ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I.Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat următoarele:

- Anularea Deciziei nr. 316 din 12 decembrie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 21 august 2014,

- Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 21 august 2014 emis de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli și comunicată prin intermediul Adresei nr. x din 22 august 2014, înregistrată de Consiliul Județean Olt sub nr. x din 29 august 2014, cu consecința exonerării de la plata corecțiilor financiare.

Prin Sentința nr. 3269 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Olt a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și anularea actelor administrative atacate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat s-a argumentat, în esență, că, în speță, faptele pretins nelegale ale U.A.T. Județul Olt nu au produs și nici nu ar fi putut produce un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naționale aferente acestuia, prin urmare nu este un prejudiciu nici efectiv, nici potențial.

Situațiile de fapt constatate nu întrunesc elementele constitutive ale unei nereguli, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În spiritul O.U.G. nr. 66/2011 neregula presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a unei autorități competente în gestionarea fondurilor europene și un prejudiciu produs sau care poate fi adus bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nu orice abatere de la legalitate constituie neregulă, ci doar cele care au prejudiciat sau pot prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În speță intimatul - pârât M.D.R.A.P. nu a făcut dovada prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene și mai mult, nu și-a îndeplinit față de U.A.T. Județul Olt obligațiile prevăzute la art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că acesta avea obligația de a lua toate măsurile necesare prevenirii neregulilor, inclusiv de a proceda la informarea corectă și la timp a autorității contractante asupra riscului producerii de nereguli, pe parcursul derulării procedurii privind utilizarea fondurilor.

Chiar dacă instanța de fond apreciază că prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor legale poate fi și potențial, nu doar efectiv, recurenta învederează faptul că, analizând conținutul procesului-verbal de constatare și pe cel al deciziei de respingere a contestației, se poate observa fără tăgadă că în ambele acte administrative nu se face referire la un eventual prejudiciu cauzat bugetului U.E. sau fondurilor publice naționale din care s-a făcut cofinanțarea proiectului derulat de U.A. T. Județul Olt, ci s-a reținut doar că s-au încălcat prevederile Ordinului nr. 144 din 7 februarie 2008, fiind astfel evidențiată fapta considerată abatere de la legalitate, dar nu și urmările acesteia.

Prin urmare, nefiind menționat în aceste acte administrative niciun prejudiciu, ci doar o încălcare a prevederilor Ordinului nr. 144 din 7 februarie 2008, nu se pune în discuție dacă acest prejudiciu este potențial sau efectiv, din moment ce nu există menționată noțiunea de "prejudiciu, nici în procesul-verbal de constatare a neregulilor și nici în decizia M.D.R.A.P.

De altfel, O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, este guvernată de principiul proporționalității, în sensul că o măsură administrativă trebuie să fie necesară, adecvată și corespunzătoare scopului urmărit mai ales în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Raportat la cele menționate, arătă că, în speța dedusă judecății, nu există niciun prejudiciu potențial sau efectiv astfel cum susține instanța de fond, iar echipa de control din cadrul M.D.R.A.P. nu a precizat în conținutul celor două acte administrative faptul că abaterea reținută în sarcina U.A.T. Județul Olt a putut avea un impact financiar.

În opinia recurentei, în cadrul soluționării prezentului raport juridic litigios, nu se poate reține nicio neregulă săvârșită de U.A. T. Județul Olt în gestionarea fondurilor europene.

În conformitate cu capitolul 2.3.5. "Activitățile proiectului, din Anexa nr. 1 (Cererea de finanțare) la contractul de finanțare nr. x din 23 noiembrie 2012, activitățile și sub-activitățile prevăzute în proiect au fost concepute astfel încât să se asigure eficiență maximă în atingerea obiectivelor și a rezultatelor planificate.

Beneficiarul a procedat la realizarea activităților descrise în cadrul activității nr. 7 - Consultanță și expertiză tehnică- din cererea de finanțare și anume: "Activitatea se va realiza prin achiziția serviciilor de consultanță și expertiză tehnică în vederea asigurării asistenței tehnice din partea unor verificatori atestați MCC și experți tehnici cu acreditări MCC pe toată perioada derulării lucrărilor de execuție ".

U.A.T. Județul Olt a achiziționat direct serviciile de consultanță și expertiza tehnică prin încheierea contractului de servicii nr. x din 27 mai 2013.

Prin încheierea contractului de servicii susmenționat, beneficiarul a respectat și prevederile capitolului 2.3.8 din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare. - "Rezultate anticipate. activități după semnarea contractului., activitatea 7- "Consultanță și expertiză tehnică, rezultate: contract consultanță expert acreditat, asistență din partea arhitecților acreditați pe perioada execuției lucrărilor.

De altfel, în anexa nr. V - "Bugetul proiectului" - la capitolul 3 - "Cheltuieli pentru proiectare și asistență tehnică linia bugetară 3.4" - a fost inclusă în categoria cheltuielilor eligibile suma de 34.713,00 RON, aferentă serviciilor de consultanță și expertiză.

Referitor la susținerea instanței de fond cu privire la faptul că activitățile prestatorului nu au legătură cu activitatea de consultanță în domeniul managementului proiectului (art. 4 alin. (5) lit. .b) din Ordinul nr. 144/2008), arătă că:

Activitatea de management al proiectului a fost descrisă în Anexa nr. 1, pct. 2.4 din cererea de finanțare, dar așa cum reiese din pct. 2.3.5 din aceeași Anexă, Activitatea 1 - Organizarea echipei de implementare a proiectului -, s-a realizat prin: " Desemnarea de către conducerea instituției a echipei de implementare a proiectului și stabilirea activității și sarcinilor ce revin fiecărui membru al echipe?'.

Așa cum rezultă din descrierea acestei activități, responsabilitatea implementării proiectului, de la activitățile stabilite în proiect și până la rezultatele acestora, a aparținut echipei de implementare nominalizată de beneficiarul finanțării.

Menționează faptul că, așa cum rezulta din contractul de servicii nr. x din 27 mai 2013, obiectul contractului este: servicii de consultanță și expertiză tehnică pe perioada execuției lucrărilor pentru obiectivul de investiții "Reabilitarea secțiilor expoziționale la Muzeul Județean Olt și amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidențierea clădirii și a exponatelor", și nu servicii de management al proiectului, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Referitor la afirmația instanței de fond potrivit căreia legislația specifică care reglementează intervențiile asupra monumentelor istorice ar fi impus redactarea cererii de finanțare și a anexelor în conformitate cu cerințele legislației specifice și că U.A.T. Județul Olt ar fi trebuit să prevadă în caietul de sarcini atribuții de consultanță specifice intervențiilor asupra monumentelor istorice, arătă următoarele:

Elaborarea documentației de atribuire a contractului de servicii de consultanță și expertiză tehnică pe perioada execuției lucrărilor pentru obiectivul de investiții "Reabilitarea secțiilor expoziționale la Muzeul Județean Olt și amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidențierea clădirii și a exponatelor", s-a realizat în conformitate cu cerințele legislației specifice în domeniul monumentelor istorice.

Din argumentele prezentate anterior rezultă faptul că U.A.T. Județul Olt a prevăzut în caietul de sarcini acele atribuții de consultanță specifice în domeniul monumentelor istorice, aspect pe care instanța nu l-a remarcat, în considerentele hotărârii fiind menționat chiar contrariul.

Consideră că, dacă instanța de fond ar fi reținut susținerea cu privire la acest aspect, s-ar fi observat cu ușurință din analiza actelor depuse la dosar faptul că U.A.T. Județul Olt a respectat legislația specifică în domeniul monumentelor istorice, precum și contractul de finanțare nr. x din 23 noiembrie 2012 și anexele sale atunci când a încheiat contractul de servicii de consultanță și expertiză tehnică nr. 20 din 27 mai 2013.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond potrivit căreia, din analiza rapoartelor de servicii elaborate de către dirigintele de șantier, respectiv consultantul tehnic, rezultă că activitățile consultantului tehnic și ale dirigintelui de șantier au fost identice, precizează:

Beneficiarul a avut în vedere asigurarea unor servicii de consultanță pentru intervențiile asupra monumentelor istorice conform legislației în vigoare, servicii concretizate în atribuții și răspunderi ale experților și specialiștilor diferite de cele ale proiectantului și ale dirigintelui de șantier.

Având în vedere atribuțiile consultantului menționate anterior în motivația prezentului recurs, consideră faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că activitățile desfășurate de către consultant s-au suprapus cu cele ale dirigintelui de șantier și proiectant.

În concluzie, activitățile prevăzute în contractul de consultanță și expertiză tehnică nu sunt identice cu cele prevăzute în contractul de dirigenție de șantier, astfel cum rezultă din atribuțiile specifice fiecărei categorii profesionale reglementate de Ordinul nr. 2495 din 26 august 2010, iar includerea în rapoartele de activitate încheiate de către consultant, respectiv de dirigintele de șantier, a unor activități comune s-a datorat conlucrării consultantului și dirigintelui de șantier pe perioada de execuție a lucrării.

Menționează că rapoartele de activitate elaborate de consultant și de dirigintele de șantier nu sunt identice și că singura diferență nu constă, așa cum afirmă instanța de fond, doar în faptul că în raportul dirigintelui de șantier apar în plus anumite mențiuni comparativ cu raportul consultantului tehnic. Includerea în raportul dirigintelui de șantier a informațiilor referitoare la centralizatorul documentelor, persoanele responsabile pe șantier și centralizatorul valoric al lucrărilor efectuate, se datorează atribuțiilor specifice dirigintelui de șantier așa cum sunt reglementate la art. 22 pct. 5 din Ordinul nr. 2495 din 26 august 2010, precum și atribuțiilor generale ale acestuia care sunt reglementate de prevederile art. 44 din Ordinul nr. 1496/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la susținerea instanței de fond potrivit căreia unele articole aferente devizului nr. 631048 "Organizare de șantier, respectiv: montare containere, birouri sau destinate locuințelor muncitorilor ori transportului materialelor, au fost în mod incorect incluse în categoria cheltuielilor eligibile, arătăm că articolele din devizul mai susmenționat au fost cele stabilite de proiectant, iar includerea în categoria cheltuielilor eligibile s-a realizat anterior încheierii contractului de finanțare, respectiv la momentul evaluării tehnico - financiare a proiectului tehnic aferent cererii de finanțare de către Organismului Intermediar ADR S-V Oltenia.

Instanța de fond îmbrățișează în considerentele hotărârii apărările formulate de către M.D.R. A.P., care referitor la acest aspect sunt doar niște simple afirmații, fără să ia în calcul și motivele invocate de autoritatea contractantă, motive argumentate prin existența contractului de finanțare nr. x din 23 noiembrie 2012 a cărui parte este inclusiv M.D.R.A.P.

Concluzia recurentei este aceea că aceste categorii de cheltuieli eligibile au fost stabilite prin contractul de finanțare, iar recunoașterea eligibilității acestor sume rezultă din faptul că acestea au fost rambursate în totalitate de către Autoritatea de Management a P.O.R. (Programul Operațional Regional) la momentul solicitării lor de către beneficiarul U.A.T. Județul Olt.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr. 3269 din 9 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București și, judecând pe fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Deciziei nr. 316 din 12 decembrie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 august 2014

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2018 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Din probatoriul administrat rezultă că în baza Contractului de finanțare nr. x din 23 noiembrie 2012, cod SMIS 5157 cu titlul "Reabilitarea secțiilor expoziționale la Muzeul Județean Olt și amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidențierea clădirilor și a exponatelor", reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială județul Olt, în calitate de autoritate contractantă, a organizat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, procedura de atribuire a Contractului de lucrări nr. x din 28 iunie 2013 și a Contractului de servicii nr. x din 27 mai 2013.

În urma verificărilor efectuate de echipa de control a pârâtului MDRAP a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 august 2014, prin care s-au reținut cheltuieli neeligibile în cuantum de22.845,81 RON aferent contractului de consultanță nr. x din 27 mai 2013 și de 7.290,28 RON aferent contractului de lucrări nr. x din 28 iunie 2013. De asemenea, în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 august 2014, echipa de control a reținut:"Pe linia 3.4 "Consultanță și expertiză" s-au solicitat și decontat cheltuieli neeligibile în valoare de: 19.900 RON reprezentând contravaloarea facturilor nr. x din 26 septembrie 2013, nr. y din 18 octombrie 2013, z din 3 decembrie 2013 și nr. w din 19 decembrie 2013 emise de A. S.R.L.."

În cauză, reclamanta a formulat contestația împotriva Procesului-verbal nr. x din 21 august 2014, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 316 din 12 decembrie 2014 emisă de pârât.

Înalta Curte constată că, dincolo de aspectele factuale ale cauzei, corect reținute de judecătorul fondului, în cauză în mod corect au fost respinse toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, neexistând nici un motiv real pentru reformarea hotărârii recurate.

În legătură cu aspectele criticate, se impune a se preciza că în afara prevederilor din legislația națională, noțiunea de neregulă este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pornind de la această definiție, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa, a considerat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15) dar cu aplicarea principiului proporționalității, consacrat de jurisprudența Curții.

Referitor la aspectele în discuție, se reține că, prin soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de către secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește noțiunea de "neregulă" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Astfel, obligația de restituire sau recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenței sau producerii unui prejudiciu.

Calificarea ca neregulă a unei abateri săvârșite în procedura de achiziție publică nu este condiționată la modul absolut de producerea efectivă a unui prejudiciu.

"Neregula" este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziții care au aplicabilitate directă în legislația națională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Deci, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului UE/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile recurentei referitoare la abaterile reținute.

Astfel, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) și (5) din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe" în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului" din cadrul Programului operațional regional 2007 - 2013: "(1) Sunt considerate eligibile, în limita a 5% din valoarea totala eligibilă a proiectului, cheltuielile legate de proiectare și asistență tehnică, cuprinzând cheltuielile privind studiile de teren, obținerea de avize, acorduri și autorizații, proiectarea și ingineria, consultanța și asistența tehnică. (5) Cheltuielile eligibile privind serviciile de consultanță includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:a) plata serviciilor de consultanță, la elaborarea studiilor de piață și de evaluare;b) plata serviciilor de consultanță în domeniul managementului proiectului finanțat:c) plata asistenței consultanței juridice, în scopul elaborării documentației de atribuire și/sau al aplicării procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică."

Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu cele reținute de prima instanță că obiectul contractului de consultanță nu prevede nicio activitate care se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, fiind vădit neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia aceste activități s-ar încadra în categoria serviciilor de consultanță în domeniul managementului proiectului finanțat, acest domeniu presupunând cu totul alte activități decât cele menționate în caietul de sarcini ca atribuții ale prestatorului.

Contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că obiectul contractului de consultanță nu prevede nicio activitate care se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, întrucât atribuțiile prestatorului nu au legătură cu activitatea de consultanță în domeniul managementului proiectului (art. 4 alin. (5) lit. b) din ordin) iar serviciile de consultanță nu vizează nici celelalte activități de la lit. a) și c), respectiv elaborarea studiilor de piață și de evaluare sau consultanță juridică în scopul elaborării documentației de atribuire și/sau al aplicării procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică, cheltuielile efectuate de reclamantă în cadrul Contractului de consultanță nr. x din 27 mai 2013 neîncadrându-se așadar printre cheltuielile eligibile prevăzute de Ordinul nr. 144/2008.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că în mod just a reținut prima instanță că din analiza comparativă a celor două rapoarte întocmite pentru aceeași perioadă, unul pentru serviciile de dirigenție de șantier iar celălalt pentru serviciile de consultanță, rezultă cu evidență că activitățile consultantului și ale dirigintelui de șantier au fost identice, motiv pentru care nu se justifică plata mai multor persoane, în cadrul unor contracte de servicii distincte pentru a presta aceeași activitate, plata suplimentară de persoane nefiind în măsură să garanteze buna realizare a proiectului.

Totodată, se constată că sumele referitoare la montarea de containere birouri sau destinate locuințelor muncitorilor ori transportul materialelor nu pot fi considerate ca fiind activități conexe organizării de șantier, aceste cheltuieli fiind pur administrative și în mod justificat nu au fost aprobate pentru rambursare de către finanțator. Pentru a îndeplinit condițiile de eligibilitate, cheltuielile angajate de către recurentă trebuie să vizeze construirea provizorie sau amenajarea la construcțiile existente de vestiare pentru muncitori, lucrările astfel realizate neputând avea caracter definitiv.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt împotriva Sentinței nr. 3269 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt împotriva Sentinței nr. 3269 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM