ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1010/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2015 pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 66.419,80 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a respectivei sume de bani.

Prin Sentința civilă nr. 875 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâtă.

Prin Decizia nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 875 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă.

A fost schimbată sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B.

A fost obligată pârâta B. la plata sumei de 66.419 euro, la cursul BNR de la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii - 15 mai 2015 și până la data plății efective.

A fost obligată pârâta, către reclamant, la plata sumei de 7.064 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, și a sumei de 3.532 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Recurenta-pârâtă a invocat, pe de o parte, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, dar și motive străine de natura cauzei și, pe de altă parte, că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, însă nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., ci a criticat modul de apreciere al instanței cu privire la situația de fapt a speței și la probele administrate în cauză.

Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat principiile fundamentale ale dreptului civil, ignorând că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar drepturile procesuale ale reclamantului nu au fost exercitate cu bună-credință, așa cum prevăd dispozițiile art. 12 C. proc. civ.

Chiar dacă instanțele de fond și de apel care au soluționat Dosarul nr. x/2013 au constatat în acel dosar că pretențiile reclamantului se circumscriu răspunderii civile contractuale, iar nu celei de natură delictuală, recurenta-pârâtă a apreciat că nu se poate reține cu putere de lucru judecat tranșarea în acea cauză a obiectului, naturii și efectelor convenției civile invocate de către reclamant în ultima precizare a acțiunii sale.

De asemenea, a criticat soluția pronunțată de către instanța de apel susținând că aceasta a încălcat principiul disponibilității părților și, totodată, a admis acțiunea reținând motive contradictorii.

Astfel, a arătat că intimatul-reclamant a învederat instanței faptul că i-ar fi dat pârâtei-recurente un mandat special potrivit căruia, cu banii pe care urma să îi trimită, să achiziționeze pe numele acestuia un apartament în localitatea sa de origine.

A subliniat că instanța de apel a admis acțiunea în pretenții pe un alt temei, reținând că mandatul pe care intimatul-reclamant i l-ar fi dat era în sensul de a se ocupa de găsirea unui apartament în Craiova, urmând ca intimatul-reclamant, personal, să vină și să-l achiziționeze prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la un notar din Craiova.

În opinia recurentei-pârâte, prin modalitatea în care a soluționat apelul, instanța de judecată a contrazis însăși susținerea intimatului-reclamant referitoare la pretinsa mandatare și obiectul unui astfel de contract de mandat.

Totodată, a considerat că o astfel de abordare din partea instanței de apel este contrară atât rigorilor impuse de legislația internă română, cât și celor statuate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva respectării dreptului la un proces echitabil.

Recurenta-pârâtă a arătat că prima instanță a respins acțiunea pornind de la limitele și obiectul învestirii în Dosarul nr. x/2015, analizând întregul material probator (atât din prezentul dosar, cât și din Dosarul nr. x/2013), aplicând și interpretând în mod corect temeiul de drept și starea de fapt invocată de către reclamant [în sensul unui pretins mandat special de achiziționare a unui apartament de către recurenta-pârâtă pe numele său, reținând incidența dispozițiilor art. 1350, art. 1166, art. 1178, art. 2009 și art. 2013 alin. (1) și (2) C. civ.].

A considerat că instanța de apel a schimbat, contrar normelor de drept material, obiectul și limitele mandatului pretins a fi dat de către intimatul-reclamant și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material în temeiul cărora intimatul-reclamant a înțeles să învestească instanța de judecată.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 11.02.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului este supusă acestei căi de atac. Totodată, s-a reținut că, în ceea ce privește criticile formulate de către recurenta-pârâtă, acestea nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 11.02.2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Instanța de recurs constată că motivele de recurs au fost încadrate doar formal în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate și referindu-se la modalitatea de interpretare a probelor de către instanța de apel.

Aceasta întrucât, deși s-au indicat formal dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, dar și motive străine de natura cauzei, respectiv neexaminarea în mod real a problemelor esențiale care au fost supuse spre analiză curții de apel, fără a face o referire concretă, în sensul de a preciza care sunt respectivele aspecte.

În același mod formal, prevalându-se de motivul circumscris pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a invocat generic aplicarea greșită a legii, dar fără a arăta modul efectiv în care instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale în materie.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l Decizia nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de admitere a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

În concluzie, cum cererea de recurs formulată de pârâta B. nu cuprinde critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 2304 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC - GV