ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 noiembrie 2012, reclamanta C.N.S. „C.A.” a chemat în judecată pe pârâții O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est și M.M.F.P.S., solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2012, privind proiectul P.O.S.D.R.U. înregistrat la 23 martie 2012; anularea Deciziei nr. 92 din 31 mai 2012 emise de O.I.R. P.O.S.D.R.U.

privind soluționarea contestației formulată de reclamantă și înregistrată la O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Est, sub nr. 8348 din 13 aprilie 2012. Ulterior, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, încheiat la 06 decembrie 2012, privind proiectul P.O.S.D.R.U., pentru motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată. Pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 5 C. proc.

civ., de sediul pârâtului care se află în Brăila și de locul în care a fost executat contractul de finanțare, apreciind că revine Curții de Apel Galați competența de soluționare a cauzei. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului pârât, față de dispozițiile H.G. nr. 457/2008, Ordinul nr. 600/2008, care aprobă Acordul de delegare de funcții privind implementarea P.O.S.D.R.U. 2007 - 2013 (art. 1) și de conținutul actului adițional nr. 6 de modificare a contractului de finanțare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul M.M.F.P.S.P.V. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale sale pasive, pentru aceleași motive invocate de către pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de apel a respins excepția necompetenței teritoriale la termenul de judecată din 19 martie 2013. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2709 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta C.N.S. „C.A.” în contradictoriu cu pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., instanța a reținut că emitentul actelor administrative contestate este pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est și nu ministerul pârât, iar împrejurarea că reclamanta a încheiat contractul de finanțare din 26 septembrie 2008 cu ministerul, nu justifică reținerea în cauză a calității procesuale pasive a acestui pârât. Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut că, la data de 26 septembrie 2008, a fost încheiat contractul de finanțare nr. 122 între M.M.F.E.Ș., Direcția Generală A.M.P.O.S.D.R.U. și reclamantă, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesioniști pentru turism, hoteluri și restaurante”, așa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare.

Conform art. 1 alin. (2) din contract, beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract și anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă. Compartimentul antifraudă și nereguli din cadrul O.I.R. P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, ca urmare a notificării privind suspiciunea de neregulă din 21 septembrie 2011, a procedat la efectuarea unei verificări a aspectelor semnalate în cadrul notificării, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011. În urma acestei verificări a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 23 martie 2012, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 858.780,26 lei.

A apreciat prima instanță că nu poate fi reținută critica reclamantei referitoare la încălcarea principiului proporționalității, consacrat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neaplicarea reducerilor prevăzute la pct. 2 al anexei la O.U.G. nr. 66/2011 (în speță pct. 2.3.), având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) și (13), art. 27 și art. 28 din aceeași ordonanță, din care rezultă că activitatea de verificare desfășurată de organele de control menționate la art. 20 din ordonanță se finalizează prin încheierea a două tipuri de titluri de creanță: proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și, respectiv, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, prevederile anexei la ordonanță aplicându-se doar pentru stabilirea creanței bugetare conform art. 27, prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

În speță, creanța bugetară a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și nu în conformitate cu dispozițiile art. 27 din ordonanță, astfel că, prevederile anexei la ordonanță sunt inaplicabile, neputându-se reține susținerea reclamantei că trebuia aplicată o corecție de 10 % din valoarea contractului, potrivit pct. 2.3 din anexă. În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G.

nr. 759/ 2007 și art. 172 alin. (1) lit. b), c), f) din Regulamentul nr. 478/2007 din 23 aprilie 2007, ținându-se cont și de natura și gravitatea neregulii constatate, organul de control poate stabili cheltuieli neeligibile în procent de 100%, cum este cazul în speță, fiind vorba despre o cheltuială efectuată din bugetul estimat al proiectului care nu a fost menționată în cererea de finanțare, nu a fost aprobată pentru finanțare și nu a fost inclusă în bugetul general estimat, nefiind necesară pentru implementarea proiectului. Cu privire la constatarea că achiziția soft-ului nu a fost prevăzută în cererea de finanțare, prima instanță a constatat că art. 1 alin. (1) și (3) din Contractul de finanțare prevede că obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către A.M.P.O.S.D.R.U.

pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesioniști pentru turism, hoteluri și restaurante”, așa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare, denumit în continuare „Proiect”. Instanța a reținut că lista de achiziții trebuie să fie în concordanță cu cererea de finanțare, în sensul că în această listă nu pot fi incluse și alte bunuri în afara celor menționate în cererea de finanțare, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din contract. Reclamanta a precizat în acțiune că pentru achiziționarea pachetului software a organizat licitație publică potrivit O.U.G. 34/2006, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, considerând că trebuia aplicat principiul proporționalității și declarată neeligibilă diferența de preț nejustificată numai în situația în care se proba nelegalitatea achiziției, în mod nejustificat fiind declarată neeligibilă întreaga cheltuială.

Curtea de apel a apreciat că aceste susțineri nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei, din moment ce achiziția soft-ului nu a fost prevăzută în cererea de finanțare, cheltuiala efectuată în acest scop nefiind aprobată pentru finanțare, nefiind inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel că reprezintă o cheltuială neeligibilă chiar și în situația în care procedura de achiziție publică s-a derulat cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006. Caracterul neeligibil al cheltuielii efectuate pentru achiziționarea soft-ului nu se reține prin prisma încălcării O.U.G. nr. 34/2006, ci în raport de împrejurarea că achiziționarea acestuia nu a fost prevăzută în cererea de finanțare aprobată, în aceste condiții nefiind necesar a se examina dacă reclamanta a respectat prevederile O.U.G.

nr. 34/2006 în cadrul procedurii prin care a achiziționat soft-ul, respectiv, nu se impune a analiza dacă prețul de achiziție este nejustificat de mare față de prețul oferit de subcontractor, așa cum se arată în procesul-verbal contestat. În privința criticilor reclamantei referitoare la constatările din procesul-verbal referitoare la neeligibilitatea valorii celor 18 calculatoare portabile, curtea de apel a reținut că nu este necesară efectuarea unei expertize în domeniul tehnologiei informatice și a comunicării, în condițiile în care, organul de control a identificat o ofertă similară pentru același soft, în care cerințele tehnice erau inferioare celor solicitate de beneficiar, din examinarea acestora rezultând că cerințele tehnice specifice nu sunt justificate în relație cu destinația lor, aceea de stații de lucru pentru soft-ul specializat.

Referitor la cheltuiala efectuată pentru cursul „Tehnologii Informatice și de Comunicare”, care nu a fost finalizat cu respectarea prevederilor legale incidente, instanța a apreciat că reprezintă o cheltuială neeligibilă, nejustificată din punct de vedere al principiului cost-eficiență în utilizarea fondurilor nerambursabile, una dintre condițiile de eligibilitate a costurilor suportate de beneficiarul unei subvenții fiind, potrivit art. 172 alin. (1) lit. f) din Regulamentul (C.E., Euratom) nr. 478 din 23 aprilie 2007, aceea ca respectivele cheltuieli să fie rezonabile, justificate și să respecte cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței.

În ceea ce îl privește pe domnul R.G., angajat ca formator cu contractul individual de muncă din 15 iunie 2010, la SC C.F.M.C. SRL, organul de control a reținut că acesta nu îndeplinea cerințele impuse în cererea de finanțare - secțiunea 2.8 „Managementul proiectului și metodologia de implementare” (formatorul trebuia să aibă minim 3 ani experiență în furnizarea de formare profesională și experiență specifică relevantă de 9 ani pentru poziția de formator) și, totodată, că nu s-a justificat majorarea substanțială a salariului brut care să se reflecte în volumul și complexitatea activităților desfășurate în cadrul proiectului.

Prima instanță a apreciat că reclamantei îi revine răspunderea pentru includerea în echipa de implementare a proiectului a unui formator care nu îndeplinea toate condițiile prevăzute în contractul de finanțare iar, referitor la aspectul vizând majorarea salariului acestui formator, contrar susținerilor reclamantei, echipa de control nu a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare faptul că majorarea salariului depășește plafoanele maxime prevăzute în Ghidul solicitantului, ci împrejurarea că reclamanta nu a prezentat o justificare a majorării substanțiale a salariului brut, care să se reflecte în volumul și complexitatea activităților desfășurate în cadrul proiectului, astfel că, susținerea reclamantei privind încadrarea salariului în limitele maxime nu este relevantă în soluționarea cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2709 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta C.N.S. „C.A.”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în esență, pentru următoarele motive: Hotărârea atacată nu cuprinde și o analiză a mijloacelor de probă administrate deși motivarea trebuia să se sprijine pe dovezile din dosar iar pronunțarea să poarte asupra tuturor mijloacelor de probă care stau la baza pretențiilor ridicate de părți.

Instanța de fond s-a mărginit la a relua susținerile formulate de O.I.R. P.O.S.D.R.U. în procesul-verbal ce face obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, în ceea ce privește achiziționarea soft-ului, Curtea nu a cercetat dacă soft-ul a fost sau nu prevăzut în cererea de finanțare, câtă vreme nu a răspuns apărărilor reclamantei ci doar s-a mărginit să reia o susținere a intimatului-pârât din procesul-verbal contestat. De asemenea, instanța de judecată nu a avut în vedere Anexa 2 (Lista achizițiilor publice planificate în anul curent 2009 de implementare a proiectului), depusă la A.M.P.O.S.D.R.U., aflată la dosarul cauzei.

Cu privire la achiziționarea celor 20 de calculatoare, deși s-a solicitat instanței clarificarea situației pe calea unei expertize tehnice de specialitate, judecătorul fondului a respins în mod netemeinic și nelegal această probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, considerând că este suficient să hotărască în baza afirmațiilor intimatului-pârât. Apărările reclamantei constând în nerespectarea principiului proporționalității, au fost respinse, în mod neîntemeiat, de către prima instanță. În conformitate cu prevederile art. 17 și art. 6 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei la O.U.G.

nr. 66/2011. Instanța de judecată nu a făcut o analiză a documentelor aflate la dosarul cauzei, în raport de aceste dispoziții legale, ci s-a limitat la a respinge solicitarea de anulare a procesului-verbal pentru nerespectarea principiului proporționalității, prin prisma denumirii actului administrativ contestat. Un alt motiv de casare a hotărârii recurate constă în admiterea în mod netemeinic de către instanța de judecată a excepției lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S.P.V., în condițiile în care contractul de finanțare a fost semnat cu această instituție iar faptele reținute în procesul-verbal s-au derulat în perioada în care această instituție era parte a contractului. 4. Apărările formulate de intimatul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Est Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca neîntemeiat, și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Critica recurentei-reclamante privind nemotivarea sentinței civile nr. 2709 din 17 septembrie 2013, nu va fi primită, constatându-se că hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Astfel, prima instanță și-a prezentat coerent argumentele, mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți și ulterior, asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți. Motivarea clară și accesibilă răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României). În ceea ce privește criticile reclamantei subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, reținând că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în speță, în raport de elementele de fapt ale cauzei. Cu privire la cheltuielile efectuate pentru achiziționarea soft-ului, prima instanță a constatat că potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Contractul de finanțare din 26 septembrie 2008, încheiat între M.M.F.E.Ș. - A.M.P.O.S.D.R.U. și reclamantă, în calitate de beneficiar, obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesioniști pentru turism, hoteluri și restaurante”, astfel cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanțare.

Din conținutul cererii de finanțare rezultă că achiziția soft-ului nu era prevăzută în cerere, motiv pentru care, nu a fost evaluată necesitatea acestuia pentru implementarea activităților din proiect și nu a fost aprobat acest tip de cheltuială. Analizând Lista achizițiilor publice planificate în anul curent 2009 de implementare a proiectului, instanța de fond a apreciat în mod judicios că aceasta trebuie să fie în concordanță cu cererea de finanțare, în sensul că în lista respectivă nu pot fi incluse și alte bunuri în afara celor prevăzute în cererea de finanțare, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare, conform cărora, ceea ce se supune procesului de evaluare și selecție în vederea aprobării este cererea de finanțare.

Prima instanță a procedat la analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale și prevederile contractului de finanțare, incidente în speță, și a răspuns apărărilor formulate de reclamantă referitoare la achiziționarea soft-ului, reținând în mod corect că, în condițiile în care această achiziție nu a fost prevăzută în cererea de finanțare, cheltuiala efectuată în acest scop nu a fost aprobată pentru finanțare și nu a fost inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel încât, reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În ceea ce privește achiziționarea a 20 de calculatoare portabile, a căror valoare s-a reținut că este neeligibilă în procesul-verbal contestat, raportat la argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată și la motivele pentru care au fost înlăturate aceste susțineri, în acord cu judecătorul fondului, se reține că proba cu expertiză tehnică în domeniul tehnologiei informatice și a comunicării nu era utilă și pertinentă soluționării cauzei. Astfel, în mod judicios prima instanță a constatat că cerințele tehnice specificate nu sunt justificate în relație cu destinația lor, având în vedere identificarea de către organul de control a unei oferte similare pentru același soft, în care cerințele tehnice sunt mult inferioare celor solicitate de beneficiar, cu atât mai mult cu cât, ofertantul nu a precizat, conform cerinței din caietul de sarcini, specificațiile minime necesare funcționarii în bune condiții a soft-ului.

Susținerile recurentei-reclamante referitoare la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare cu încălcarea principiului proporționalității, instituit de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt neîntemeiate. Corecțiile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile, prevăzute în anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, pot fi aplicate în cazul în care se constată numai nerespectarea reglementărilor privind achizițiile. Cum în cauză, creanța bugetară nu a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 27 din O.U.G.

nr. 66/2011, în mod corect au fost înlăturate susținerile reclamantei privind aplicarea unei corecții de 10% din valoarea contractului, potrivit pct. 2.3 din anexă. Prin urmare, întrucât cheltuiala de achiziționare a soft-ului a fost constatată ca neeligibilă, în întregime, nefiind prevăzută în cererea de finanțare și nefiind aprobată ca fiind necesară desfășurării activităților din proiect, în mod legal organul de control a stabilit cheltuieli neeligibile în procent de 100%. În ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., critica formulată de recurenta-reclamantă este, de asemenea, nefondată. Așa cum a reținut prima instanță, împrejurarea că ministerul pârât este semnatarul contractului de finanțare, nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauză, având în vedere că emitentul actelor administrative contestate prin acțiunea dedusă judecății este pârâtul O.I.R.

P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta C.N.S. „C.A.”, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S. „C.A.” împotriva sentinței civile nr. 2709 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.