ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 767/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 767/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
A. Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012, asociația reclamantă Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane următoarele:
- anularea deciziei nr. 1891/D din 23 februarie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
- anularea deciziei nr. OI/151/RD din 26 octombrie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
- obligarea Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane să ramburseze către Asociația A. toate plățile restante în cuantum de 3.458.319 RON la care se vor adăuga penalitățile prevăzutei în contractul de finanțare având numărul de identificare POSDRU/8/2.2./S/8;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 482 din 04 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul; Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și cu chemata în garanție Autoritatea de management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Asociația A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 3338 din data de 19 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Asociația A., prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva sentinței nr. 482 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 noiembrie 2014.
B. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iunie 2014, sub nr. x/2/2014 reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
anularea în totalitate a deciziei nr. 01/1035/ES din 16 decembrie 2013 privind soluționarea contestației depusă de Asociația A., înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale sub nr. OI 11767/SJCSN din 23 septembrie 2013, privind proiectul POSDRU/8/2.2/S/8 (43731),
anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. OI 11016/SJCSN din 19 decembrie 2013, întocmit la 05 august 2013,
exonerarea Asociației A. de obligația de a achita debitul în cuantum total de 1.704.426,08 RON, din care 1.628.979,52 RON aferent bugetului Uniunii Europene și 75.446,56 RON aferent bugetului de stat al României, precum și a obligațiilor accesorii acestuia,
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 03 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 s-a admis excepția conexității cauzei cu cea care face obiectul Dosarului nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2015 s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2/2014 la dosarul nr. x/2/2012.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 888 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și chemata în garanție Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată.
S-a respins cererea de chemare in garanție ca rămasă fără obiect.
A fost admisă cererea conexă și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI 11016/SJCSN din 19 decembrie 2013, întocmit la 05 august 2013 emis de pârât. S-a anulat decizia nr. 01/1035/ES din 16 decembrie 2013 emisă de pârât.
Recursul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-pârâtă Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse sentinței atacate vizează nelegalitatea hotărârii exclusiv în ceea ce privește soluția dispusă cu privire la cererea conexă, fiind invocate motive circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. din anul 1865.
În ceea ce privește motivul de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susține recurenta că sentința atacată nu cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la argumentele proprii ale instanței de fond și la absența oricărui raționament tehnico-juridic, precum și a interpretării probelor administrate în cauză.
S-a arătat prin motivele de recurs că, în considerentele care au stat la baza admiterii cererii conexe instanța de fond a copiat motivele de fapt și de drept prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu o motivare legală.
În subsidiar, s-a invocat motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința de fond apreciind-o ca fiind lipsită de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-a arătat că intimata-reclamantă nu a depus contestație administrativă împotriva procesului-verbal nr. OI 11016/SJCSN din 19 decembrie 2013, ci a formulat acțiune direct la instanța de judecată prin care a solicitat anularea proceselor-verbale, fiind încălcate dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a solicitat să se constate in conformitate cu dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ. lipsa procedurii prealabile.
Cu referire la concluzia instanței de fond cu privire la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, s-a precizat că la data de 09 iulie 2013 s-a transmis acesteia proiectul asupra procesului-verbal pentru a fi exprimat un punct de vedere asupra aspectelor de fapt și de drept.
S-a considerat nelegală și aprecierea primei instanțe cu privire la nemotivarea proceselor verbale, în condițiile în care în cuprinsul actelor de control au fost expuse motivele de fapt și de drept care au impus luarea măsurilor legale.
A solicitat recurenta-pârâtă admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingere cererii conexe ca nefondate.
Apărările intimaților
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Asociația A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, dat fiind faptul că din conținutul sentinței rezultă că instanța a motivat corespunzător sentința, indicând argumentele care au format convingerea că actele administrative anulate sunt netemeinice și nelegale.
S-a susținut că ambele procese-verbale au fost întocmite de către pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 cu o întârziere de aproape doi ani.
Totodată, s-a arătat că reclamantei i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care nu i s-a permis să-și expună punctul de vedere asupra procesului-verbal.
Referitor la motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că din motivarea cererii de recurs nu rezultă care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanță.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Argumentele de fapt relevante
Prealabil analizării motivelor de casare, Înalta Curte apreciază că pentru dezlegarea problemelor deduse judecății se impune prezentarea câtorva considerații teoretice referitoare la dispozițiile de procedura aplicabile.
Astfel cum s-a arătat în prezenta hotărâre, la rejudecarea cauzei ca urmare a casării cu trimitere, Curtea de apel a dispus, potrivit dispozițiilor art. 139 C. proc. civ., conexarea celor două acțiuni care, deși se aflau in același stadiu procesual, sunt înregistrate sub imperiul unor norme de procedură diferite, respectiv, Dosarul nr. x/2/2014 sub imperiul noului C. proc. civ., iar Dosarul nr. x/2/2012 sub imperiul C. proc. civ. din 1865.
Apreciază Înalta Curte, în condițiile în care prezenta cale de atac vizează exclusiv soluția pronunțată pe cererea conexă, respectiv cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI nr. 11016/SJCSN din 19 decembrie 2013, întocmit la 05 august 2013 și a deciziei nr. 01/1035/ES din 16 decembrie 2013, că nu există nicio justificare de ordin practic pentru a nu fi aplicat in cauză
principiul general introdus prin art. 24-25 din noul C. proc. civ. și de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme proceselor și executărilor silite începute ulterior intrării in vigoare.
Or, reținând că dosarul având ca obiect cererea conexă a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 10 iunie 2014, Înalta Curte, luând act și de poziția părților exprimată în ședința publică de la acest termen, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile noului C. proc. civ., urmând a se proceda la încadrarea criticilor formulate în cererea de recurs în temeiul juridic corespondent acestora, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat
„(1) Hotărârea va cuprinde: (…) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;”.
Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).
Instanței nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, dar întinderea obligației de motivare poate să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei).
Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI 11016/SJCSN din 19 decembrie 2013, întocmit la 05 august 2013 și deciziei nr. 01/1035/ES din 16 decembrie 2013, însă la argumentarea concluziei că procesele verbale au fost întocmite de către pârâtă cu o întârziere de aproape doi ani față de termenul prevăzut de lege și că acestea nu au fost motivate în fapt și în drept, nu a făcut altceva decât să preia „mot a mot” concluziile reclamantei din acțiunea introductivă de instanță, neindicând raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a înlăturat argumentele pârâtei, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.
O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea în parte a recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii conexe aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva sentinței civile nr. 888 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea cererii conexe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.