ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6930/2013

Decizia nr. 6930/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 31 ianuarie 2013 pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată, sub nr. x/54/2013, contestația împotriva Dispoziției nr. 7 din 17 ianuarie 2013, iar la data de 8 februarie 2013 a fost înregistrată sub nr. x/54/2013 cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Slatina.

Prin cererea de suspendare reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligațiilor restante a sumei de 6.040.780 RON, act administrativ întocmit la data de 31 octombrie 2012 și comunicat reclamantei prin Adresa nr. z, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Reclamanta a depus, la termenul de judecată din data de 4 martie 2013, o precizare a contestației și a cererii de suspendare, prin care a arătat că suma de 13.247.060 RON trebuia să ducă parțial la scăderea creanței pe care creditoarea D.G.F.P. Olt urma să o primească atât la sfârșitul trimestrului III 2012 din masa credală a debitoarei, cât și pentru trimestrele viitoare ale anului 2012 - 2013, așa cum au fost stipulate în graficul de eșalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor, aprobat de judecătorul sindic prin Sentința nr. 618, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, în ședința publică din data de 31 mai 2010.

La data de 26 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare în Dosarul nr. x/54/2013, solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, apreciind că competența materială aparține Tribunalului Olt. Invocă dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 209 alin. (2) și art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Susține că Nota de compensare din 5 ianuarie 2012 se circumscrie categoriei "alte acte administrative", așa cum sunt definite și enumerate în O.M.F.P. nr. 2137/2011 iar competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva acestor acte aparține organelor fiscale emitente.

Prin Încheierea de ședință din data de 4 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2013, instanța observând cererea ce formează obiectul Dosarului nr. x/54/2013 și contestația ce formează obiectul Dosarului de față cu nr. x/54/2013 și constatând că există identitate de persoane, iar obiectul și cauza au între dânsele o strânsă legătură, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea Dosarului nr. x/54/2013 la Dosarul nr. x/54/2013.

Hotărârea și considerentele Curții de apel

Prin Încheierea din data de 11 martie 2013, Curtea de apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului contestat și a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 7 din 17 ianuarie 2013 emisă de D.G.F.P. Olt, până la rămânerea irevocabilă a soluționării contestației în fond.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

- Reclamanta-contestatoare, aflată în procedura reorganizării judiciare, a virat în contul creditorului principal suma totală de 13.247.060 RON, conform ordinului de plată anexat.

- D.G.F.P. Olt a procedat la stingerea datoriilor cu prioritate a debitelor curente. Modalitatea de stingere a datoriilor a fost comunicată reclamantei prin Adresa din 6 noiembrie 2012.

- Adresa a fost contestată în procedura prealabilă, contestație respinsă prin Dispoziția din 17 ianuarie 2013, emisă de D.G.F.P. Olt, ce menține ordinea de stingere a datoriilor comunicată inițial.

Sub aspectul "cazului bine justificat", Curtea de apel a reținut că, în esență, criticile vizează faptul că datoriile curente născute după data deschiderii procedurii insolvenței, care ar avea prioritate la stabilirea ordinii de stingere, ar fi fost acoperite parțial de suma achitată și în parte plata ar fi trebuit să asigure și stingerea datoriilor corespunzătoare graficului de plăți aprobat conform planului de reorganizare. Se arată că D.G.F.P. Olt ar fi descărcat și datorii viitoare.

În condițiile în care din lecturarea sumară a adresei de stabilire a modului de descărcare a plaților efectuate de reclamantă, dar și a Dispoziției de respingere a contestației în procedura prealabilă, nu rezultă data nașterii și data scadenței datoriilor curente, criticile se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat" în sensul avut în vedere de legiuitor în reglementarea art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul "pagubei iminente", Curtea de apel a reținut că modalitatea de stingere a datoriilor într-o anumită ordine și cuantum are înrâurire asupra aprecierii respectării Planului de reorganizare de către reclamantă. Consecințele de ordin economic, în aceste condiții, se circumscriu noțiunii de "pagubă iminentă", în sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Slatina, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea cererii de recurs, recurenta invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând în esență că hotărârea nu este motivată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanța a făcut aplicarea greșită dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Aplicând aceste principii în speță, Înalta Curte constată că, astfel cum intimata-reclamantă a arătat prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, la data de 16 octombrie 2013, până la soluționarea prezentului recurs, instanța de fond a pronunțat Sentința nr. 264 din 26 iunie 2013, rămasă irevocabilă, prin nerecurare, prin care s-a respins contestația precizată a societății reclamante, formulată împotriva actului administrativ - fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.

Prin urmare, recurenta nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 7 din 17 ianuarie 2013, acest scop fiind atins și chiar depășit prin soluționarea pe fond a demersului judiciar al reclamantului, prin respingerea acestuia, actul administrativ - fiscal fiind legal și executoriu.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentului în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pe de altă parte, nu se poate primi susținerea intimatei-reclamante în sensul că recursul reclamantului a rămas fără obiect, deoarece înregistrarea cererii de recurs s-a efectuat de autoritatea pârâtă, înainte de soluționarea fondului cauzei de către curtea de apel, hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea, fiind susceptibilă de recurs, potrivit legii.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Slatina, împotriva Încheierii din 11 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2013.

Procesat de GGC - MI