ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6899/2013

Decizia nr. 6899/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată contestația împotriva Dispoziției nr. x din 28 decembrie 2012 și cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.

Prin cererea de suspendare s-a solicitat ca în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligațiilor restante a sumei de 4.000.000 RON - nota privind compensarea obligațiilor fiscale, compensare efectuată cu data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei privind modalitatea de descărcare a sumei de 4.000.000 RON reprezentând obligații fiscale.

Pentru termenul de judecată din data de 25 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.

Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, apreciind că aparține competența materială Tribunalului Olt, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 și art. 209 alin. (2) și art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Prin Sentința nr. 98/2013 din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A județului Olt - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. x din 28 decembrie 2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Olt - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Nota de compensare din 5 ianuarie 2012 s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligațiilor fiscale restante, respectiv a sumei de 4.000.000 RON, compensare efectuată la data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012.

Împotriva actelor fiscale, reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestație înregistrată pe rolul D.G.F.P Olt în 16 februarie 2012, iar prin Dispoziția nr. x din 28 decembrie 2012 a fost respinsă contestația și menținut modul de descărcare a sumelor provenind din taxe și impozite.

Reclamanta se află în procedura de reorganizare prevăzută de Legea nr. 85/2006, situație în care avea obligația să achite D.G.F.P. Olt - creditor înscris în tabelul creanțelor acestei debitoare - atât obligațiile fiscale asumate prin planul de reorganizare cât și obligațiile curente născute în cadrul procedurii speciale.

La sfârșitul anului 2011, în scopul stingerii obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităților administrativ - teritoriale, contestatoarea a beneficiat de un credit angajat de Primăria B. în valoare de 4.000.000 RON.

Suma a fost virată în contul pârâtei, creditor majoritar al debitoarei SC A. SA, la data de 28 decembrie 2011, pârâtă care a procedat la descărcarea sumei numai în contul obligațiilor curente și nu a celor restante, stabilite prin planul de reorganizare, situație pe care o consideră nelegală, în raport de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-au stabilit obligațiile fiscale restante pe care aceasta le avea de achitat la termenele stabilite.

În aceste condiții, prin neachitarea sumelor stabilite prin planul de reorganizare, reclamanta se află în pericolul de a trece la procedura falimentului, situație, care în mod evident ar crea o pagubă iminentă atât societății reclamante, cât și cetățenilor care sunt beneficiari ai serviciilor de salubritate, prestate de către aceasta.

Fără a prejudeca fondul cauzei, instanța de fond a reținut că argumentele aduse de reclamantă, așa cum au fost mai sus prezentate succint, constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă, în privința actelor administrativ - fiscale contestate.

Referitor la existența unei pagube iminente așa cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, s-a reținut că și această condiție este îndeplinită în speță, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei, deoarece prin neachitarea sumelor stabilite prin planul de reorganizare se poate trece la procedura falimentului, împrejurare care ar prejudicia grav pe reclamantă prin executarea întregului patrimoniul deținut, prin disponibilizarea personalului angajat, dar și prin efectele asupra populației orașului ai cărei cetățeni sunt beneficiari ai serviciilor de salubritate prestate de către aceasta,

Ca urmare, față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Alături de argumentele expuse mai sus, s-a avut în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că soluția dată de prima instanță este fundamental greșită, fiind rezultatul interpretării și aplicării eronate a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existență și implicit dovedirea unor "cazuri bine justificate" și a unei "pagube iminente". Or, în cazul de față, susține recurenta, intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea niciuneia din condițiile impuse de acest text legal.

În cazul de față, probele produse de intimata-reclamantă că apărările vizează fondul pricinii, ele urmând a fi analizate de instanța competentă, nefiind indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte de o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Intimata-reclamantă nu a probat existența unui prejudiciu material viitor și previzibil și nici perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorități publice sau a unui serviciu public.

Din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea actului administrativ, cererea de suspendare a actelor administrative fiind nedovedită.

Recurenta solicită instanței să aibă în vedere și faptul că, în opinia sa, competentă să soluționeze această cauza în prima instanță este Tribunalul Olt, astfel încât apreciază că în mod nelegal a fost respinsă excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Craiova invocată la instanța de fond.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de SC A. SA, ca fiind nelegală și neîntemeiată.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, prin cererea de suspendare s-a solicitat ca, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligațiilor restante a sumei de 4.000.000 RON - nota privind compensarea obligațiilor fiscale, compensare efectuată cu data de 30 decembrie 2011 în baza documentului din data de 5 ianuarie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei privind modalitatea de descărcare a sumei de 4.000.000 RON reprezentând obligații fiscale.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menționat, constată că, prin Sentința nr. 336 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2013, s-a admis acțiunea formulata de SC A. SA și s-a anulat Dispoziția nr. x din 28 decembrie 2013 emisă de D.G.F.P. Olt, precum și Nota de compensare a obligațiilor fiscale din 5 ianuarie 2012.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond și consecința admiterii acțiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii împotriva Sentinței nr. 98/2013 din 25 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - MI