ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/104/2013 la data de 31.10.2013, pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând anularea deciziei nr. 240 din 1 august 2013 și reîncadrarea pe funcția de inspector principal la D.G.R.F.P. Craiova - Biroul Registru Contribuabil, Declarații Fiscale și Bilanțuri Persoane Juridice, cu plata drepturilor bănești respective și reactualizate începând cu data de 01.09.2013 și până la data integrării efective.

Prin sentința nr. 309 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare; s-a admis contestația formulată de reclamanta A. și s-a dispus anularea deciziei nr. 240 din 01 august 2013 emisă de D.G.R.F.P. Craiova și reîncadrarea petentei A. pe funcția avută anterior emiterii deciziei - inspector principal la D.G.R.F.P. Craiova - Biroul Registru Contribuabil, Declarații Fiscale și Bilanțuri Persoane Juridice, cu plata drepturilor bănești respective și reactualizate începând cu data de 01.09.2013 și până la data reintegrării efective.

Împotriva sentinței nr. 309 din 18 martie 2014 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a declarat recurs, iar prin decizia nr. 5787 din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea în anularea Deciziei nr. 240/2013, ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 5787 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2014.

Prin decizia nr. 787 din 17 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 5787 din 01 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/104/2013, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 787 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/54/2014, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, prin care solicită rejudecarea recursului.

Deși a fost legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova nu a formulat întâmpinare sau alte apărări.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au formulat vreun punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de revizuenta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"

Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"

Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la cauza de față, Înalta Curte constată că sentința nr. 309 din 18 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a soluționat cererea introductivă a reclamantei A., a fost susceptibilă a fi atacată cu recurs, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cale de atac de care a uzat partea nemulțumită de soluția pronunțată, respectiv pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Recursul declarat de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a fost soluționat prin decizia nr. 5787 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, decizie ce este definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Reclamanta A. a promovat și susținut calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii instanței de recurs nr. 5787 din 1 octombrie 2014, cererea de revizuire fiind soluționată prin decizia civilă nr. 787 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., republicat, "(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" și cum hotărârea supusă revizuirii este definitivă, și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către reclamanta A., este definitivă.

Așadar, în speță, părțile au urmat căile de atac prevăzute de lege, epuizând dreptul conferit de legiuitor de a contesta rezultatul litigiului, respectiv hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (decizia nr. 5787/2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/104/2013) este o hotărâre pronunțată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., republicat, potrivit căruia:

"

(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 787 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 787 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.