ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR. au formulat în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA plângere împotriva decizii președintelui Curții de Apel Craiova, respectiv Decizia nr. 36/25.04.2017 solicitând anularea Deciziei nr. 36/25.04.2017 si implicit a Deciziei nr. 07/29.03.2017, obligarea pârâtei să emită o nonă decizie de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din Tribunalului Doi, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%. corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație si vechime în funcție. începând cu data de 20 ianuarie 2014. precum si acordarea noilor indemnizații conform prevederilor Legea nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015. la zi si în continuare; obligarea pârâtei la plata diferențelor. începând cu 09.04.2015, actualizate.

În motivarea cererii au arătat următoarele:

Prin contestația înregistrată au solicitat constatarea deciziei 7/29.03.2017 ca fiind nelegală și incompletă, urmând: să se emită o nouă decizie de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalul Dolj, cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de încadrare brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 20 ianuarie 2014, precum și acordarea noilor salarii conform prevederilor Legea nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015. la zi si în continuare.

Prin sentința civilă nr. 4877 din data de 12 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, contestația reclamanților, a obligat pe pârâta Curtea de Apel Craiova, prin Președinte, să emită noi decizii de încadrare pentru reclamanți cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 și de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, precum și plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială precizată anterior și venitul efectiv încasat, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație. A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4877 din data de decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Craiova invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2020, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanților Decizia nr. 34/04.07.2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Craiova beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex personalului auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanții au solicitat anularea Deciziei nr. 36/25.04.2017 și Deciziei nr. 7/29.03.2017 ale Președintelui Curții de Apel Craiova și obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru tot personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Dolj, cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de încadrare brut lunar, stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, precum și acordarea noilor salarii conform prevederilor Legii nr. 71/2015, începând cu luna aprilie 2015, la zi și în continuare.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, așa cum a fost formulată.

Pentru soluționarea corectă a prezentei cauze, prima instanță a avut în vedere problema de drept tranșată prin sentința nr. 48/13.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

În consecință, s-a reținut că sentința Curții de Apel București nr. 48/13.01.2017, definitivă prin respingerea recursului, a produs efecte juridice, atestând în familia ocupațională "Justiție", la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015), o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON.

Înalta Curte constată că prezenta cauză și cea soluționată în dosarul nr. x/2016 sunt diferite, însă în raport de dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora, autoritatea de lucru judecat privește inclusiv considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, efectul pozitiv al sentinței nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se răsfrânge și asupra prezentei cauze.

De asemenea, Înalta Curte constată că la data de 10.03.2020, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanților Decizia nr. 34/04.07.2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Craiova beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Cu privire la acest aspect, se constată că intimații-reclamanți, legal citat, nu au contestat existența deciziei emise de către pârât și nici faptul că nu le-ar fi fost achitate de către angajator diferențele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvin, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat repararea integrală a prejudiciului cauzat de neplata la scadențe a diferențelor salariale, Înalta Curte constată că prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1531 alin. (1) și alin. (2) și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. și a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova să achite reclamanților și actualizarea diferențelor salariale cu indicele de inflație (actualizare care are rol compensatoriu, de a păstra valoarea reală a drepturilor bănești), precum și dobândă legală penalizatoare, conform O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (dobândă legală care are rol moratoriu), dobândă calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora.

Dezlegarea dată de prima instanță nu este corectă având în vedere că plata drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți nu se realizează de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova, în calitate de ordonator principal de credite, ci de către Tribunalul Dolj în calitate de ordonator secundar de credite, și pe cale de consecință, acest capăt de cerere a fost formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Față de aceste aspecte, se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova la plata diferențelor dintre drepturile salariale recalculate potrivit deciziilor emise și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge petitul principal al cererii de chemare în judecată formulată reclamanți, ca rămasă fără obiect și va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale stabilite în sarcina pârâtei CURTEA DE APEL CRAIOVA, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 4877 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge petitul principal al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale stabilite în sarcina pârâtei CURTEA DE APEL CRAIOVA, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.