ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2540/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 23 iulie 2015, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, a declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

invocând, în sinteză, faptul că reclamantul nu a dovedit elementele raportului de

răspundere juridică delictuală, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, precum și

raportul de cauzalitate și nici nu a indicat dispozițiile legale pe care se întemeiază

cererea sa.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează

să îl respingă, ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 12

iunie 2014, sub nr. 2131/104/2014, pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul M.T. a

chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea

acestuia să-i plătească suma de 500.000 RON, reprezentând daune morale pentru reținerea

și lipsirea de libertate pe nedrept.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 538, 539, 540 și 541 noul C. proc. civ., art. 3 din Legea nr. 303/2004 și

art. 3 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Prin sentința nr. 1710 din data de 11 decembrie

2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă,

în Dosarul nr. 2131/104/2014, a fost respinsă

excepția tardivității formulării cererii de către reclamantul M.T.

A fost obligat Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice să plătească reclamantului M.T. despăgubirii civile în sumă de

50.000 RON, reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată

în cuantum de 2000 RON către reclamant.

Prin decizia nr. 2658 din 3 iunie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a fost respins apelul declarat de reclamantul

M.T. împotriva sentinței nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul

Olt, secția I civilă. A fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Olt și apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt

și, pe cale de consecință, a fost schimbată în parte sentința nr. 1710 din data

de 11 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în sensul că

a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Olt la plata de despăgubiri civile în cuantum de

7000 RON, în loc de 50.000 RON. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței

nr. 1710 din data de 11 decembrie 2014.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs

pârâtul, la data de 23 iulie 2015.

Înalta Curte reține că potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

În temeiul art. 483 alin. (2) C. proc.

civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date

de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță

sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...), în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare (...). De

asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Față de dispozițiile legale mai sus-menționate,

fiind vorba despre un litigiu privind repararea unui prejudiciu cauzat prin erori

judiciare, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2015, decizia

nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii

de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac,

înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate

fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de

atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul

de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport cu dispozițiile legale anterior

menționate, decizia nr. 2658 din 03 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248

alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Olt împotriva deciziei civile nr. 2658 din 03 iunie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 noiembrie 2015.