ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminsitrativ și fiscal, la data de 07.08.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1479/C/2017 în sensul acordării, în principal, începând cu data de 09.04.2015, a indemnizației de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 a indemnizației de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4818 din 7 decembrie 2017, Curtea a respins excepția prescripției, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Dolj și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea reclamantului, a anulat în parte Ordinul MJ nr. 1478/C/24.05.2017, respectiv în ceea ce privește data recalculării indemnizației de încadrare brută lunară și valoarea de referință sectorială la care se raportează această indemnizație, și, în consecință, a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită în favoarea reclamantului, judecător în cadrul Judecătoriei Băilești (instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova), un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%).

Împotriva acestei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova au formulat, fiecare, recurs.

2.1. Pârâtul Ministerul Justiției și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a apreciat, în esență, că prin OMJ nr. 1478/C/2017 au fost stabilite corect drepturile salariale ale intimatului în considerarea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a Deciziei ÎCCJ nr. 23/26.09.2016 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

2.2. Pârâta Curtea de Apel Craiova și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, cu prioritate, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa și respingerea acțiunii față de Curtea de Apel Craiova ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sau rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cu prioritate, recurenta-pârâtă a solicitat a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivând că Ministerul Justiției este singurul care are calitate procesuală pasivă, având atribuția emiterii ordinului a cărui anulare îl solicită reclamantul.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a apreciat că prima instanță a interpretat greșit normele de drept material, la nivelul datei de 09.04.2015 neputând fi avut în vedere decât nivelul maxim de salarizare rezultat din aplicarea legilor de salarizare, fără a lua în calcul diversele hotărâri judecătorești obținute de alți salariați, prin care au obținut drepturi bănești.

3.1. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, în ceea ce privește recursul Ministerului Justiției urmează a analiza, cu prioritate, în condițiile art. 499 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că sentința de fond a fost comunicată pârâtului la data de 06.02.2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 22.02.2018.

Or, cererea de recurs a fost înaintată instanței de fond, prin poștă, la data de 26.02.2018 (după cum rezultă din ștampila poștei aplicate pe plicul prin care a fost înaintat recursul, dosar de recurs), recurentul-pârât nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

3.2. În ceea ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Craiova, urmează a fi analizată cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia invocată prin cerere.

Înalta Curte reține că, deși nu a fost invocată în fața primei instanțe, excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată direct în recurs.

Această excepție presupune inexistența unei identități între persoana titulară a unui raport obligațional și cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.

Or, obiectul acțiunii de față, cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ, privește cererea reclamantului A., judecător la Judecătoria Băilești, de anulare a unui ordin de salarizare emis de pârâtul Ministerul Justiției și, respectiv, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

"(2) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel."

Prin urmare, în cauză, atribuția stabilirii indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi ale reclamantului revine exclusiv ministrului justiției, și nu Curții de Apel Craiova, care nu are legitimare procesuală, neputând fi obligată în raporturile juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

3.3. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) și art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului Ministerul Justiției ca tardiv formulat și va admite admite recursul pârâtei Curtea de Apel Craiova, va casa în parte sentința recurată și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4818 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul recursul formulat de Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiași sentințe.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Craiova ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține restul dispozițiilor instanței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iulie 2020.