ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată contestația împotriva Dispoziției din 28 decembrie 2012 și cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.J. Olt - A.F.P.C.M. În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 605 din 27 noiembrie 2007 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC I.G.O. SA Caracal în Dosarul nr. 52/104/2006. Prin sentința nr. 618 din 31 mai 2010 a fost aprobat planul de reorganizare al reclamantei pentru o perioada de 3 ani, în cadrul primului an conform graficului de plăți SC I.G.O.

SA, urmând să plătească creanțe conform tabelului definitiv în cuantum de 2.978.364 lei către D.G.F.P. OLT. A arătat că la data de 28 decembrie 2011 în contul M.F.P. a fost virată suma de 4.000.000 lei, pentru achitarea tranșelor stabilite în planul de reorganizare. Cu toate acestea D.G.F.P. OLT a procedat la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligații fiscale, cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, iar această plată efectuată de către SC I.G.O. SA Caracal nu a influențat în nici un fel evoluția plăților stabilită prin planul de reorganizare.

Compensarea obligațiilor restante s-a efectuat la data de 30 decembrie 2011, în baza documentului din 05 ianuarie 2012, document comunicat reclamantei prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 19 ianuarie 2012. La data de 16 februarie 2012, prin contestația nr. 752 reclamanta a contestat modul prin care s-a realizat descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței. La data de 24 februarie 2012, D.G.F.P. Olt a comunicat reclamantei faptul că ordinea efectuării stingerii obligațiilor a fost făcută conform art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 și anume„ obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat”.

A mai arătat că la data de 06 martie 2012 s-a formulat contestație împotriva actului administrativ adresa emis de către D.G.F.P. Olt, ca urmare a plângerii înregistrate sub nr. 752 din 16 februarie 2012. Prin Dispoziția din 28 decembrie 2012 D.G.F.P. OLT - A.F.P.C.M. a respins contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Consideră reclamanta că suma de 4.000.000 lei trebuia să ducă la scăderea creanței pe care creditoarea D.G.F.P. Olt urma să o primească atât la sfârșitul trim. IV 2011 din masa credală a debitoarei, cât și pentru trimestrele viitoare ale anului 2012, așa cum au fost stipulate în graficul de eșalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor. Dacă creditoarea ar fi respectat dispozițiile O.U.G.

nr. 51/2010 și ar fi procedat la descărcarea sumei de 4.000.000 lei, atunci debitoarea SC I.G.O. SA Caracal ar fi putut respecta graficul de plăți stabilit de instanța de judecată. În cadrul Dosarului nr. 52/104/2006 în raportul depus de administratorul judiciar acesta a indicat „Cu această plată debitorul se va încadra în programul de plăți stabilit prin planul de reorganizare”. În drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 218 alin. (2) din Ordonanța nr. 92/2003/R, raportat la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Pentru termenul de judecată de la data de 25 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.

A susținut pârâta că organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a realizat compensarea sumei de 4.000.000 lei cu obligațiile fiscale ce aveau ca termen de plată după data deschiderii procedurii, urmând ca abia după achitarea acestora în totalitate să se procedeze la stingerea obligațiilor fiscale ce erau menționate în planul de reorganizare. Apreciază că reclamanta trebuia să prevadă modalitatea de plată a tuturor obligațiilor fiscale, inclusiv a debitelor născute din activitatea curentă a societății și devenite scadente. Invocă dispozițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006. Prin încheierea din data de 25 februarie 2013 s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării actului contestat, s-a dispus suspendarea provizorie a executării Dispoziției din 28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P.

Olt, până la rămânerea irevocabilă a soluționării contestației în fond. La termenul de judecată din data de 13 mai 2013, instanța a încuviințat proba cu expertiza fiscală, solicitată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal. Prin sentința nr. 336 din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Craiova - A.F.P.C.M. A anulat Dispoziția din 28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P. OLT precum și nota privind compensarea obligațiilor fiscale din 05 ianuarie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Dispoziția 28 decembrie 2012, emisă de intimata-pârâtă D.G.F.P.

Olt - A.F.P.C.M.M., s-a respins contestația formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal împotriva modalității de descărcare a sumei de 4.000.000 lei, virată bugetului de stat în luna decembrie 2011, modalitate comunicată reclamantei prin adresa din 05 ianuarie 2012. Potrivit adresei din 05 ianuarie 2012, emisă de către intimată, se precizează că suma de 4.000.000 lei, repartizată conform O.U.G. nr. 13/2012, a fost descărcată pe obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței în ordinea vechimii conform art. 115 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003/R, această plată neinfluențând în niciun fel evoluția plăților stabilite prin planul de reorganizare. A mai constat curtea de apel că la data de 27 noiembrie 2007, prin sentința nr. 605 pronunțată de Tribunalul Olt, irevocabilă, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței fața de debitoarea - reclamantă SC I.G.O.

SA Caracal. Planul de reorganizare s-a aprobat la data de 31 mai 2010 conform sentinței nr. 618, pronunțată de judecătorul sindic. Pârâta a susținut că a procedat la descărcarea și compensarea sumei de 4.000.000 lei cu obligațiile restante în conformitate cu disp. art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 unde se stabilește ordinea de stingere a debitelor pentru situația debitorilor aflați în procedura insolvenței așa cum este situația reclamantei. S-a mai arătat că alin. (3) al art. 115 cuprinde în litere de la lit. a) la d), ordinea corespunzătoare celor patru categorii de obligații fiscale. Față de aceste susțineri, instanța de fond a reținut că suma de 4.000.000 lei a fost virată pârâtei ca urmare a Convenției de împrumut din 2011, împrumut obținut în baza O.U.G.

nr. 51/2010 și a Legii nr. 37/2011. Pornind de la prevederile art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 51/2010, curtea de apel a reținut că O.U.G. nr. 51/2010 este un act normativ special, cu caracter derogatoriu de la norma generală care este reprezentată de O.U.G. nr. 92/2003/R, și că în situația dedusă judecății trebuia aplicată norma specială și nu cea generală. Așa cum rezultă din dispozițiile legale în baza cărora a fost acordat împrumutul în suma de 4.000.000 lei, acesta trebuia sa fie folosit în mod exclusiv pentru stingerea obligațiilor fiscale restante până la data de 31 martie 2010 și neachitate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.

Ca atare, suma de 4.000.000 lei reprezintă o sumă cu destinație specială care trebuia imputată asupra tuturor datoriilor restante ale debitoarei în ordinea vechimii, fără a se mai face distincția prevăzută în legea generală astfel că pârâta D.G.F.P. Olt a procedat în mod greșit la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligații fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, prin imputarea în mod corect a sumei susmenționate, aceasta trebuia să conducă la scăderea creanței pe care pârâta D.G.F.P.

Olt urma să o primească din masa credală a debitoarei, așa cum a fost stipulat în graficul de eșalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor, aprobat de judecătorul sindic prin sentința nr. 618, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Olt în ședința publică din data de 31 mai 2010. Împotriva sentinței civile nr. 336 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs pârâta A.J.F.P. Olt în numele D.R.G.F.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține recurenta în cererea de recurs că prin adoptarea O.U.G. nr. 51/2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie precum și alte măsuri financiare, (denumită în continuare O.U.G.

nr. 51/2010) s-a urmărit stingerea obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri și servicii sau lucrări ai unităților administrativ teritoriale, prin obligații fiscale restante înțelegându-se totalitatea obligațiilor datorate de către operatorii economici la data de 31 decembrie 2010 și neachitate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale. Așadar, aceste venituri nu aveau ca destinație specială acoperirea doar a tranșelor stabilite în planul de reorganizare ci achitarea obligațiilor fiscale restante cu ordinea de redistribuire stabilită de art. 115 din O.U.G. nr. 92/2003 câtă vreme O.U.G. nr. 51/2010 nu stabilește o procedură specială de distribuire a acestor sume.

Art. 115 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. reglementează mai întâi situațiile cu caracter general. Pe cale de excepție însă, art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 stabilește ordinea de stingere a debitelor pentru situația debitorilor ce se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum este cazul reclamantei, caz in care distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, în ordinea valabilă în cazul celor aflați în procedura insolvenței, indiferent de tipul de creanță. Astfel, "Pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.

ordinea de stingere este următoarea: a) obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat," b) sume datorate în contul ratelor din programele de plați al obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat precum și obligațiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă in plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora; c) obligații fiscale datorate și neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenței în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment; - alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).” În raport de aceste dispoziții legale, cu prioritate se sting obligațiile de plata de după data deschiderii procedurii insolventei, adică scadente după data deschiderii, pentru cazul de față după data de 27 noiembrie 2007. Dispozițiile menționate la lit. a) ca regulă generală se aplică tuturor debitorilor aflați în procedura insolventei în timp ce dispozițiile prev lit. b) se referă, ca o excepție, la debitorii aflați în reorganizare și cu plan de reorganizare aprobat de creditori și confirmat de instanță iar lit. c) se referă la debitorii aflați în faliment.

Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Având în vedere volumul mare al plăților restante înregistrate de unitățile administrativ teritoriale față de operatorii economici care prestează servicii și lucrări de interes public local precum și datoriile pe care aceștia le înregistrează față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor de stat și bugetele fondurilor speciale, în baza dispozițiilor cuprinse în baza O.U.G. nr. 51/2010, M.F.P.

a acordat unităților administrativ teritoriale împrumuturi pentru achitarea obligațiilor de plată restante înregistrate de acestea la data de 31 decembrie 2010 față de operatorii economici furnizori de bunuri, servicii și lucrări, inclusiv față de operatorii economici care prestează serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice în sistem centralizat, neachitate la data solicitării împrumutului.

Aceste sume urmau să fie utilizate exclusiv pentru stingerea obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităților administrativ teritoriale inclusiv ai operatorilor economici care prestează serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice în sistem centralizat precum și stingerea obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici care au de încasat sume restante de la operatorii economici care prestează serviciul public de producere transport și distribuție a energiei termice în sistem centralizat. Societatea reclamantă SC I.G.O. SA Caracal aflată în stare de insolvență a beneficiat în aceste condiții de suma de 4.000.000 lei sumă ce urma să fie folosită pentru datoriile neachitate la 31 decembrie 2010, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.

Prin nota de compensare din 5 ianuarie 2012 D.G.F.P. Olt a descărcat suma de 4.000.000 lei reprezentând obligații fiscale. SC I.G.O. SA contestă această compensare și susține că suma împrumutată urma să fie folosită pentru stingerea datoriilor conform planului de reorganizare, în același sens fiind și dispozițiile instanței de fond. Această interpretare este greșită întrucât actul normativ în baza căruia s-au acordat aceste împrumuturi nu a prevăzut o ordine de preferință în achitarea acestor datorii și nici nu s-a prevăzut un anumit procent pentru fiecare categorie de datorii dintre cele reglementate prin O.U.G. nr. 51/2010, astfel că în speță, devin aplicabile prevederile art. 115 din O.G.

nr. 92/2003, dispoziții ce reglementează ordinea stingerii datoriilor. a) Acest text de lege reglementează mai întâi situațiile cu caracter general.

Pe cale de excepție însă, în cazul în care debitorii se află sub incidența Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, ordinea de stingere este următoarea obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;" b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum și obligațiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora; c) obligații fiscale datorate și neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenței, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment: d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c). Față de aceste dispoziții legale se apreciază că organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a realizat compensarea sumei de 4.000.000 lei, cu obligații fiscale ce aveau termen de plată după data deschiderii procedurii.

De precizat că procedura insolvenței a fost deschisă la 27 noiembrie 2007, datoriile compensate trebuiau achitate după această dată, respectiv până la 31 decembrie 2010, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 51/2010 sumele împrumutate trebuiau utilizate exclusiv pentru stingerea obligațiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităților administrativ-teritoriale prin obligații fiscale restante înțelegându-se totalitatea obligațiilor datorate de către operatorii economici la data de 31 decembrie 2010 și neachitate bugetelor de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale. Pentru toate aceste considerente recursul urmează a fi admis în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.J.F.P. Olt, în numele D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței nr. 336 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC I.G.O. SA prin lichidator judiciar P. Sprl, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2014.