ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 09 noiembrie 2012, reclamanta C.N.S. „C.A.”

a chemat în judecată pe pârâții O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est și

M.M.F.P.S., solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2012,

privind proiectul P.O.S.D.R.U. înregistrat la 23 martie 2012; anularea Deciziei

nr. 92 din 31 mai 2012 emise de O.I.R. P.O.S.D.R.U. privind soluționarea

contestației formulată de reclamantă și înregistrată la O.I.R. P.O.S.D.R.U.

Regiunea Sud - Est, sub nr. 8348 din 13 aprilie 2012.

Ulterior,

reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat anularea

Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea

dobânzii datorate, încheiat la 06 decembrie 2012, privind proiectul P.O.S.D.R.U.,

pentru motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în

judecată.

Pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția necompetenței teritoriale a instanței, în raport de dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 5 C. proc. civ., de sediul pârâtului

care se află în Brăila și de locul în care a fost executat contractul de

finanțare, apreciind că revine Curții de Apel Galați competența de soluționare

a cauzei.

A mai

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului pârât, față

de dispozițiile H.G. nr. 457/2008, Ordinul nr. 600/2008, care aprobă Acordul de

delegare de funcții privind implementarea P.O.S.D.R.U. 2007 - 2013 (art. 1) și

de conținutul actului adițional nr. 6 de modificare a contractului de

finanțare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Pârâtul M.M.F.P.S.P.V.

a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale sale pasive, pentru aceleași motive invocate de către pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea

de apel a respins excepția necompetenței teritoriale la termenul de judecată

din 19 martie 2013.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin

sentința civilă nr. 2709 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., respingând acțiunea formulată în

contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată

de reclamanta C.N.S. „C.A.” în contradictoriu cu pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea

Sud-Est.

În ceea

ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V.,

instanța a reținut că emitentul actelor administrative contestate este pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est și nu ministerul pârât, iar împrejurarea că

reclamanta a încheiat contractul de finanțare din 26 septembrie 2008 cu

ministerul, nu justifică reținerea în cauză a calității procesuale pasive a

acestui pârât.

Pe fondul

cauzei, curtea de apel a reținut că, la data de 26 septembrie 2008, a fost

încheiat contractul de finanțare nr. 122 între M.M.F.E.Ș., Direcția Generală A.M.P.O.S.D.R.U.

și reclamantă, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării

nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesioniști

pentru turism, hoteluri și restaurante”, așa cum este descris în Anexa 1 -

Cererea de finanțare.

Conform art.

1 alin. (2) din contract, beneficiarului i se va acorda finanțarea

nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract și anexele

acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Compartimentul

antifraudă și nereguli din cadrul O.I.R. P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, ca

urmare a notificării privind suspiciunea de neregulă din 21 septembrie 2011, a

procedat la efectuarea unei verificări a aspectelor semnalate în cadrul

notificării, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

În urma

acestei verificări a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare din 23 martie 2012, prin care s-a

stabilit că reclamanta datorează autorității cu competențe în gestionarea

fondurilor europene un debit în valoare de 858.780,26 lei.

A

apreciat prima instanță că nu poate fi reținută critica reclamantei referitoare

la încălcarea principiului proporționalității, consacrat de art. 2 alin. (1) lit.

n) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neaplicarea reducerilor prevăzute la pct. 2 al

anexei la O.U.G. nr. 66/2011 (în speță pct. 2.3.), având în vedere dispozițiile

art. 21 alin. (1) și (13), art. 27 și art. 28 din aceeași ordonanță, din care rezultă

că activitatea de verificare desfășurată de organele de control menționate la art.

20 din ordonanță se finalizează prin încheierea a două tipuri de titluri de

creanță: proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare și, respectiv, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare, prevederile anexei la ordonanță aplicându-se doar

pentru stabilirea creanței bugetare conform art. 27, prin nota de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

În

speță, creanța bugetară a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și nu în conformitate cu

dispozițiile art. 27 din ordonanță, astfel că, prevederile anexei la ordonanță

sunt inaplicabile, neputându-se reține susținerea reclamantei că trebuia

aplicată o corecție de 10 % din valoarea contractului, potrivit pct. 2.3 din

anexă.

În

raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/ 2007 și art.

172 alin. (1) lit. b), c), f) din Regulamentul nr. 478/2007 din 23 aprilie 2007,

ținându-se cont și de natura și gravitatea neregulii constatate, organul de

control poate stabili cheltuieli neeligibile în procent de 100%, cum este cazul

în speță, fiind vorba despre o cheltuială efectuată din bugetul estimat al

proiectului care nu a fost menționată în cererea de finanțare, nu a fost

aprobată pentru finanțare și nu a fost inclusă în bugetul general estimat,

nefiind necesară pentru implementarea proiectului.

Cu

privire la constatarea că achiziția soft-ului nu a fost prevăzută în cererea de

finanțare, prima instanță a constatat că art. 1 alin. (1) și (3) din Contractul

de finanțare prevede că obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanțării

nerambursabile de către A.M.P.O.S.D.R.U. pentru implementarea Proiectului

intitulat „Manageri profesioniști pentru turism, hoteluri și restaurante”, așa

cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare, denumit în continuare

„Proiect”.

Instanța

a reținut că lista de achiziții trebuie să fie în concordanță cu cererea de

finanțare, în sensul că în această listă nu pot fi incluse și alte bunuri în

afara celor menționate în cererea de finanțare, în raport de prevederile art. 1

alin. (3) din contract.

Reclamanta

a precizat în acțiune că pentru achiziționarea pachetului software a organizat

licitație publică potrivit O.U.G. 34/2006, criteriul de atribuire fiind oferta

cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, considerând că trebuia

aplicat principiul proporționalității și declarată neeligibilă diferența de

preț nejustificată numai în situația în care se proba nelegalitatea achiziției,

în mod nejustificat fiind declarată neeligibilă întreaga cheltuială.

Curtea

de apel a apreciat că aceste susțineri nu pot fi reținute în soluționarea

favorabilă a cauzei, din moment ce achiziția soft-ului nu a fost prevăzută în

cererea de finanțare, cheltuiala efectuată în acest scop nefiind aprobată

pentru finanțare, nefiind inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel că

reprezintă o cheltuială neeligibilă chiar și în situația în care procedura de

achiziție publică s-a derulat cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Caracterul

neeligibil al cheltuielii efectuate pentru achiziționarea soft-ului nu se reține

prin prisma încălcării O.U.G. nr. 34/2006, ci în raport de împrejurarea că

achiziționarea acestuia nu a fost prevăzută în cererea de finanțare aprobată,

în aceste condiții nefiind necesar a se examina dacă reclamanta a respectat

prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în cadrul procedurii prin care a achiziționat

soft-ul, respectiv, nu se impune a analiza dacă prețul de achiziție este

nejustificat de mare față de prețul oferit de subcontractor, așa cum se arată

în procesul-verbal contestat.

În privința

criticilor reclamantei referitoare la constatările din procesul-verbal

referitoare la neeligibilitatea valorii celor 18 calculatoare portabile, curtea

de apel a reținut că nu este necesară efectuarea unei expertize în domeniul

tehnologiei informatice și a comunicării, în condițiile în care, organul de

control a identificat o ofertă similară pentru același soft, în care cerințele

tehnice erau inferioare celor solicitate de beneficiar, din examinarea acestora

rezultând că cerințele tehnice specifice nu sunt justificate în relație cu

destinația lor, aceea de stații de lucru pentru soft-ul specializat.

Referitor

la cheltuiala efectuată pentru cursul „Tehnologii Informatice și de

Comunicare”, care nu a fost finalizat cu respectarea prevederilor legale

incidente, instanța a apreciat că reprezintă o cheltuială neeligibilă,

nejustificată din punct de vedere al principiului cost-eficiență în utilizarea

fondurilor nerambursabile, una dintre condițiile de eligibilitate a costurilor

suportate de beneficiarul unei subvenții fiind, potrivit art. 172 alin. (1) lit.

f) din Regulamentul (C.E., Euratom) nr. 478 din 23 aprilie 2007, aceea ca

respectivele cheltuieli să fie rezonabile, justificate și să respecte cerințele

bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și

al eficienței.

În ceea

ce îl privește pe domnul R.G., angajat ca formator cu contractul individual de

muncă din 15 iunie 2010, la SC C.F.M.C. SRL, organul de control a reținut că

acesta nu îndeplinea cerințele impuse în cererea de finanțare - secțiunea 2.8

„Managementul proiectului și metodologia de implementare” (formatorul trebuia

să aibă minim 3 ani experiență în furnizarea de formare profesională și

experiență specifică relevantă de 9 ani pentru poziția de formator) și,

totodată, că nu s-a justificat majorarea substanțială a salariului brut care să

se reflecte în volumul și complexitatea activităților desfășurate în cadrul

proiectului.

Prima

instanță a apreciat că reclamantei îi revine răspunderea pentru includerea în

echipa de implementare a proiectului a unui formator care nu îndeplinea toate

condițiile prevăzute în contractul de finanțare iar, referitor la aspectul

vizând majorarea salariului acestui formator, contrar susținerilor reclamantei,

echipa de control nu a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare faptul că

majorarea salariului depășește plafoanele maxime prevăzute în Ghidul

solicitantului, ci împrejurarea că reclamanta nu a prezentat o justificare a

majorării substanțiale a salariului brut, care să se reflecte în volumul și

complexitatea activităților desfășurate în cadrul proiectului, astfel că,

susținerea reclamantei privind încadrarea salariului în limitele maxime nu este

relevantă în soluționarea cauzei.

de atac exercitată în cauză

Împotriva

sentinței

civile nr. 2709 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a formulat recurs, în termen legal,

reclamanta C.N.S. „C.A.”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în esență, pentru

următoarele motive:

Hotărârea

atacată nu cuprinde și o analiză a mijloacelor de probă administrate deși

motivarea trebuia să se sprijine pe dovezile din dosar iar pronunțarea să

poarte asupra tuturor mijloacelor de probă care stau la baza pretențiilor

ridicate de părți.

Instanța

de fond s-a mărginit la a relua susținerile formulate de O.I.R. P.O.S.D.R.U. în

procesul-verbal ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel,

în ceea ce privește achiziționarea soft-ului, Curtea nu a cercetat dacă soft-ul

a fost sau nu prevăzut în cererea de finanțare, câtă vreme nu a răspuns

apărărilor reclamantei ci doar s-a mărginit să reia o susținere a

intimatului-pârât din procesul-verbal contestat.

De

asemenea, instanța de judecată nu a avut în vedere Anexa 2 (Lista achizițiilor

publice planificate în anul curent 2009 de implementare a proiectului), depusă

la A.M.P.O.S.D.R.U., aflată la dosarul cauzei.

Cu

privire la achiziționarea celor 20 de calculatoare, deși s-a solicitat

instanței clarificarea situației pe calea unei expertize tehnice de

specialitate, judecătorul fondului a respins în mod netemeinic și nelegal

această probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, considerând că este

suficient să hotărască în baza afirmațiilor intimatului-pârât.

Apărările

reclamantei constând în nerespectarea principiului proporționalității, au fost

respinse, în mod neîntemeiat, de către prima instanță.

În

conformitate cu prevederile art. 17 și art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G.

nr. 66/2011, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor

reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice,

autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația

aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către

beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei la O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța

de judecată nu a făcut o analiză a documentelor aflate la dosarul cauzei, în

raport de aceste dispoziții legale, ci s-a limitat la a respinge solicitarea de

anulare a procesului-verbal pentru nerespectarea principiului

proporționalității, prin prisma denumirii actului administrativ contestat.

Un alt

motiv de casare a hotărârii recurate constă în admiterea în mod netemeinic de

către instanța de judecată a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S.P.V.,

în condițiile în care contractul de finanțare a fost semnat cu această

instituție iar faptele reținute în procesul-verbal s-au derulat în perioada în care

această instituție era parte a contractului.

4.

Apărările formulate de intimatul

O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Est

Prin

întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est

a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca neîntemeiat, și

menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență,

apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de

recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Critica

recurentei-reclamante privind nemotivarea sentinței civile nr. 2709 din 17

septembrie 2013, nu va fi primită, constatându-se că hotărârea pronunțată de

instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Astfel,

prima instanță și-a prezentat coerent argumentele, mai întâi asupra excepțiilor

invocate de pârâți și ulterior, asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv

toate problemele esențiale ridicate de părți.

Motivarea

clară și accesibilă răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze

deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument

(de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei,

Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României).

În ceea

ce privește criticile reclamantei subsumate motivului de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt

neîntemeiate, reținând

că instanța de fond a

interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, în

raport de elementele de fapt ale cauzei.

Cu

privire la cheltuielile efectuate pentru achiziționarea soft-ului, prima

instanță a constatat că potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Contractul de

finanțare din 26 septembrie 2008, încheiat între M.M.F.E.Ș. - A.M.P.O.S.D.R.U.

și reclamantă, în calitate de beneficiar, obiectul contractului îl reprezintă

acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat

„Manageri profesioniști pentru turism, hoteluri și restaurante”, astfel cum

este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare.

Din

conținutul cererii de finanțare rezultă că achiziția soft-ului nu era prevăzută

în cerere, motiv pentru care, nu a fost evaluată necesitatea acestuia pentru

implementarea activităților din proiect și nu a fost aprobat acest tip de

cheltuială.

Analizând

Lista achizițiilor publice planificate în anul curent 2009 de implementare a

proiectului, instanța de fond a apreciat în mod judicios că aceasta trebuie să

fie în concordanță cu cererea de finanțare, în sensul că în lista respectivă nu

pot fi incluse și alte bunuri în afara celor prevăzute în cererea de finanțare,

în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare, conform

cărora, ceea ce se supune procesului de evaluare și selecție în vederea

aprobării este cererea de finanțare.

Prima

instanță a procedat la analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în

cauză, în raport de dispozițiile legale și prevederile contractului de

finanțare, incidente în speță, și a răspuns apărărilor formulate de reclamantă

referitoare la achiziționarea soft-ului, reținând în mod corect că, în

condițiile în care această achiziție nu a fost prevăzută în cererea de

finanțare, cheltuiala efectuată în acest scop nu a fost aprobată pentru

finanțare și nu a fost inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel încât,

reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În ceea

ce privește achiziționarea a 20 de calculatoare portabile, a căror valoare s-a

reținut că este neeligibilă în procesul-verbal contestat,

raportat

la argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în

judecată și la motivele pentru care au fost înlăturate aceste susțineri, în

acord cu judecătorul fondului, se reține că proba cu expertiză tehnică în domeniul

tehnologiei informatice și a comunicării nu era utilă și pertinentă

soluționării cauzei.

Astfel,

în mod judicios prima instanță a constatat că cerințele tehnice specificate

nu sunt justificate

în relație cu destinația lor, având în vedere identificarea de către organul de

control a unei oferte similare pentru același soft, în care cerințele tehnice

sunt mult inferioare celor solicitate de beneficiar, cu atât mai mult cu cât,

ofertantul nu a precizat, conform cerinței din caietul de sarcini, specificațiile

minime necesare funcționarii în bune condiții a soft-ului.

Susținerile

recurentei-reclamante referitoare la întocmirea Procesului-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare cu încălcarea principiului

proporționalității, instituit de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr.

66/2011, sunt neîntemeiate.

Corecțiile

financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri

europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de

nerespectare a reglementărilor privind achizițiile, prevăzute în anexa 1 la

O.U.G. nr. 66/2011, pot fi aplicate în cazul în care se constată numai

nerespectarea reglementărilor privind achizițiile.

Cum în

cauză, creanța bugetară nu a fost stabilită în conformitate cu prevederile art.

27 din O.U.G. nr. 66/2011, în mod corect au fost înlăturate susținerile

reclamantei privind aplicarea unei corecții de 10% din valoarea contractului,

potrivit pct. 2.3 din anexă.

Prin

urmare, întrucât cheltuiala de achiziționare a soft-ului a fost constatată ca

neeligibilă, în întregime, nefiind prevăzută în cererea de finanțare și nefiind

aprobată ca fiind necesară desfășurării activităților din proiect, în mod legal

organul de control a stabilit cheltuieli neeligibile în procent de 100%.

În ceea

ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., critica formulată de recurenta-reclamantă este, de

asemenea, nefondată.

Așa cum

a reținut prima instanță, împrejurarea că ministerul pârât este semnatarul

contractului de finanțare, nu este de natură a justifica calitatea procesuală

pasivă a acestui pârât în cauză, având în vedere că emitentul actelor

administrative contestate prin acțiunea dedusă judecății este pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U.

Regiunea Sud-Est.

Pentru

considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței

atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de

reclamanta C.N.S. „C.A.”, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.N.S. „C.A.” împotriva sentinței civile nr. 2709 din 17

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.