ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1312/2019

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1174/28.01.2016 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâtă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.494,02 RON debit total din care suma de 10.747,01 RON reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada noiembrie 2011 - august 2014 iar suma de 10.747,01 RON reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B., iar prin decizia civilă nr. 2339 din 3 noiembrie 2016 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca tardiv.

La data de 16 ianuarie 2017 pârâta B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2339 din 03.11.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 și împotriva încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin decizia civilă nr. 96/23.03.2017 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 2339 din 03.11.2016 pronunțară de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 și împotriva încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata reclamantă A..

La data de 20.02.2017 petenta B. a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, iar prin încheierea nr. 5/22.02.2017, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardivă cererea de reexaminare formulată de petentă.

Împotriva acestei decizii și a încheierii a declarat contestație în anulare pârâta B., criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 248/20.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost respinsă contestația în anulare declarată de contestatoarea pârâtă B., împotriva deciziei nr. 96/23.03.2017 a Curții de Apel Craiova si încheierii din 22.02.2017 a Curții de Apel Craiova în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., cu sediul în craiova, str. x, bl. e, județ Dolj, ca neîntemeiată.

S-a disjuns contestația în anulare împotriva deciziei nr. 2339/03.11.2016 și încheierii din 14.10.2016 ale Tribunalului Dolj și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin decizia civilă nr. 2269 din data de 08 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 2339/03.11.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2014 și împotriva încheierii din 14.10.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata A..

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatoarea B., invocând nulitățile absolute ale deciziei date în apel și o serie de excepții pe care le motivează.

Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă prin decizia nr. 1808/2018 din 26 iunie 2018 a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea B., împotriva deciziei civile nr. 2269 din data de 08 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta B..

Cererea de recurs nu a fost întemeiat în drept, astfel cum dispun cerințele art. 488 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate sub aspectul soluției și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2019 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2269 din 08.11.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Decizia atacată de recurentă a dobândit caracter definitiv, fiind pronunțată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de apel, formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțată într-o contestație în anulare, ce nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Instanța de apel a constatat că apelul este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive… orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării"

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 1808/2018 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 1809/2018 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata A. ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.