ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6164/2019

Ședința publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Județul Olt a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând:

- anularea Deciziei M.D.R.A.P. nr. 147/03.06.2016 privind soluționarea contestației formulate de către U.A.T. Județul Olt și care a fost înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/08.06.2016;

- anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016 încheiat de Direcția Plăți și Contabilitate din cadrul M.D.R.A.P. și înregistrat la Consiliul Județean Olt sub nr. x/03.05.2016;

- restituirea sumei de 1.152.530,46 RON achitată cu O.P. nr. x/04.08.2016 si O.P. nr. x/04.08.2016 și care a fost calculată pentru debitul aferent Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1475 25 aprilie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Județul Olt reprezentată legal prin Președintele Consiliului Județean Olt - A., în contradictoriu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Județul Olt a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond s-a raportat, în considerentele sale, la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dar și la prevederile art. 50 alin. (8) și alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

Astfel, se apreciază că în intervalul 20.04.2012 (data sentinței nr. 385/20.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012) - 02.07.2014 (data respingerii irevocabile a acțiunii în anulare prin decizia nr. 3102/02.07.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012) U.A.T. Județul Olt a obținut suspendarea creanței cuprinsă în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012 și implicit, în baza prevederilor art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, și a penalităților de întârziere pe perioada suspendării.

Instanța de fond consideră totuși că U.A.T. Județul Olt datorează către M.D.R.A.P. dobânzi la suma stabilită prin nota de constatare susmenționată, deoarece O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede expres faptul că suspendarea executării actului administrativ în discuție ar avea drept efect stoparea curgerii dobânzilor.

Se statuează, de asemenea, că M.D.R.A.P., pe perioada suspendării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012 nu putea percepe doar penalități de întârziere, în raport cu dispozițiile art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Având în vedere faptul ca U.A.T. Județul Olt a solicitat și a obținut suspendarea titlului de creanță reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012, care a făcut obiectul unui litigiu pe fond vizând anularea acestuia, în opinia recurentului, titlul de creanță a devenit executoriu începând cu data soluționării definitive și irevocabile a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 02.07.2014.

Astfel, soluția de suspendare a unui act administrativ este executorie și nici admiterea recursului, nici anularea ulterioară a actului nu-i desființează retroactiv efectele și tocmai de aceea pe perioada suspendării actului nu se datorează dobânzi ori penalități.

Recurenta apreciază că suspendarea executării titlului de creanță în perioada 20.04.2012-02.07.2014 a avut ca efect inclusiv suspendarea calculării dobânzii datorate de către U.A.T Județul Olt la soldul rămas de plată.

Drept urmare, măsura adoptată de Direcția Plăți și Contabilitate din cadrul M.D.R.A.P. prin Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016, prin care a stabilit o creanță bugetară în valoare de 1.152.630,46 RON, rezultată din calcul dobânzii datorate de către U.A.T. Județul Olt la soldul rămas de plată este nelegală și netemeinică.

Modul de calcul al dobânzilor este reglementat de prevederile art. 174 din Codul de Procedură Fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Chiar dacă Codul de Procedură Fiscală nu prevede expres la art. 278 alin. (4) faptul că în perioada suspendării unui act administrativ în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă dobânzi, ci menționează expres doar faptul că nu se acordă penalități de întârziere, acest aspect nu înseamnă că se pot percepe dobânzi pe perioada suspendării pe cale judecătorească a unui act administrativ.

În opinia recurentei, M.D.R.A.P. nu ar fi trebuit să perceapă dobânzi pentru perioada 10.04.2012-15.12.2015, atunci când a achitat titlul de creanță "Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012, " ci doar pentru perioada 02.07.2014-15.12.2015, deoarece a obținut suspendarea titlului de creanță susmenționat până la pronunțarea instanței de fond, prin sentința nr. 385/20.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, iar prin sentința nr. 936/12.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, sentință devenită irevocabilă prin decizia nr. 5417/24.05.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012, am obținut suspendarea titlului de creanță până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

De asemenea, nu se puteau percepe dobânzi în perioada 14.04.2012-15.12.2015 deoarece U.A.T. Județul Olt a obținut pe fond, prin sentința nr. 169/12.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012 anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012 întocmită de către M.D.R.A.P.

Ca atare, titlul de creanță a fost desființat, de unde rezultă că nu mai există temei pentru calculul și plata dobânzii în perioada cuprinsă între 14.04.2012 - 02.07.2014.

Recurenta mai arată că pentru perioada cuprinsă între data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - 02.07.2014 și cea a primirii înștiințării de plată a debitului - 24.11.2015, care s-a realizat mult mai târziu de către M.D.R.A.P., nu datorează dobânzi întrucât M.D.R.A.P. nu trebuia să tergiverseze atâta timp solicitarea sumei, ci trebuia să facă acest fapt imediat după data de 02.07.2014.

Este evident că în intervalul de timp cuprins între 15.12.2015, când U.A.T. Județul Olt a achitat titlul de creanță reprezentat de corecția financiară și 03.05.2016, când s-a înregistrat la Consiliul Județean Olt Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016, M.D.R.A.P. a avut îndoieli cu privire la perioada pentru care trebuia calculată această dobândă.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAP s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 17.998.822,94.

Prin sentințele nr. 385/20.04.2012 și 936/12.10.2012 ale Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea actului administrativ contestat până la pronunțarea instanței de fond, respectiv până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Decizia nr. 3102/02.07.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012.

Ulterior, la data de 15.12.2015, reclamanta a efectuat plata, în integralitate.

Prin Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.04.2016 s-a procedat la calculul dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, pentru intervalul 14.04.2012-15.12.2015, fiind stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 1.152.630, 46 de RON.

Contestația reclamantei înregistrată la sediul pârâtului, sub nr. x/16.05.2016, a fost respinsă prin Decizia nr. 147/03.06.2016.

Înalta Curte constată că, în cauză, calculul dobânzii calculate conform prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, s-a efectuat astfel:

- debit stabilit conform NC nr. 19361/14.03.2012: 17.998.822,94 RON, din care FEDR 12.900.685,96 RON, BS 1.715.120,10 RON, TVA 3.383.016,88 RON;

- data confirmării de primire a Notei de constatare: 14.03.2012;

- data scadentei: 13.04.2012;

- data recuperării integrale a debitului:

- în data de 02.11.2015 a fost recuperată suma de 55.641.85 RON prin deducere din CR 4, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011;

- în data de 11.11.2015 a fost recuperată suma de 17.385,00 RON prin deducere din CR 5, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011;

- în data de 15.12.2015 a fost recuperată suma de 17.925.795,99 RON prin plată voluntară, conform prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011.

- cererile de rambursare nr. x și 5 au fost depuse de către beneficiar la OI ADR Sud-Vest Oltenia în data de 31.10.2011, respectiv 10.02.2011;

- data recuperării debitului prin plată voluntară: 15.12.2015;

- suma recuperată: 17.925.795,99 RON;

- rata dobânzii de referință a BNR conform prevederilor art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 la data întocmirii PVD-ului: 1,75% pe an.

Nr. de zile între data la care titlul de creanță a devenit executoriu și data efectuării plătii: 1341 zile, începând cu 14.04.2012 până la data de 15.12.2015;

Valoarea dobânzii datorate:

FEDR - 12.848.908,72 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 826.114,43 RON

BS - 1.708.236,42 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 109.830,24 RON

TVA - 3.368.650,85 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 216.585,79 RON

Total dobândă: 17.925.795,99 RON x 1,75% x 1341 zile/365 zile = 1.152.530,46 RON.

Așadar, rezultă că valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea dobânzii calculate prin Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.04.2016 este în sumă de 1.152.530,46 RON, din care:

- FEDR: 826.114,43 RON;

- BS: 109.830,24 RON;

- TVA: 216.585,79 RON.

Potrivit revederilor art. 42 alin. (2) - (3) din O.U.G. nr. 66/2011, "Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanței bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd altfel.

În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autoritățile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligația de a calcula cuantumul acesteia și de a emite un proces-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanță și care se comunică debitorului".

În conformitate cu prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Constituie titlu executoriu, după caz, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că nici dispozițiile generale (art. 14 din Legea nr. 554/2004) și nici cele ale legii speciale (art. 50 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011) nu legiferează în sensul stopării curgerii dobânzilor în situația suspendării executării actului administrativ.

Măsura excepțională a suspendării operează în mod strict asupra dreptului de executare silită a creanței și nu asupra încetării curgerii dobânzilor legal datorate de către beneficiar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că suspendarea (măsură excepțională) se aplică, în mod strict, asupra dreptului de executare silită a creanței, astfel după cum rezultă, de altfel, și din dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554, potrivit cărora "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Potrivit art. 278 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, "prin excepție de la prevederile art. 173, în cazul în care instanța judecătorească de contencios administrativ admite cererea contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se datorează penalități de întârziere pe perioada suspendării".

Prin acest text de lege, se statuează în mod expres că nu se datorează penalități de întârziere pe durata suspendării actului administrativ, însă și în acest caz dobânzile sunt datorate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.04.2016, a fost emis în mod legal procedându-se la calculul dobânzilor datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță inițial.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt împotriva sentinței civile nr. 1475 din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2019.