ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3340/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3340/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În
baza actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 213 din 21 noiembrie 2012, Tribunalul Olt, în baza art. 9
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.C., cu
antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În
baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea
art. 71 alin. (1) și (2), art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b)
și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective
publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și
dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate
de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea
de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale) pe durată de
2 ani după executarea pedepsei principale.
În
baza art. 81 și art. 85 alin. (3) C. pen.,s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pe un termen de încercare
de 4 ani, conform art. 82 alin. (3) C. pen.
S-a atras atenția inculpatului cu privire
la dispozițiile art. 83 C. pen.
În
baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și
c) C. proc. pen.e durata executării pedepsei principale.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate
a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În
baza art. 14 și 346 C. proc. pen. s-a admis în parte cererea
de despăgubiri civile formulată de partea civilă D.G.F.P. Olt și pe cale de consecință
a fost obligat inculpatul V.C. la plata sumei de 12.935 RON către partea civilă
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală din care
suma de 7.185 RON reprezentând TVA și suma de 6.050 reprezentând impozit pe profit.
În
baza
art.
11
din Legea nr. 241/2005
s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului apartament bun comun
proprietatea inculpatului V.C. și a soției sale, V.D., situat în municipiul Slatina,
str. G., jud. Olt, până la concurența sumei de 12.935 RON.
În
baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 modif. la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica
Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor
corespunzătoare.
Conform art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001
modif. privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă
a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și Ministerului
Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt.
A fost obligat inculpatul V.C. la 500 RON
cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt
emis la data de 05 iulie 2012 în Dosarul nr. 406/P/2011 s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului V.C., reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iunie
- iulie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a evidențiat în actele
contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, cauzând astfel
bugetului de stat o pagubă în valoare de 13.235 RON, faptă prev. și ped. de
art. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului,
prima instanță a reținut că D.G.F.P. Olt cu ocazia efectuării unui control a constatat
că în perioada 01 iunie 2009 - 31 iulie 2009 SC I.C. SRL Slatina a emis un număr
de 9 facturi fiscale către SC C.C. SRL Teleorman, prin care a facturat prestări
servicii în valoare totală de 45.000 RON, în baza contractului de prestări servicii
nr. 420 din 01 iunie 2009.
Astfel, în semestrul
I
2009, între cele două societăți s-au desfășurat
relații comerciale prin care SC C.C. SRL SRL Teleorman a recepționat în luna iunie
2009 de la SC I.C. SRL Slatina un număr de 4 facturi în sumă totală de 20.000 RON,
după cum urmează: factura din 02 iunie 2009; factura din 08 iunie 2009; factura
din 15 iunie 2009; factura din 19 iunie 2009. Facturile menționate nu au fost înregistrate
în evidența
contabilă, decontul
TVA aferent lunii iunie 2009 nu a fost depus de către SC I.C. SRL Slatina la A.F.P.
Slatina, deși, contravaloarea facturilor a fost achitată integral în numerar la
data facturării cu chitanța din 02 iunie 2009 în sumă de 5.000 RON, chitanța
din 08 iunie 2009 în sumă de 5.000 RON, chitanța din 15 iunie 2009 în sumă de 5.000
RON și chitanța din 19 iunie 2009 în sumă de 5.000 RON.
De asemenea.în semestrul
II
2009 SC C.C. SRL SRL Teleorman a recepționat
în luna iulie 2009 de la SC I.C. SRL Slatina un număr de 5 facturi în sumă totală
de 24.700 RON, după cum urmează: factura din 02 iulie 2009; factura din 03
iulie 2009; factura din 05 iulie 2009; factura din 16 iulie 2009; factura din 17
iulie 2009).
Nici aceste facturi nu au fost înregistrate
în evidența contabilă a SC I.C. SRL Slatina și nu s-a depus decontul T.V.A. aferent
lunii iulie 2009 la AFP Slatina, deși contravaloarea facturilor a fost achitată
integral în numerar la data facturării cu chitanțele din 02 iulie 2009 în sumă de
5.000 RON, chitanța din 03 iulie 2009 în sumă de 5.000 RON, chitanța din 15 iulie
2009 în sumă de 5.000 RON, chitanța din 16 iulie 2009 în sumă de 5.000 RON și chitanța
din 17 iulie 2009 în sumă de 5.000 RON.
În
vederea stabilirii prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului
s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile judiciare din cuprinsul căreia
rezultă că, prin neînregistrarea în evidența contabilă a SC I.C. SRL Slatina a celor
9 facturi fiscale emise în favoarea SC C.C. SRL SRL Teleorman s-a creat un prejudiciu
bugetului consolidat de stat în sumă de 13.235 RON.
Audiat fiind inculpatul V.C. a recunoscut
fapta săvârșită astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de inculpare solicitând
aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Astfel, întrucât în lunile iunie și respectiv
iulie 2009, inculpatul nu a înregistrat nici un document justificativ în registrele
obligatorii, a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea contabilității 82/1991 (...),
societățile comerciale (...) au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea
proprie (...)".
Urmare a neînregistrării în contabilitate
a facturilor emise au fost încălcate dispozițiile art. 13 din Legea nr.
571/2003 potrivit cărora „sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele
persoane, denumite în continuare contribuabila). Persoane juridice române"
precum și dispozițiile art. 156 din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora „persoanele
obligate la plata taxei pentru orice operațiune sau care
se identifică drept persoane înregistrate
în scopuri de TVA, în scopul desfășurării oricărei operațiuni, trebuie să țină evidențe
pentru operațiune reglementată de prezentul titlu".
În
drept prima instanță a reținut că fapta inculpatului V.C.
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.
și ped. de art. art. 9 alin. (1) Iit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei,
instanța ținând seama de criteriile
prev. de
art.
72 C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile
art. 81 C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a
reținut că D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 58.209 RON conform
cererii de la dosar fond, reprezentând prejudiciul produs bugetului consolidat al
statului prin activitatea infracțională a inculpatului.compus din: suma de 4.309
RON impozit pe venit microîntreprinderi; suma de 1.444 RON majorări întârziere impozit
microîntreprinderi; suma de 1.842 RON impozit pe profit; suma de 12.503 RON majorări
TVA. În raport de cuantumul sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile în
cursul cercetării judecătorești s-a dispus completarea raportului de expertiză contabilă
efectuat în cursul urmăririi penale, în sensul de a se preciza dacă în conformitate
cu dispozițiile legale în vigoare inculpatul datorează suma de bani solicitată cu
acest titlu.
În
cuprinsul suplimentului întocmit, expertul contabil desemnat
a precizat că suma de 58.209 RON nu se justifică ca prejudiciu din punct de vedere
economic întrucât pe de o parte în această sumă a fost inclusă și suma de 32.961
RON pentru care a fost deja antrenată răspunderea patrimonială a administratorului
în speță inculpat conform sentinței 766 din 15 iunie 2009 pronunțată în Dosarul
nr. 80/104/2009 al Tribunalului Olt, iar pe de altă parte, după data ridicării dreptului
de administrare conform sentinței 766 din 15 iunie 2009, conform art. 41 alin.
(4) din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel,
cheltuială, numite generic accesorii, nu vor putea fi adăugate creanțelor, în cazul
în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat, situație specifică și pentru
SC I.C. SRL.
Prin urmare, în baza art. 14 și 346 C.
proc. pen. s-a admis în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de D.G.F.P.
Olt și a fost obligat inculpatul V.C. la plata sumei de 12.935 RON către partea
civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,
din care suma de 7.185 RON reprezentând TVA și suma de 6.050 reprezentând impozit
pe profit.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru
Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpatul V.C.
Partea civilă Direcția Generală a Finanțelor
Publice Olt în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală a criticat
hotărârea primei instanțe arătând că deși a reținut că prejudiciul provocat bugetului
de stat este în sumă de 13.235 RON reprezentând impozit pe profit 6.050 RON și TVA
7.185 RON, astfel cum s-a stabilit în cuprinsul expertizei contabile efectuate în
cauză, a admis în parte acțiunea civilă, obligându-l pe inculpat la plata sumei
de 12.935 RON în loc de 13.235 RON.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului,
desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, reindividualizarea pedepsei,
prin aplicarea unui cuantum situat spre minimul prevăzut de lege.
A solicitat să se țină seama de circumstanțele
reale și personale în care a fost comisă fapta, precum și de împrejurarea că a colaborat
cu organele de urmărire penală, nu s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale
și beneficiază de suport familial.
Examinând hotărârea atacată prin prisma
motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza
lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelurile
declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză contabilă
întocmit de expertul Stănescu Ortansa pe parcursul urmăririi penale și suplimentului
la raportul de expertiză, întocmit cu ocazia judecării cauzei de către instanța
de fond, prejudiciul provocat de inculpatul V.C. prin neînregistrarea în actele
contabile ale SC I.C. SRL Slatina a unui număr de 9 facturi fiscale, care atestau
prestarea unor servicii în valoare totală de 45.000 RON, în favoarea SC C.C.
SRL SRL Teleorman, a fost evaluat la suma de 13.235 RON, fiind compus din impozit
pe profit 6.050 RON și TVA 7.185 RON (dosar instanță fond).
Din actele de la dosarul cauzei rezultă
însă că inculpatul a achitat la data de 26 septembrie 2012, o parte din prejudiciul
provocat, respectiv suma de 300 RON, conform chitanței cu nr. AA.
În
aceste condiții, instanța de prim control judiciar a constatat
că deși prima instanță a reținut că valoarea prejudiciului provocat de inculpat
prin fapta comisă este cea stabilită în cuprinsul expertizei contabile (13.235 RON),
a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. D.G.F.P. Olt,
obligându-l pe inculpat la plata sumei de 12.935 RON.
În
cauză,s-a apreciat că nu se impune însă modificarea hotărârii
pronunțate sub aspectul laturii civile, întrucât deși instanța de fond a omis să
constate că prejudiciul provocat a fost acoperit în limita sumei de 300 RON, este
evident faptul că l-a obligat pe inculpat la plata restului rămas nerecuperat, respectiv
a diferenței dintre 13.235 RON și 300 RON, adică la plata sumei de 12.935 RON.
În
ceea ce privește apelul declarat de inculpatul V.C., Curtea
a constatat, de asemenea, că este nefondat, pentru următoarele considerente. Curtea
a reținut, astfel, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în
formă continuată, în conținutul laturii obiective intrând 9 acte materiale, constând
în neînregistrarea unor documente justificative în actele contabile ale societății
și că valoarea prejudiciului provocat prin fapta comisă este una relativ mare (13.235
RON).
Având în vedere aceste împrejurări, dar
și frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare și consecințele acestora asupra
bugetului consolidat de stat, precum și împrejurarea că prejudiciul provocat a fost
recuperat parțialjn limita sumei de 300 RON, Curtea a apreciat că prima instanță
a făcut o justă individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, limita de 2
ani închisoare reprezentând de fapt limita minimă prevăzută de textul incriminator,
și că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.Un alt argument pentru
care instanța de apel a considerat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei
aplicate inculpatului V.C. îl reprezintă și faptul că, potrivit fișei de cazier
judiciar, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii
prev.
de
art. 84 alin. (1) din Legea
nr. 59/1934, iar prin ordonanța nr. 4418/P/2010 din 21 mai 2011 s-a pus în mișcare
acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005,
Curtea a reținut astfel că inculpatul manifestă perseverență în săvârșirea unor
acte cu caracter antisocial.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile
declarate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele
și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală și inculpatul V.C., ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., apelanta D.G.F.P. Olt a fost obligată la 50 RON cheltuieli judiciare statului
și inculpatul la 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON
reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu a fost achitată din fondurile Ministerului
Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. - OLT.
Prin motivele de recurs depuse la dosar
la data de 23 aprilie 2013, a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, prin
prisma cazului de casare
prev.
de
art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor
recurate și obligarea inculpatului la plata sumei de 13.235 RON.
Examinând recursul declarat prin raportare
la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este
nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parțial devolutiv al
recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385
6
C.
proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai
în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
din același cod.
Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în
apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care
se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe
această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări
ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate
în art. 385
9
C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluției
recursului, art. 385
10
C. proc. pen. prevede în alin. (2
1
),
că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile
prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se
încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin
5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al
aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În
cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 08 aprilie
2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care
aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat,
dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea,
în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării
- vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia,
în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza
care, însă, nu se regăsește în speță.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,
o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au
fost abrogate,iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului,
prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar
realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac,
doar la chestiuni de drept.
În
ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă,
se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare
sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs
care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat
de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute
în art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerințe,
se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 23 aprilie
2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-și,
astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc.
pen.
În
speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă,
că aceste critici formulate de recurenta parte civilă nu sunt fondate întrucât,
din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că, valoarea prejudiciului provocat
de inculpat prin fapta comisă este cea stabilită în cuprinsul expertizei contabile,
respectiv de 13.235 RON, iar din această sumă, inculpatul a achitat la data de 26
septembrie 2012, suma de 300 RON, conform chitanței, astfel că în mod corect inculpatul
a fost obligat, doar la plata sumei de 12.935 RON.
Ca urmare, având în vedere toate aceste
considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P
OLT împotriva deciziei penale nr. 118 din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat V.C.
Va obliga recurenta parte civilă la plata
sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200
RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. OLT împotriva
deciziei penale nr. 118 din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat V.C.
Obligă
recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.