ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2184/2015

Decizia nr. 2184/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, la data de 1 noiembrie 2013 și înregistrată sub nr. x/63/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro daune materiale și 2.000.000 euro daune morale, daune cauzate de privarea și restrângerea libertății sale, precum și de durata excesivă a procesului penal.

Reclamantul a solicitat recunoașterea perioadei în care a fost arestat preventiv, respectiv 22 ianuarie 2006 - 09 martie 2007, ca fiind vechime în muncă, întrucât era salariat în momentul în care a fost arestat preventiv.

Prin sentința nr. 186 din 13 iunie 2014, Tribunalul Dolj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a fost obligat pârâtul Statul român prin B. să plătească reclamantului A. suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale în echivalent lei, sumă ce se va calcula la cursul de referință al Banca Națională a României la data plății efective și suma de 2.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de judecată în cauza penală.

S-a respins solicitarea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauza.

Prin Decizia nr. 5118 din 17 decembrie 2014.Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâții Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și Statul român, prin B.- C. Craiova.

A schimbat în parte sentința civilă nr. 186 din 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în sensul că a obligat pârâtul Statul român, către reclamantul A., la 99.500 lei daune morale, suma ce va fi reactualizată la data plății și la 9.540 lei cheltuieli de judecată în procesul penal.

A menținut dispozițiile sentinței privind admiterea, în parte, a acțiunii și respingerea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

A respins cererea apelantului reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recursul urmând să fie depus la Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Statul român prin B. - C. Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 aprilie 2015 și repartizat completului 9.

învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă a dispus efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

După comunicarea motivelor de recurs, au formulat întâmpinări recurentul reclamant A., recurentul pârât Statul român prin B. prin C. Craiova și intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, comunicate.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul pârât Statul român prin B. prin C. Craiova și intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 iulie 2015, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia. pentru ca părțile sa depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului, arătând faptul că hotărârea pronunțată de curtea de apel este supusă recursului și considerând că acesta este admisibil.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, și urmează, în consecință, sa le respingă, pentru următoarele considerente;

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 5118 din 17 decembrie 2014 a admis apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâții Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și Statul român, prin B. - C. Craiova. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul Statul român, către reclamantul A., la 99.500 lei daune morale, sumă ce va fi reactualizată ia daîa plății și la 9.540 lei cheltuieli de judecată în procesul penai. A menținut dispozițiile sentinței privind admiterea, în parte, a acțiunii și respingerea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată. A respins cererea apelantului reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, care nu este suspusă căii de atac a recursului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

în temeiul art, 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a, "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „nu suni supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaiuabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Dosarul de față are ca obiect o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesul penal care nu este supusă recursului potrivit prevederilor menționate anterior, indiferent de valoarea obiectului litigiului.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe nieiuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., având în vedere faptul că are ca obiect o cerere de obligar la plata unor despăgubiri, în conformitate cu prevederile art. 504 și urm. din C. proc. pen., reprezentând daune morale.

Legalitatea cailor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Astfel, mențiunea din dispozitivul Deciziei nr. 5118 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în sensul că poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu dă dreptul părților de a ataca respectiva decizie cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, căile de atac și termenele în care acestea se exercita, decurgând din lege.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul român prin B. - C. Craiova împotriva Deciziei nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apei Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul român prin B. -C. Craiova împotriva Deciziei nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția i civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.