ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.02.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2020

HOTĂRÂRE
20.02.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 219/C/2017 emis de Ministerul Justiției și obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare, începând cu data de 09.04.2015

Reclamantul a arătat, în esență, că prin emiterea ordinului și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01.10.2016 au fost încălcate dispozițiile sentinței civile nr. 726 din data de 04.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit obligația pârâtului Ministerul Justiției de a emite ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, în vederea recalculării indemnizațiilor de încadrare conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, precum și dispozițiile acestui din urmă act normativ, iar în continuare începând cu data 01.08.2016, cu referire la dispozițiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Prin sentința civilă nr. 4146 din 6 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj.

A respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Dolj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția de inadmisibilitate, ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A anulat în parte Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 al Ministrului Justiției, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445.5 RON.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantului ordin individual de stabilire a drepturilor salariale producător de efecte juridice astfel în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A arătat recurentul că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care pot fi încadrate in motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din cuprinsul alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea in parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii formulate in contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond fără temei legal a admis acțiunea reclamantului începând cu 9.04.2015, în condițiile în care la data intrării in vigoare a Legii nr. 71/2015 nu existau în plată indemnizații la care să fie aplicata valoarea de referință sectorială de 405 RON, cererea fiind contrară dispozițiilor prevăzute O.U.G. nr. 43/2016.

La data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministerului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și^ din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin, 1 indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

La emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, s-au avut în vedere și indemnizațiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călărași, cărora le-au fost stabilite prin OMJ nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 și nr. 1563/2015, indemnizații într-un alt cuantum decât celorlalți colegi, prin aplicarea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11%, însă ca efect al unor hotărâri judecătorești obținute înaintea instanței de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, prin care ministrul justiției fusese obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a majorărilor mai sus arătate.

Ca urmare a emiterii acestui ordin, în intervalul 01.08.2016-01.10.2016, indemnizația de încadrare brută a intimatului-reclamant a fost recalculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 3 alin. (1)

1

- 1

4

din O.U.G. nr. 57/2015, alineate care au fost introduse prin O.U.G. nr. 43/2016.

Pe de altă parte, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție: "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."

Neretroactivitatea deciziilor Curții Constituționale a fost subliniată chiar prin Decizia nr. 839/2009 a Curții Constituționale dar și prin alte decizii ale Curții. Astfel, pretențiile reclamantului pe o perioadă anterioară acesteia nu sunt admisibile, cu atât mai mult cu cât fac referire la un act normativ care nu a fost analizat de Curte.

Ținând cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte de Casație si Justiție si Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)". Totodată, potrivit art. 2 din OMJ nr. 219/2017, indemnizațiile de încadrare brute lunare rezultate din aplicarea art. 1 se plătesc începând cu luna februarie 2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferențelor și asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, sa fie plătite și diferențele rezultate pentru perioada anterioară.

În consecință, față de textele legale invocate și având în vedere că valoarea de referință sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 și totodată, în conformitate cu art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, s-a susținut că reclamantul nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 din 9.04.2015, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată, din 1.10.2016.

Astfel că, în acest sens au procedat și înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Așadar, în contextul celor mai sus arătate, a reținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, acordându-i diferențe salariale începând cu data de 09.04.2015, depășindu-și în acest mod atribuțiile judecătorești, făcând o aplicare incorectă a legii, printr-o interpretare lipsită de obiectivitate.

Totodată, în cuprinsul art. 1 alin. (2) al OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, s-a prevăzut că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale și plata acestora urmează a se efectua după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite. În acest sens, reclamantului i-a fost comunicat OMJ nr. 1478/C/2017 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, așa cum prevedea legislația în vigoare.

Astfel, în prezent, intimatul - reclamant a primit indemnizația majorată cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, așa încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiției de a emite un nou ordin prin care să fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o altă valoare de referință sectorială, anterior datei 01.10.2016, cu atât mai mult cu cât decizia Curții Constituționale nu are efecte retroactive.

În concluzie, recurentul a susținut că, începând cu luna februarie 2017, reclamantul a primit indemnizațiile majorate cu valoarea de referință sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 219/C/01.02.2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, să fie plătite și diferențele rezultate pentru perioada anterioară.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursurilor.

Recursul este lipsit de interes față de împrejurarea că recurentul- pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, având în vedere dispozițiile Legii - cadru nr. 284/2010, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 99/2016, O.U.G. nr. 9/2017, dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dispozițiile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Nota de informare nr. x/22.05.2018, aprobată de ministrul justiției, referitoare la stabilirea drepturilor salariate în raport de o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, văzând și Ordinul nr. 75/15.03.2018 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a dispus următoarele:

"Art. 1. - (1) în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

(2) în perioada 01.12.2015 -31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectoriala de 463,5 RON.

(3) începând cu data de 1 ianaurie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Art. 2 -(1) pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție sunt cele prevăzute în Anexele nr. 1.1 (pentru judecători) și nr. 1.2 (pentru asisitenți judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizațiile de încadrare brută lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție sunt cele prevăzute în Anexele nr. 2.1 (pentru judecători) și nr. 2.2 (pentru asistenți judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Plata drepturilor salariate prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 09.04.2015- 30.06.2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Art. 4. - Emiterea ordinelor ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale individuale, în acord cu art. 1 se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie 2018.

Art. 5. - Direcția resurse umane și Direcția financiar - contabilă, din cadrul Ministerului Justiției, precum și tribunalele și curțile de apel vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin."

De asemenea, prin ordinul nr. 1478/C din 24.05.2017 (atașat la dosarul cauzei de către recurent), Ministerul Justiției a dispus următoarele:

"Art. 1. în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova prevăzuți în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în Anexe.

Art. 2. - începând cu data de 1.08.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova, prevăzuți în Anexele nr. 1-23 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia.

Art. 3. - Orice dispoziții contrare își încetează aplicabilitatea.

Art. 4. - Plata diferențelor rezultate din aplicarea prezentului ordin se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, cu excepția drepturilor salariale datorate începând cu data de 1 ianuarie 2017, care se plătesc corespunzător celor menționate în Anexe".

Prin urmare, având în vedere că recurentul-pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 57/2015, recursul este lipsit de interes.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4146 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-07-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2020
Ședința publică din data de 9 iulie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea pronunțată de prima instanță. 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistra
ÎCCJ 2020-10-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4950/2020
muncă și, totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea noilor dispoziții legale invocate și a dobânzilor aferente, începând cu data de 09.04.2015 și până la data emiterii
ÎCCJ 2020-09-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4315/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.06.2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I.,
ÎCCJ 2020-03-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2020
pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. 7. So
ÎCCJ 2019-06-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2019
Ședința publică din data de 6 iunie 2019 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Ap
Sursă