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 242

pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă

pe rol, din oficiu, la data de 6 ianuarie 2012, fiind repartizată aleatoriu în

baza art. 99 alin. (5) din R.O.I. și a Hotărârii Colegiului de Conducere din 21

martie 2001 și primind termen la data de 31 ianuarie 2012.

Curtea de Apel

Craiova prin Decizia civilă nr. 3 din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosar nr.

345/104/2010*, a constatat perimat apelul declarat de reclamantul S.V. și

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Olt

împotriva sentinței civile nr. 335 de la 12 aprilie 2010 pronunțată de

Tribunalul Olt, secția civilă.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an, iar potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a dispus citarea

în cauză, cu mențiunea perimării, pentru a se asigura dreptul la un proces

echitabil al părților, de acces la instanță, titularul cererii fiind, în acest

mod, în cunoștință de cauză și având, în mod real și efectiv, posibilitatea să

se apere, în privința excepției.

Constatând că de la

data de 9 decembrie 2010, de când s-a dispus măsura suspendării în baza art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prezenta cauză a rămas în nelucrare mai

mult de un an, din vina părții interesate, neîndeplinindu-se niciun act de

procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și următoarele C.

proc. civ., s-a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 teza 1 și art. 317 alin. (1) C. proc. civ., criticând-o

pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 92

din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, împotriva

Deciziei civile nr. 3 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, în Dosar nr. 345/104/2010*, în contradictoriu cu

intimatul S.V.

Conform art. 317

alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au

putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În speță, greșita

suspendare a cauzei de către instanța de apel în Dosarul nr. 345/104/2010 putea

fi atacată cu recurs pe toată perioada suspendării, așa cum prevăd dispozițiile

art. 244

1

alin. (1) și (2) C. proc. civ., fiind menționat în mod

expres și în cuprinsul încheierii din 9 decembrie 2010, prin care s-a dispus

suspendarea apelului.

Mai mult, așa cum

rezultă din Dosarul nr. 345/104/2010*, apelantul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP Olt, a fost citat cu mențiunea

perimării, conform art. 252 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., pentru a se

asigura dreptul la un proces echitabil, în componența sa de acces la instanță,

titularul cererii fiind astfel în cunoștință de cauză și având posibilitatea să

se apere împotriva excepției, în mod real și efectiv.

Instanța a constatat

că apelantul nu a exercitat recursul împotriva încheierii de suspendare din 9

decembrie 2010, pe toată perioada cât a durat suspendarea, pentru a putea

invoca în cadrul recursului greșita suspendare a cauzei, raportat la

solicitarea de judecare în lipsă prin cererea de apel și prin întâmpinare, și

nici împotriva Deciziei nr. 3 din 31 ianuarie 2012 prin care s-a constatat

perimat apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 335 din 12 aprilie 2010,

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 305/104/2010, această decizie

devenind irevocabilă prin nerecurare, conform mențiunilor de pe finalul

deciziei.

În aceste condiții,

raportat la dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel

Craiova a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, având în vedere că

motivele invocate de către contestator nu au fost invocate pe calea recursului,

deși contestatoarea - apelantă avea posibilitatea invocării greșitei suspendări

a cauzei pe calea recursului împotriva încheierii de suspendare sau împotriva

deciziei de constatare ca perimat a apelului.

Împotriva Deciziei

nr. 92 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a declarat recurs contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, DGFP Olt Slatina, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

modificarea deciziei, în sensul admiterii contestației în anulare, cu

consecința reluării judecății apelurilor declarate în cauză.

În criticile

formulate recurentul contestator a susținut în esență următoarele:

Instituția sa în mod

justificat nu a declarat recursul împotriva încheierii de suspendare din 9

decembrie 2010, pe de o parte, având în vedere faptul că solicitase judecarea

cauzei în lipsă, fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

situație în care suspendarea nu putea fi dispusă pentru lipsa părților, iar pe

de altă parte, încheierea de suspendare nu i-a fost comunicată.

Cât privește

nedeclararea recursului împotriva deciziei instanței de apel prin care s-a

constatat perimarea apelului, și acest aspect este justificat, motivat de

faptul că nici această decizie nu i-a fost comunicată.

Recurentul a susținut

că în mod greșit instanța de apel a constatat intervenită perimarea, întrucât

termenul prevăzut de art. 248 și următoarele C. proc. civ. se calculează de la

data comunicării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, în

condițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. și că întradevăr a fost citată cu

mențiunea perimării, dar din punctul său de vedere, perimarea nu putea să

vizeze decât apelul reclamantului.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de contestatorul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - DGFP Olt Slatina împotriva Deciziei nr. 92 din 28

noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin

prisma criticilor formulate și în raport de motivele de recurs invocate,

constată că recursul este nefondat.

Criticile prin care

recurentul a arătat de ce nu a declarat recurs împotriva încheierii de

suspendare din 9 decembrie 2010 și nici împotriva Deciziei nr. 3 din 31

ianuarie 2012 prin care s-a constatat perimat apelul declarat împotriva

Sentinței civile nr. 335 din 12 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt,

sunt irelevante în această fază procesuală, avându-se în vedere că acesta

vizează Decizia nr. 92 din 28 noiembrie 2012, prin care Curtea de Apel Craiova

a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, raportat la dispozițiile art.

317 alin. (1) C. proc. civ., întrucât motivele invocate de către contestator nu

au fost invocate pe calea recursului, deși acesta avea posibilitatea invocării

greșitei suspendări a cauzei pe calea recursului împotriva încheierii de

suspendare sau împotriva deciziei de constatare ca perimat a apelului.

Față de această

situație, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să

respingă recursul contestatorului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de contestatorul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - D.G.F.P. Olt Slatina împotriva Deciziei nr. 92 din 28

noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL