ÎCCJ, Decizia nr. 262/2014

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții și efecte

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : revizuire;

autoritate de lucru judecat

C. proc. civ. din 1865, art. 322 pct. 7

Legea nr. 85/2006, art. 64 alin. (6)

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat.

În cazul în care instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției pretins contradictorii o decizie irevocabilă și a dat o dezlegare problemei de drept reiterate pe calea revizuirii, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme de drept, rezultând din hotărârea irevocabilă prin care ea a fost examinată, respectiv decizia a cărei revizuire se solicită.

Prin urmare, deși reclamanta nu a înțeles să se apere în fața instanței de recurs invocând excepția puterii de lucru judecat, faptul că instanța a evocat acea decizie irevocabilă și s-a pronunțat asupra problemei de drept a cărei dezlegare o solicită revizuenta, are aceleași consecințe pe care le-ar fi avut respingerea excepției, respectiv respingerea cererii de revizuire.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2136 din 20 octombrie 2015

Notă

: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.

Prin sentința nr. 564 din 27 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. xx61/104/2012/a3, Tribunalul Olt, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea prin care SC R.R. SA a solicitat, în baza art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/006, efectuarea plății sumei de 513.383,04, reprezentând creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată din decizia nr. 262/2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. xx480/215/2011*.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că urmare contestației la executare formulată de SC R.R. SA, prin decizia nr. 262/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-au anulat actele de executare privind daunele-interese pentru suma de 513.383,04 lei, iar instanța, din oficiu, a dispus suspendarea de drept a cererii privind întoarcerea executării, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât la data de 02.04.2012 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC G. SRL, iar suma solicitată de către petentă nu reprezintă o creanță născută în timpul procedurii care ar putea să fie plătită în condițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

A apreciat tribunalul că decizia nr. 262/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, nu reprezintă titlu executoriu în această procedură, deoarece chiar prin dispozitivul acesteia s-a dispus suspendarea de drept, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a cererii formulată de petentă privind întoarcerea executării. Drept urmare, aceasta nu este nici exigibilă.

Prin decizia nr. 62 din 04.03.2015, Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă a respins excepția privind nulitatea recursului și a admis recursul declarat de creditoarea SC R.R. SA împotriva sentinței nr. 564 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ  și fiscal, pe care a modificat-o, în sensul că a admis acțiunea și a obligat debitoarea la plata sumei de 513.383 lei către reclamanta creditoare, în condițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, precum și la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin decizia nr. 262/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, nu s-a anulat titlul executoriu deținut de creditoarea SC G. SRL, respectiv sentința civilă nr. 19251/24.11.2010 a Judecătoriei Craiova, ci actele de executare din dosarul nr. 299/E/2011, în ceea ce privește suma de 513.383 lei, astfel că, ulterior, în baza aceluiași titlu executoriu, creditoarea a inițiat acțiuni pentru obligarea debitoarei SC R.R. SA la plata sumei de 266.802 lei.

A mai reținut curtea de apel că independent de titlul executoriu sus-menționat, și deci de acțiunile de executare demarate în temeiul acestuia în procedura de drept comun, urmare a anulării irevocabile a formelor de executare silită din dosarul nr. 299/E/2011 privind suma de 513.383 lei, prin Decizia nr. 262 /16.04.2014 a Tribunalului Dolj s-a creat un drept de creanță al debitoarei din procedura de drept comun SC R.R. SA asupra creditoarei din procedura de drept comun SC G. SRL, cu privire la această sumă calitățile creditor - debitor fiind deci inversate față de calitățile din procedura de drept comun, momentul creării acestui drept de creanță fiind cel al pronunțării hotărârii judecătorești de anulare, respectiv 16.04.2014, din acest moment fosta creditoare  SC G. SRL devenind debitor al obligației de restituire a sumei încasată ilegal.

Prin urmare, curtea de apel a înlăturat susținerile intimatei conform cărora respectiva sumă reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței - 02.04.2012, iar nu o creanță curentă, născută în timpul procedurii.

Totodată, a constatat că prin respectiva hotărâre judecătorească Tribunalul Dolj nu a dispus întoarcerea executării, ceea ce înseamnă că recurenta, deși dispunea de un drept de creanță de la data de 16.04.2014, nu dispunea de un titlu executoriu cu privire la suma de 513.383 lei, dar demersul ce face obiectul prezentei cauze este tocmai obținerea unui titlu executoriu prin introducerea cererii în fața instanței abilitată prin dispozițiile Legii nr. 85/2006, doar procedura de drept comun a întoarcerii executării fiind suspendată.

Aceasta, deoarece art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu suspendă acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care sunt acțiuni aferente procedurii insolvenței ce urmează a se soluționa de judecătorul sindic, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 6 și 11 alin. (2) din legea insolvenței, o interpretare diferită neputând fi primită deoarece ar avea drept consecință încălcarea dreptului reclamantei de acces la o instanță, parte componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de dispozițiile art. 6 din CEDO.

Împotriva acestei decizii, SC G. SRL a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este potrivnică deciziei nr. 262 din 16.04.2014 a Tribunalului Dolj.

A susținut revizuenta că în ambele cauze SC R.R. SA a solicitat întoarcerea executării silite pentru plata sumei de 513.383 lei, reprezentând daune-interese obținute prin sentința nr. 19251/24.11.2010 a Judecătoriei Craiova.

Totodată, a susținut că, prin decizia nr. 62 din 04.03.2015, Curtea de Apel Craiova s-a substituit unei instanțe învestite cu soluționarea unei acțiuni de întoarcere a executării silite și a dispus plata sumei de 513.383 lei, contrar dispozițiilor deciziei nr. 262/16.04.2014, prin care Tribunalul Dolj a dispus suspendarea de drept a cererii privind întoarcerea executării, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât la data de 2.04.2012 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC G. SRL, iar suma solicitată de către petentă nu reprezintă o creanță născută în timpul procedurii, care ar putea să fie plătită în condițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

În acest context, a subliniat că decizia nr. 62/04.03.2015 a Curții de Apel Craiova contravine aspectelor dezlegate irevocabil prin decizia nr. 262/16.04.2014, pronunțată de  Tribunalul Dolj, cu privire la suspendarea întoarcerii executării silite în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În continuare, revizuenta a criticat decizia nr. 62/04.03.2015 a Curții de Apel Craiova, prezentând amplu argumentele pentru care consideră că suma de 513.383 lei nu reprezintă o creanță curentă, născută în timpul procedurii, astfel cum prevede art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 14 și art. 123 alin. (3) din același act normativ, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Totodată, a arătat că, prin decizia nr. 262/16.04.2014, Tribunalul Dolj a încălcat conținutul unui titlu executoriu irevocabil, dar și că această decizie este rezultatul unei greșeli materiale.

Aceasta, întrucât motivul anulării actelor de executare privind daunele-interese de 10% pe zi, pentru nepredarea la timp de către intimată a imobilului închiriat la data încetării contractului îl reprezintă faptul că ar fi „emis facturi de chirii și de penalități ulterior datei încetării contractului, până în luna august 2011 și ar fi încasat contravaloarea acestora”, ceea ce este eronat.

A mai arătat revizuenta că din completul care a pronunțat decizia nr. 62/04.03.2015 a Curții de Apel Craiova a făcut parte același domn judecător P.C. care a pronunțat și decizia nr. 597/22.10.2012 a Tribunalului Dolj, iar prin încheierea din 18.06.2012 acesta s-a pronunțat cu privire la aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite pentru suma de 513.383 lei, fiind în consecință incompatibil.

În final, a subliniat că cererea de revizuire urmărește restabilirea adevărului în cauză, cu privire la raporturi juridice care au fost supuse controlului judecătoresc prin alte hotărâri irevocabile și îndreptarea erorilor judiciare săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită irevocabil printr-o hotărâre definitivă, în vederea respectării principiului autorității de lucru judecat și restabilirii situației determinate de nesocotirea lui ca urmare a existenței unor hotărâri potrivnice.

La 11 mai 2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că cele invocate de intimată în susținerea excepției inadmisibilității revizuirii reprezintă, în fapt, apărări de fond, astfel că instanța supremă le va analiza ca atare.

Astfel, analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți și ea vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și a anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Totodată, pentru a se putea invoca motivul de revizuire sus-menționat, se impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În speță, Înalta Curte constată că în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu există identitate de obiect și de cauză.

Astfel, dosarul nr. xx480/215/2011*, în care Tribunalul Dolj a pronunțat decizia nr. 262 din 16.04.2014, are ca obiect contestația la executare formulată de SC R.R. SA, în temeiul art. 399 și art. 404

1

C. proc. civ., împotriva formelor de executare și a executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 299/E/*2011 al BEJ T.N. și T., în ceea ce privește suma de 513.383, 04 lei, reprezentând daune-interese, suspendarea executării silite și întoarcerea executării în privința sumei sus-menționate.

Totodată, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. xx61/104/2012/a3, în care s-a pronunțat hotărârea pretins potrivnică, SC R.R. SA a solicitat, în baza art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, efectuarea plății sumei de 513.383,04 lei, reprezentând creanța certă, lichidă și exigibilă rezultată din decizia nr. 262 din 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenția concretă a reclamantului, iar cauza acesteia - situația de fapt calificată juridic -, Înalta Curte impune părților concluzia că între decizia nr. 262 din 16.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în contestația la executare întemeiată pe prevederile art. 399 și 404

1

C. proc. civ. și decizia nr. 62/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul Olt în pricina vizând efectuarea plății sumei de 513.383,04 lei, în baza art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, nu există contradictorialitate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect și de cauză.

În raport de cele anterior evocate, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat, având în vedere că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv aceea ca soluțiile contrare să fie pronunțate în una și aceeași pricină, nefiind astfel îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză care să conducă la imposibilitatea executării hotărârilor pretins contrarii.

În altă ordine de idei, se cuvine subliniat că instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei pretins contradictorii că prin decizia nr. 262/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, nu s-a anulat titlul executoriu deținut de creditoarea SC G. SRL, respectiv sentința civilă nr. 19251/24.11.2010 a Judecătoriei Craiova, ci doar actele de executare din dosarul nr. 299/E/2011, în ceea ce privește suma de 513.383 lei, astfel că, ulterior, în baza aceluiași titlu executoriu, creditoarea a inițiat acțiuni pentru obligarea debitoarei SC R.R. SA la plata sumei de 266.802 lei.

Totodată, instanța de recurs a înlăturat susținerile intimatei, conform cărora suma de 513.383 lei reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței - 02.04.2012, iar nu o creanță curentă, născută in timpul procedurii și a subliniat că Tribunalul Dolj nu a dispus întoarcerea executării, ceea ce înseamnă că recurenta, deși dispunea de un drept de creanță de la data de 16.04.2014, nu dispunea de un titlu executoriu cu privire la suma de 513.383 lei, dar demersul ce face obiectul cauzei este tocmai obținerea unui titlu executoriu, prin introducerea cererii în fața instanței abilitată prin dispozițiile Legii nr. 85/2006, doar procedura de drept comun a întoarcerii executării fiind suspendată.

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere la pronunțarea soluției decizia nr. 262 din 16.04.2014 a Tribunalului Dolj și a dat o dezlegare problemei de drept reiterate pe calea prezentei revizuiri.

De aceea, Înalta Curte constată că, în speță, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme de drept, rezultând din hotărârea irevocabilă prin care ea a fost examinată, respectiv decizia a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, deși reclamanta nu a înțeles să se apere în fața instanței de recurs, invocând excepția puterii de lucru judecat, faptul că instanța a evocat decizia nr. 262/16.04.2014 a Tribunalului Dolj și s-a pronunțat asupra problemei de drept a cărei dezlegare o solicită revizuenta, are aceleași consecințe pe care le-ar fi avut respingerea excepției, respectiv respingerea cererii de revizuire.

În ceea ce privește criticile recurentei vizând temeinicia și legalitatea deciziilor pretins contradictorii, Înalta Curte subliniază că acestea nu pot face obiectul analizei instanței în calea de atac a revizuirii întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât analiza instanței de revizuire este limitată la a verifica dacă a doua hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat.

Astfel, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte a respins20 octombrie 2015 cererea de revizuire.