ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se constate că este victima sistemului întrucât este persecutat politic și discriminat prin suspendarea plății indemnizației reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 începând cu 01.01.2012; plata drepturilor conferite prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 din data de 01.01.2013 până la data de 30.09.2014 actualizate în raport cu rata inflației; punerea în plată de la data de 01.10.2014 definitiv până la modificarea Legii nr. 341/2004; reîncadrarea ca funcționar public în funcție de execuție în cadrul Consiliului Județean Olt, funcție care a încetat pe baza raporturilor conferite de Legea nr. 341/2004 prin acordul părților, și acordarea treptelor și gradațiilor pentru perioada de 3 ani de inactivitate, suportarea de către Guvernul României a dobânzilor și penalităților bancare aferente creditelor sale bancare.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 și ale art. 6 din O.G. nr. 29/2013 a căror anulare o solicită.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 328 din 22 septembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014 a Curții Constituționale s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 din O.G. nr. 29/2013.

Totodată, a respins și cererea de cererea de intervenție formulată de Ministerul Finanțelor Publice în interesul Guvernului României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci și-a exprimat nemulțumirea față de decizia instanței constituționale asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, făcând referire și la alte decizii pronunțate de Curtea Constituțională în aceeași materie, dar și la fondul cauzei.

În concluzie, a solicitat admiterea căii de atac, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În cauză, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, recurentul nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text de lege, preluând aceleași considerente invocate pe fondul cauzei.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 328 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - CL