ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 27 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei totale de 6.952,85 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere restante, respectiv suma de 5.542,19 RON și penalități de întârziere, respectiv suma de 1410,66 RON, aferente perioadei martie 2015 - decembrie 2016.

Prin Sentința nr. 9989 din 2 octombrie 2017, Judecătoria Craiova a admis acțiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 6.952,85 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere restante, respectiv suma de 5.542,19 RON și penalități de întârziere, respectiv suma de 1.410,66 RON, aferente perioadei martie 2015 - decembrie 2016; a respins, ca nedovedită, cererea privind cheltuielile de judecată.

Prin Decizia nr. 773 din 17 aprilie 2018, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtul C. (în calitate de continuator, fiu al defunctului B.) împotriva Sentinței nr. 9989 din 2 octombrie 2017 a Judecătoriei Craiova.

Cu prilejul cercetării cauzei în apel, la data de 6 martie 2018, numitele D. și E. au formulat cerere de intervenție principală.

Prin Decizia nr. 865 din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 773 din 17 aprilie 2018 a Tribunalului Dolj.

Împotriva Deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâtul C..

Recurentul a reprodus, prin memoriul de recurs, chestiunile expuse în memoriile depuse la dosarul Curții de Apel Craiova referitoare la următoarele aspecte:

- În dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în apel a fost admisă cererea de reexaminare formulată de către recurent împotriva Încheierii din 10 mai 2019 a Tribunalului Dolj, fiind admisă, în parte, cererea de ajutor public. În ambele dosare, nr. x/2016, cât și nr. y/2017, recurentul a fost citat în două date diferite, în aceeași zi, la aceeași oră, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova. Ambele dosare provin de la Judecătoria Craiova, respectiv dosarul nr. x/2017 privește cheltuielile de întreținere stabilite în sarcina defunctului B., iar dosarul nr. x/2016 privește stabilirea calității de moștenitori ai aceluiași defunct;

- În prezentul dosar, intimatele-reclamante din dosarul nr. x/2016, D. și E., au calitatea de interveniente în nume propriu, situație față de care sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 417 C. proc. civ. privind întreruperea cursului perimării, prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes;

- Referitor la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți, arată că acesta s-a format din oficiu, instanța având la dispoziție toate detaliile criticilor aduse respingerii ajutorului public judiciar, detalii subliniate în dosar chiar de către instanță. În condițiile unei decizii care după verificările deciziilor Curții Constituționale și ale Înaltei Curți ar fi trebuit să fie favorabilă, în condițiile în care exista și un răspuns la întâmpinare, instanța ar fi putut să se pronunțe favorabil cererii, din oficiu, sau să fixeze termen pentru lămurirea cauzei;

- Recurentul a mai făcut referiri la problema interpretării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale privind admisibilitatea recursurilor raportat la criteriul valoric, arătând că nu s-a conturat un punct de vedere unitar al instanțelor.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin Rezoluția din 13 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 26 februarie 2020.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 18 decembrie 2019, recurentul-pârât a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că recursul a fost declarat în termen și că a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termenul de 5 zile de la primirea comunicării adresei emise la 11 octombrie 2019.

Referitor la nemotivare, recurentul a arătat că, deși în prezenta cale de atac a formulat critici identice cu cele prezentate în cadrul memoriilor depuse la Curtea de Apel Craiova, acestea nu au fost analizate, sens în care se impune admiterea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Cu un conținut similar, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic".

Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Prin adresa emisă la data de 11 octombrie 2019 și comunicată recurentului la data de 17 octombrie 2019 (conform dovezii de comunicare aflată la dosar), s-a pus în vedere recurentului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și să semneze recursul ori să depună un exemplar semnat al acestuia, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, respectiv, ca nesemnată.

Prin punctul de vedere la raport, recurentul a învederat că a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termenul de 5 zile de la primirea comunicării adresei emise la 11 octombrie 2019, însă urmare a verificărilor efectuate prin intermediul aplicației ..., această situație învederată de către recurent nu s-a confirmat.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea privitoare la atașarea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost stabilită în sarcina recurentului de către instanță.

În ce privește condiția de formă a semnăturii, Înalta Curte constată că prin înscrisul depus la dosar, recurentul s-a conformat celor învederate de către instanță, respectiv a depus un exemplar semnat al motivelor de recurs.

Se mai reține că, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Susținerile recurentului nu se circumscriu niciunui caz de casare și nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de instanța de recurs, întrucât pentru a motiva recursul în sensul legii este necesară raportarea criticilor formulate la conținutul Deciziei obiect al căii extraordinare de atac, cu indicarea modalității în care instanța de judecată nu s-a conformat dispozițiilor legale incidente.

Recurentul nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, ci preia ad literam, paragraf cu paragraf, concluziile privind perimarea prezentate instanței care a constatat acest incident procedural, situație față de care în cauză devin incidente dispozițiile art. 489 C. proc. civ. privind sancțiunea nulității, recurentul neformulând critici noi, care să se raporteze la considerentele Deciziei recurate și care să poată fi avute în vedere de instanța de control judiciar în condițiile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 865 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C., cu domiciliul în Craiova, județul Dolj, împotriva Deciziei nr. 865 din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., cu sediul în Craiova, județul Dolj și cu intimatele-interveniente D., E., ambele cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat F., cu sediul în Craiova, județul Dolj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2020.

GGC - CL