ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 204/2016

Decizia nr. 204/2016

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 608/2015 din 18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Olt, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Observând că prin cererea de revizuire formulată la data de 11 iunie 2012, s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 193 din 02 martie 2010 având ca obiect despăgubiri civile în sumă de 300.000 euro pentru două case demolate și despăgubiri morale în sumă de 500.000 euro, iar împotriva acestei sentințe s-a mai pronunțat o cerere de revizuire formulată de aceeași reclamantă, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2524 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2012, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței civile 193 din 02 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/104/2009 în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 1250 din 14 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/104/2012, Curtea de Apel Craiova a respins recursul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței civile nr. 2524 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, decizie irevocabilă.

Cum prin hotărârile de mai sus s-a respins cererea de revizuire formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având același obiect, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de revizuire formulată de reclamantă la data de 05 octombrie 2012, pentru același obiect pentru care s-a solicitat revizuirea la 11 iunie 2012, revizuire care a fost respinsă irevocabil.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A., înregistrat la data de 09 septembrie 2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/104/2012.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a suspendat, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ., judecarea apelului declarat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 608 din 18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt.

Împotriva aceste încheieri a declarat recurs A., susținând că în mod nelegal instanța a suspendat cauza pentru lipsa nejustificată a părților la primul termen de judecată, motiv pentru care solicită anularea încheierii recurate.

La termenul din 03 februarie 2016, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat motivul de ordine publică constând în nelegala compunere a curții de apel și a reținut cauza în pronunțare cu privire la acest motiv.

Analizând cu prioritate motivul de ordine publică constând în nelegala compunere a curții de apel, Înalta Curte constată următoarele:

Pretențiile reclamantei formulate prin acțiunea cu care învestit instanța se fundamentează pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial nr. 178 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2010, dispozițiile Legii nr. 221/2009 au fost modificate.

Astfel, art. XIII pct. 1 a suprimat calea de atac a apelului statuând că „hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) (n.n. de tribunal, în primă instanță,) este supusă recursului, care este de competența curții de apel”, iar potrivit art. XXVI din același act normativ „modificările și completările aduse Legii nr. 221/2009 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În conformitate cu art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, această normă se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar, în cauză, cererea a fost formulată la 05 octombrie 2012, așadar, ulterior datei de 25 noiembrie 2010.

Calificând greșit calea de atac ca fiind apel, curtea de apel a soluționat cauza în complet format din doi judecători, pronunțând o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor imperative art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care va fi casată în baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

De precizat că, litigiului pendinte i se aplică vechiul Cod de procedură civilă, întrucât dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (noul Cod de procedură civilă) se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, astfel cum prevăd dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a acestui act normativ, respectiv art. 3 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012.

În speță, demersul judiciar a fost inițiat la data de 05 octombrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă care se aplică proceselor începând după data de 15 februarie 2013.

Astfel, instanța învestită cu calea de atac împotriva sentinței nr. 608/2015 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Olt, secția I civilă, nu a dat calificarea acesteia în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile cauzei și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 129 din Constituția României și, în mod implicit printr-o interpretare eronată neconformă legii, a statuat asupra suspendării cauzei cu încălcarea normelor imperative privind aplicabilitatea dispozițiilor noului Cod de procedură civilă.

În consecință, încheierea din 13 octombrie 2015 a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, cu nerespectarea prevederilor referitoare la compunerea completului de judecată pentru judecata în recurs, respectiv în complet de 3 judecători, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pronunțată fiind în complet de 2 judecători, alcătuire corespunzătoare judecării apelurilor.

În aplicarea art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se impune casarea încheierii pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale privind alcătuirea completului de judecată, cu trimitere spre rejudecarea cauzei după normele prevăzute de vechiul Cod de procedură civilă, aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 313 C. proc. civ., potrivit căruia Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.