ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 februarie 2013 pe rolul Curții

de Apel Craiova a fost înregistrată contestația împotriva Dispoziției din 28

decembrie 2012 și cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.G.O. SA

Caracal în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.J. Olt - A.F.P.C.M.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 605 din 27 noiembrie 2007

s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC I.G.O. SA

Caracal în Dosarul nr. 52/104/2006.

Prin sentința nr. 618

din 31 mai 2010 a fost aprobat planul de reorganizare al reclamantei pentru o

perioada de 3 ani, în cadrul primului an conform graficului de plăți SC I.G.O.

SA, urmând să plătească creanțe conform tabelului definitiv în cuantum de

2.978.364 lei către D.G.F.P. OLT.

A arătat că la data

de 28 decembrie 2011 în contul M.F.P. a fost virată suma de 4.000.000 lei,

pentru achitarea tranșelor stabilite în planul de reorganizare. Cu toate

acestea D.G.F.P. OLT a procedat la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe

obligații fiscale, cu termen de plată după data deschiderii procedurii

insolvenței, în ordinea vechimii, iar această plată efectuată de către SC I.G.O.

SA Caracal nu a influențat în nici un fel evoluția plăților stabilită prin

planul de reorganizare.

Compensarea obligațiilor

restante s-a efectuat la data de 30 decembrie 2011, în baza documentului din 05

ianuarie 2012, document comunicat reclamantei prin poștă, cu scrisoare

recomandată cu confirmare de primire la data de 19 ianuarie 2012.

La data de 16

februarie 2012, prin contestația nr. 752 reclamanta a contestat modul prin care

s-a realizat descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligații fiscale cu termen

de plată după data deschiderii procedurii insolvenței. La data de 24 februarie 2012,

D.G.F.P. Olt a comunicat reclamantei faptul că ordinea efectuării stingerii

obligațiilor a fost făcută conform art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 și

anume„ obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii

insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de

reorganizare confirmat”.

A mai arătat că la

data de 06 martie 2012 s-a formulat contestație împotriva actului administrativ

adresa emis de către D.G.F.P. Olt, ca urmare a plângerii înregistrate sub nr.

752 din 16 februarie 2012.

Prin Dispoziția din 28

decembrie 2012 D.G.F.P. OLT - A.F.P.C.M. a respins contestația formulată de

reclamantă ca neîntemeiată.

Consideră reclamanta

că suma de 4.000.000 lei trebuia să ducă la scăderea creanței pe care

creditoarea D.G.F.P. Olt urma să o primească atât la sfârșitul trim. IV 2011

din masa credală a debitoarei, cât și pentru trimestrele viitoare ale anului

2012, așa cum au fost stipulate în graficul de eșalonare a datoriilor înscrise

în tabelul definitiv al creanțelor.

Dacă creditoarea ar

fi respectat dispozițiile O.U.G. nr. 51/2010 și ar fi procedat la descărcarea

sumei de 4.000.000 lei, atunci debitoarea SC I.G.O. SA Caracal ar fi putut

respecta graficul de plăți stabilit de instanța de judecată.

În cadrul Dosarului

nr. 52/104/2006 în raportul depus de administratorul judiciar acesta a indicat

„Cu această plată debitorul se va încadra în programul de plăți stabilit prin

planul de reorganizare”.

În drept și-a

întemeiat contestația pe dispozițiile art. 218 alin. (2) din Ordonanța nr.

92/2003/R, raportat la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Pentru termenul de

judecată de la data de 25 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând

respingerea acțiunii.

A susținut pârâta că

organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a realizat compensarea

sumei de 4.000.000 lei cu obligațiile fiscale ce aveau ca termen de plată după

data deschiderii procedurii, urmând ca abia după achitarea acestora în

totalitate să se procedeze la stingerea obligațiilor fiscale ce erau menționate

în planul de reorganizare.

Apreciază că

reclamanta trebuia să prevadă modalitatea de plată a tuturor obligațiilor

fiscale, inclusiv a debitelor născute din activitatea curentă a societății și

devenite scadente. Invocă dispozițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea din

data de 25 februarie 2013 s-a admis cererea de suspendare provizorie a

executării actului contestat, s-a dispus suspendarea provizorie a executării

Dispoziției din 28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P. Olt, până la rămânerea

irevocabilă a soluționării contestației în fond.

La termenul de

judecată din data de 13 mai 2013, instanța a încuviințat proba cu expertiza

fiscală, solicitată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal.

Prin sentința nr. 336

din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal, în

contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Craiova - A.F.P.C.M.

A anulat Dispoziția din

28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P. OLT precum și nota privind compensarea obligațiilor

fiscale din 05 ianuarie 2012.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

Dispoziția 28 decembrie 2012, emisă de intimata-pârâtă D.G.F.P. Olt - A.F.P.C.M.M.,

s-a respins contestația formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal împotriva

modalității de descărcare a sumei de 4.000.000 lei, virată bugetului de stat în

luna decembrie 2011, modalitate comunicată reclamantei prin adresa din 05

ianuarie 2012.

Potrivit

adresei din 05 ianuarie 2012, emisă de către intimată, se precizează că suma de

4.000.000 lei, repartizată conform O.U.G. nr. 13/2012, a fost descărcată pe

obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii

insolvenței în ordinea vechimii conform art. 115 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr.

92/2003/R, această plată neinfluențând în niciun fel evoluția plăților

stabilite prin planul de reorganizare.

A mai

constat curtea de apel că la data de 27 noiembrie 2007, prin sentința nr. 605

pronunțată de Tribunalul Olt, irevocabilă, s-a dispus deschiderea procedurii

insolvenței fața de debitoarea - reclamantă SC I.G.O. SA Caracal.

Planul de

reorganizare s-a aprobat la data de 31 mai 2010 conform sentinței nr. 618,

pronunțată de judecătorul sindic.

Pârâta a

susținut că a procedat la descărcarea și compensarea sumei de 4.000.000 lei cu

obligațiile restante în conformitate cu disp. art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr.

92/2003 unde se stabilește ordinea de stingere a debitelor pentru situația

debitorilor aflați în procedura insolvenței așa cum este situația reclamantei.

S-a mai

arătat că alin. (3) al art. 115 cuprinde în litere de la lit. a) la d), ordinea

corespunzătoare celor patru categorii de obligații fiscale.

Față de aceste

susțineri, instanța de fond a reținut că suma de 4.000.000 lei a fost virată

pârâtei ca urmare a Convenției de împrumut din 2011, împrumut obținut în baza

O.U.G. nr. 51/2010 și a Legii nr. 37/2011.

Pornind de la

prevederile art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 51/2010, curtea de apel a

reținut că O.U.G. nr. 51/2010 este un act normativ special, cu caracter

derogatoriu de la norma generală care este reprezentată

de O.U.G. nr. 92/2003/R, și că în situația dedusă judecății trebuia aplicată

norma specială și nu cea generală.

Așa cum rezultă din

dispozițiile legale în baza cărora a fost acordat împrumutul în suma de

4.000.000 lei, acesta trebuia sa fie folosit în mod exclusiv pentru stingerea

obligațiilor fiscale restante până la data de 31 martie 2010 și neachitate

bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor

fondurilor speciale.

Ca atare, suma de

4.000.000 lei reprezintă o sumă cu destinație specială care trebuia imputată

asupra tuturor datoriilor restante ale debitoarei în ordinea vechimii, fără a

se mai face distincția prevăzută în legea generală astfel că pârâta D.G.F.P.

Olt a procedat în mod greșit la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligații

fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței.

Astfel, prin

imputarea în mod corect a sumei susmenționate, aceasta trebuia să conducă la

scăderea creanței pe care pârâta D.G.F.P. Olt urma să o primească din masa

credală a debitoarei, așa cum a fost stipulat în graficul de eșalonare a

datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor, aprobat de judecătorul

sindic prin sentința nr. 618, pronunțată de secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Olt în ședința publică din data de 31 mai 2010.

Împotriva sentinței

civile nr. 336 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a

declarat recurs pârâta A.J.F.P. Olt în numele D.R.G.F.P. Craiova, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Susține recurenta în

cererea de recurs că prin adoptarea O.U.G. nr. 51/2010 privind reglementarea

unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie precum și alte măsuri

financiare, (denumită în continuare O.U.G. nr. 51/2010) s-a urmărit stingerea

obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri și

servicii sau lucrări ai unităților administrativ teritoriale, prin obligații

fiscale restante înțelegându-se totalitatea obligațiilor datorate de către

operatorii economici la data de 31 decembrie 2010 și neachitate bugetului de

stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.

Așadar, aceste

venituri nu aveau ca destinație specială acoperirea doar a tranșelor stabilite

în planul de reorganizare ci achitarea obligațiilor fiscale restante cu ordinea

de redistribuire stabilită de art. 115 din O.U.G. nr. 92/2003 câtă vreme O.U.G.

nr. 51/2010 nu stabilește o procedură specială de distribuire a acestor sume.

Art. 115 din O.U.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. reglementează mai întâi situațiile cu caracter

general.

Pe

cale de

excepție însă, art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 stabilește ordinea de

stingere a debitelor pentru situația debitorilor ce se află sub incidența Legii

nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum este cazul reclamantei, caz

in care distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către

organul fiscal competent, în ordinea valabilă în cazul celor aflați în

procedura insolvenței, indiferent de tipul de creanță.

Astfel,

"Pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare. ordinea de

stingere este următoarea:

a)

obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii

insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de

reorganizare confirmat,"

b)

sume datorate în contul ratelor din programele de plați al obligațiilor

fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat precum și

obligațiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă in plan s-au

prevăzut calcularea și plata acestora;

c)

obligații fiscale datorate și neachitate cu termene de plată anterioare datei

la care s-a deschis procedura insolvenței în ordinea vechimii, până la

stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de

faliment;

-

alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).”

În

raport de aceste dispoziții legale, cu prioritate se sting obligațiile de plata

de după data deschiderii procedurii insolventei, adică scadente după data

deschiderii, pentru cazul de față după data de 27 noiembrie 2007.

Dispozițiile

menționate la lit. a) ca regulă generală se aplică tuturor debitorilor aflați

în procedura insolventei în timp ce dispozițiile prev lit. b) se referă, ca o

excepție, la debitorii aflați în reorganizare și cu plan de reorganizare

aprobat de creditori și confirmat de instanță iar lit. c) se referă la

debitorii aflați în faliment.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Având în vedere

volumul mare al plăților restante înregistrate de unitățile administrativ

teritoriale față de operatorii economici care prestează servicii și lucrări de

interes public local precum și datoriile pe care aceștia le înregistrează față

de bugetul de stat, bugetul asigurărilor de stat și bugetele fondurilor

speciale, în baza dispozițiilor cuprinse în baza O.U.G. nr. 51/2010, M.F.P. a

acordat unităților administrativ teritoriale împrumuturi pentru achitarea

obligațiilor de plată restante înregistrate de acestea la data de 31 decembrie

2010 față de operatorii economici furnizori de bunuri, servicii și lucrări,

inclusiv față de operatorii economici care prestează serviciul public de producere,

transport și distribuție a energiei termice în sistem centralizat, neachitate

la data solicitării împrumutului.

Aceste sume urmau să

fie utilizate exclusiv pentru stingerea obligațiilor fiscale restante ale

operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităților

administrativ teritoriale inclusiv ai operatorilor economici care prestează

serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice în

sistem centralizat precum și stingerea obligațiilor fiscale restante ale

operatorilor economici care au de încasat sume restante de la operatorii

economici care prestează serviciul public de producere transport și distribuție

a energiei termice în sistem centralizat.

Societatea reclamantă

SC I.G.O. SA Caracal aflată în stare de insolvență a beneficiat în aceste

condiții de suma de 4.000.000 lei sumă ce urma să fie folosită pentru datoriile

neachitate la 31 decembrie 2010, bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.

Prin nota de

compensare din 5 ianuarie 2012 D.G.F.P. Olt a descărcat suma de 4.000.000 lei

reprezentând obligații fiscale.

SC I.G.O. SA contestă

această compensare și susține că suma împrumutată urma să fie folosită pentru

stingerea datoriilor conform planului de reorganizare, în același sens fiind și

dispozițiile instanței de fond.

Această interpretare

este greșită întrucât actul normativ în baza căruia s-au acordat aceste

împrumuturi nu a prevăzut o ordine de preferință în achitarea acestor datorii

și nici nu s-a prevăzut un anumit procent pentru fiecare categorie de datorii

dintre cele reglementate prin O.U.G. nr. 51/2010, astfel că în speță, devin

aplicabile prevederile art. 115 din O.G. nr. 92/2003, dispoziții ce

reglementează ordinea stingerii datoriilor.

a) Acest text de lege

reglementează mai întâi situațiile cu caracter general. Pe cale de excepție

însă, în cazul în care debitorii se află sub incidența Legii nr. 85/2006,

privind procedura insolvenței, ordinea de stingere este următoarea obligații

fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în

ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare

confirmat;"

b) sume datorate în

contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în

planul de reorganizare judiciară confirmat, precum și obligațiile accesorii

datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și

plata acestora;

c) obligații fiscale

datorate și neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis

procedura insolvenței, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a

acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment:

d) alte obligații

fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).

Față de aceste

dispoziții legale se apreciază că organul fiscal a procedat în mod corect

atunci când a realizat compensarea sumei de 4.000.000 lei, cu obligații fiscale

ce aveau termen de plată după data deschiderii procedurii.

De precizat că

procedura insolvenței a fost deschisă la 27 noiembrie 2007, datoriile

compensate trebuiau achitate după această dată, respectiv până la 31 decembrie

2010, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 51/2010 sumele

împrumutate trebuiau utilizate exclusiv pentru stingerea obligațiilor fiscale

restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări

ai unităților administrativ-teritoriale prin obligații fiscale restante înțelegându-se

totalitatea obligațiilor datorate de către operatorii economici la data de 31

decembrie 2010 și neachitate bugetelor de stat, bugetului asigurărilor sociale

de stat sau bugetelor fondurilor speciale.

Pentru toate aceste

considerente recursul urmează a fi admis în condițiile prevăzute de art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, și modificarea

hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.J.F.P. Olt, în numele D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței nr. 336

din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC I.G.O. SA prin lichidator

judiciar P. Sprl, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2014.