Decizia nr. 387/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 181/2015 a Tribunalului Olt

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/104/2014, contestatoarea SC A. SRL prin lichidator judiciar B. IPURL Slatina a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 265 din 14 aprilie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 205 din 14 aprilie 2014, ambele întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt precum și împotriva Deciziei nr. 399 din 30 mai 2014 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, considerând că actele fiscale menționate sunt nelegale și netemeinice. Prin Sentința civilă nr. 181 din data de 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și declinată competenta soluționării cauzei privind pe contestatoarea SC A. SRL prin lichidator judiciar B. IPURL în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 17 martie 2015, sub nr. x/54/2015.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 236 din data de 27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea privind pe reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar B. Ipurl în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Recursul Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, criticând SC A. SRL prin lichidator judiciar B. IPURL soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată. S-a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit apărările formulate de către societatea reclamantă, cu motivarea că trebuie să prevaleze suspiciunile organelor fiscale față de conduita reclamantei de conformare cu privire la obligația înregistrării tuturor operațiunilor în contabilitate. De asemenea, a fost criticat faptul că prima instanță nu a ținut cont de principiul potrivit căruia o hotărâre pronunțată într-un proces fiscal poate și trebuie să prevaleze asupra unui proces penal, paralizând astfel orice posibilitate a societății de a se apăra. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică, având în vedere că prin cererea de recurs nu se aduce vreo critică pertinentă soluției instanței de fond. Cu titlu de chestiune prealabilă, intimata-pârâtă a precizat că prin Sentința nr. 258 din 20 aprilie 2015, definitivă prin Decizia nr. 507 din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost dispusă închiderea procedurii falimentului acestei societăți și radierea societății recurente SC A. SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SRL prin lichidator judiciar B. IPURL împotriva Sentinței nr. 236 din 27 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. 6.1 Argumente relevante Potrivit dispozițiilor art. 29 C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces". Totodată, conform dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)." Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes. Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu. În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosință începe, așa cum se statuează art. 205 C. civ. la data înregistrării acesteia și încetează, conform prevederilor art. 244 din același cod, odată cu încetarea ființei (desființarea) acesteia, printr-unul dintre următoarele moduri: constatarea ori declararea nulității, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. În speță, contestatoarea SC A. SRL prin lichidator judiciar B. IPURL Slatina a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 265 din 14 aprilie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 205 din 14 aprilie 2014, ambele întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt precum și împotriva Deciziei nr. 399 din 30 mai 2014 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, considerând că actele fiscale menționate sunt nelegale și netemeinice. Reține Înalta Curte că prin Sentința nr. 258 din 20 aprilie 2015, definitivă prin Decizia nr. 507 din 30 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății recurente SC A. SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, ceea ce înseamnă că acesteia i-a încetat și capacitatea procesuală de folosință în sensul dispozițiilor art. 32 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, în raport de încetarea existenței persoanei juridice a recurentei-reclamante și de dispozițiile legale sus-citate, instanța constată că societatea reclamantă nu mai are capacitate procesuală de folosință, respectiv nu mai poate sta în prezentul proces, în calitate de parte, nemaifiind îndeplinită condiția capacității procesuale pentru exercitarea de către aceasta a acțiunii civile ce formează obiectul cauzei de față. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.