ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2016

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosarul nr. x/2/2015, reclamanta Federația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Est și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Deciziei nr. 187 din 14 noiembrie 2014 emis de OIPOSDRU privind soluționarea contestației, anularea Procesului-verbal nr. x din 7 mai 2012 emis de OIPOSDRU Brăila - de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin care a fost stabilită o creanță bugetară de 795.371,32 RON, anularea Procesului-verbal nr. x din 3 mai 2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și a anexei Nota de debit nr. x din 3 mai 2012 emise de OIPOSDRU Brăila, prin care a fost stabilită o creanță bugetară de 71.337,56 RON, anularea Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 12 ianuarie 2013 și care stabilește o creanță bugetară de 24.825,30 RON, repararea pagubei și restabilirea situației anterioare prin restituirea către partea reclamantă a sumei de 891.534,27 RON.

Prin Sentința civilă nr. 1767 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Federația A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ atacat, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost încheiat de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Est ce se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale și județene, astfel că litigiile privind anularea actelor emise de această autoritate care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în primă instanță.

Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 6407 din 6 octombrie 2015 a admis excepția necompetentei materiale a instanței, a declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Federația A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenta și a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și Fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, potrivit dispoz. art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 în forma actuala de reglementare,,,Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Cum legiuitorul a menționat expres sintagma "indiferent de valoare" și în raport de împrejurarea că este irelevant cine este emitentul actului, rezultă că s-a stabilit în sarcina Curților de Apel competența exclusivă de soluționare a cauzelor privind litigiile generate cu privire la sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În principal, reclamanta Federația A. a supus controlului instanței de contencios administrativ următoarele acte:

- Nota (proces de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 23 aprilie 2012 și înregistrat de Organismul Intermediar Regional Posdru - Brăila, cu numărul x din 3 mai 2012 și Anexa Nota de debit nr. x din 3 mai 2012, prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 71.337,56 RON;

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 3 mai 2012 și înregistrat de Organismul Intermediar Regional Posdru - Brăila, transmis la reclamanta Federația A. la data de 10 mai 2012 și Anexa Nota de debit nr. x din 8 mai 2012, prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 795.371,32 RON;

- Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiate la data de 12 ianuarie 2013 și care stabilește în sarcina Federației A. o creanță bugetară în cuantum de 24.825,30 RON;

- Decizia nr. 187 din 14 noiembrie 2014 emisă de Organismul Intermediar Regional POSDRU prin care a fost respinsă în totalitate contestația reclamantei cu privire la Procesul-verbal nr. x din 7 mai 2012 și procesul-verbal nr. x din 3 mai 2012.

Procesul-verbal (care, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanță) a fost emis de o autoritate publică locală (Organismul Intermediar Regional POSDRU - Brăila) iar decizia a fost emisă de o autoritate publică centrală (Organismul Intermediar Regional Posdru Sud-Est organism delegat de AMPOSDRU).

Așadar, starea de fapt reținută de Tribunalul București referitoare la rangul autorității emitente a procesului-verbal, respectiv de autoritate publică centrală, este eronată. Organismul Intermediar Regional Posdru Sud-Est este o autoritate publică locală emitentă a procesului-verbal, indiferent de orice alte împrejurări. De asemenea, este irelevant că procesul-verbal a fost avizat și aprobat de AMPOSDRU pentru a produce efecte juridice, deoarece aceste formalități esențiale ale actului juridic efectuate de autoritatea ierarhic superioară nu modifică statutul emitentului actului juridic.

Dispozițiile legale relevante în cauză sunt cuprinse în Capitolul V din O.U.G. nr. 66/2011 și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul de contestare a titlului de creanță iar art. 47 alin. (5) stabilește autoritatea la care se depune contestația, respectiv "autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat".

Potrivit art. 50 alin. (1) din aceiași ordonanță de urgență, "Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, (...)".

Așadar, autoritatea publică emitentă a titlului de creanță (în speță, procesul-verbal, cf. art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu de creanță) este în același timp competentă să soluționeze prin decizie contestația administrativă exercitată împotriva acestuia.

Reglementarea reprezintă un caz particular de aplicare a regulii generale instituite de art. 7 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (așa numitul, în doctrină, recurs administrativ grațios).

În cazul dedus judecății nu a fost urmată această cale ci cea a recursului administrativ ierarhic (reglementată de art. 7 alin. (1) teza II din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu și de O.U.G. nr. 66/2011), contestația fiind soluționată de autoritatea publică centrală, ierarhic superioară celei care a emis procesul-verbal de control.

Înalta Curte observă însă că, indiferent de calea administrativă urmată, competența instanței se stabilește în condițiile Legii nr. 554/2004, în acest sens fiind prevederile exprese ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, incident în cauză deoarece procesul-verbal instituie obligația de restituire a unei sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel." (sublinierea Înalta Curte de Casație și Justiție).

Contrar celor reținute de Tribunalul București, actul administrativ este reprezentat de procesul-verbal și nu de decizie deoarece doar procesul-verbal dă naștere la drepturi și obligații în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Or, procesul-verbal este întocmit de o autoritate publică locală.

În consecință, interpretând per a contrario dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, luând în considerare și celelalte considerente de drept mai sus expuse, competent material să soluționeze litigiul este tribunalul.

Dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu reprezintă, din punct de vedere al competenței, decât normă de trimitere la legea contenciosului administrativ. De asemenea, ele trebuie interpretate în sensul instituirii obligativității urmării procedurii administrative prealabile (acest aspect este nelitigios dar semnificativ în condițiile în care Tribunalul București a interpretat eronat dispoziția normei juridice în discuție și a considerat că referirea la "deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor" semnifică faptul că instanța competentă material este cea corespunzătoare rangului ierarhic emitentului deciziei).

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Federația A. cu sediul ales la SCP B., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM