ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 03.12.2014, cu nr. unic dosar x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

- anularea adresei nr. x/2014 de respingere a contestației noastre nr. 7419/04.08.2014 formulată împotriva adresei MDRAP - Direcția Generală Programe Europene nr. 4761/23.07.2014;

- anularea adresei înregistrată la nivelul MDRAP - Direcția Generală Programe Europene sub nr. x/2014;

- obligarea instituției pârâte la aprobarea Solicitării nr. x/20.01.2014 pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, conform O.G. nr. 14/2013, respectiv emiterea și aprobarea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice" pentru solicitarea noastră nr. x/20.01.2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 834 din data de 23.03.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței recurate și, rejudecând procesul în fond, solicită anularea actelor administrative litigioase și obligarea intimatei la aprobarea cererii formulată de parte nr. x/20.01.2014 pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice în conformitate cu O.G. nr. 14/2013, respectiv la emiterea și aprobarea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare conform Ordonanței Guvernului nr. 14/2013; hotărârea de fond cuprinzând motive străine de natura cauzei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate de pârâte îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs reclamanta UAT - Județul Olt a arătat în esență următoarele:

Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

O primă critică adusa sentinței recurate, se referă la modalitatea în care instanța de fond a considerat că O.G. nr. 14/2013, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrative litigioase, reglementează instituția rămânerii fără obiect a unei solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice.

Astfel, potrivit celor reținute de prima instanță "(...)refuzul administrativ al autorității publice pârâte prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect solicitarea la plată transmisă de către reclamantă în baza Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 pentru contractul cod SMIS 3046 are un caracter justificat având în vedere incidența în cauză a prevederilor art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 și efectele retroactive pe care le produce Deciziei nr. 3102/02.07.2014 a Înaltei Curți, de Casație și Justiție în sensul menținerii ca legală și temeinică a Deciziei nr. 53/26.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.03.2012".

- Consideră recurenta că o eventuală rămânere fără obiect a unei astfel de solicitări ar putea fi pusă în discuție numai în situația în care nota de constatare ar fi fost anulată definitiv de către instanța competentă, sens în care nu se mai putea pune în discuție existența unei creanțe bugetare care să fie suportată de la bugetul de stat.

În cauză, din moment ce O.G. nr. 14/2013 reglementează, în mod imperativ, modalitatea de soluționare a solicitărilor formulate în temeiul acesteia, fără a statua instituția "rămânerii fără obiect" a unei astfel de solicitări, în cauză hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, care sugerează că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincții pe care legea nu le prevede.

A arătat că în aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 14/2013, prin emiterea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare nu se ajunge la concluzia că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 14 martie 2012 ar fi nelegală și netemeinică. Practic, titlul de creanță este menținut, însă beneficiarul fondurilor europene nu mai are calitatea de debitor, ceea ce nu presupune desființarea abaterilor constatate, motiv pentru care nu era necesară soluționarea dosarului având ca obiect anularea corecției financiare pentru a se putea soluționa cererea întemeiată pe O.G. nr. 14/2013.

- Instanța de fond a omis a analiza că autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu a analizat admisibilitatea solicitării întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 14/2013 prin raportare la momentul depunerii acesteia, ci a așteptat soluționarea dosarului pe fond, contrar dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 14/2013 potrivit cărora "Solicitările realizate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, potrivit prevederilor art. 4, se soluționează de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în ordinea înregistrării acestora, cu încadrarea în sumele alocate prin legile bugetare anuale cu această destinație, pe întreaga perioadă de implementare a Programului operațional regional", și fără a avea în vedere că existența pe rolul instanțelor de judecată a unor litigii având ca obiect anularea titlurilor de creanță nu conduce la suspendarea soluționării solicitării formulate în temeiul O.G. nr. 14/2013.

Conform dispozițiilor legale de mai sus, existența pe rolul instanțelor de judecată a unor litigii având ca obiect anularea titlurilor de creanță nu duce la suspendarea soluționării solicitării formulate în temeiul O.G. nr. 14/2013, iar dacă intenția legiuitorului ar fi în acest sens, exista obligația reglementării exprese a instituției suspendării.

Autoritatea publică pârâtă nu putea face abstracție de faptul că la data depunerii cererii, (...)procesul civil (...) nu era soluționat definitiv, fiind pronunțată doar o sentință de primă instanță favorabilă reclamantei", intenția legiuitorului fiind aceea de la excepta de la dispozițiile O.G. nr. 14/2013 doar acele corecții financiare menținute definitiv de instanțele de judecată, iar nu pe acelea aflate pe rolul instanțelor de contencios.

Situația expusă nu este aplicabilă, întrucât Consiliul Județean Olt a făcut aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 14/2013 când nu era pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, normele legale incidente, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește refuzul administrativ al autorității pârâte prin care a fost respinsă ca fără obiect solicitarea la plată transmisă de către reclamanta-recurentă, în baza O.G. nr. 14/2013

Concret, recurenta arată în primul rând că nu ar putea exista ca soluție respingerea fără obiect, ci numai, eventual, emiterea notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013.

Înalta Curte apreciază că acest motiv este superfluu, fără consistență, dat fiind faptul că nu s-ar fi schimbat poziția autorității față de solicitarea de plată transmisă de recurentă, în condițiile O.G. nr. 14/2013.

- Al doilea motiv de recurs privește faptul că autoritatea pârâtă a așteptat să fie soluționat definitiv dosarul în care reclamanta-recurentă a atacat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x și Decizia de soluționare a contestației nr. 63/2012.

Înalta Curte constată că raționamentul recurentei în sensul că prima instanță i-a dat câștig de cauză și a admis acțiunea acestuia și a anulat nota de constatare a neregulilor, iar dacă autoritatea pârâtă soluționa atunci solicitarea de plată ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 14/2013 - deoarece, așa cum a arătat corect instanța de fond prin pronunțarea Deciziei nr. 3102/2.07.2014, a fost casată hotărârea recurată și respinsă acțiunea reclamantei cu consecința menținerii notei privind neregulile și corecțiile în sarcina acesteia.

Se reține că în conformitate cu art. 6 din O.G. nr. 14/2013:

"situațiile în care sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional nu fac obiectul acestui act normativ, astfel:

a) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de frauda, tentativă de frauda sau conflict de interese, pentru care instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive, au stabilit săvârșirea unei fapte penale;

b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluționării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanțele judecătorești prin care se stabilește inexistența unei fapte penale;

c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive".

De asemenea, recurenta nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 14/2013 pentru a beneficia de suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, aspect necontestat de aceasta.

În acest context argumentul că autoritatea pârâtă nu a soluționat în termen solicitarea de plată a reclamantei-recurente conform aceluiași raționament nu este în favoarea recurentei, întrucât pârâta și-a exercitat în mod legal în limitele competențelor sale legale dreptul de a aprecia asupra cererii recurentei, respectiv în mod rezonabil a așteptat soluționarea definită a acțiunii în anulare promovată de recurenta-reclamantă.

Simpla depășire a termenului de soluționare a cererii datorată unor împrejurări care aveau o importanță definitorie în aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.G. nr. 14/2013 nu constituie un exces de putere în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme soluționarea definitivă a dosarului în anularea notei de constatare nereguli și corecții avea caracter retroactiv.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, sentința de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt împotriva sentinței nr. 834 din 23 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.