ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale - OI POSDRU MEN, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2013, emisă de OI POSDRU Ministerul Educației Naționale, în sensul anulării în tot a Procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 și exonerarea de la plata sumei de 73.

261,71 lei.

Totodată, a solicitat suspendarea executării actelor contestate și a tuturor formelor de executare ce decurg din Procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanței bugetare, până la soluționarea acțiunii de anulare a actului administrativ în cauză.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1.307 din 8 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța a luat act de cererea formulată de reclamantă vizând renunțarea la judecata cererii de suspendare.

Pe fondul cauzei a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale OI POSDRU Ministerul Educației Naționale.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că actele contestate sunt legale, iar soluționarea cu întârziere a cererii 3 de rambursare, ulterior depunerii cererii de rambursare nr. 4, nu influențează calculul privind corecția de 10%, această corecție fiind aplicată la valoarea eligibilă validată pentru toate cele patru cereri de rambursare iar depunerea unei eventuale cereri de rambursare suplimentară nu afectează validitatea măsurilor dispuse prin actele contestate.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată în sensul anulării Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014, emisă de OI POSDRU Ministerul Educației Naționale și a Procesului-verbal nr. OI/7.174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 și exonerarea de la plata sumei de 73.261,71 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că instanța a soluționat cererea fără a intra în cercetarea fondului și fără a ține cont de cadrul legislativ în vigoare în perioada implementării proiectului.

În acest context se apreciază că Instrucțiunile nr. 78/2013 nu îi sunt opozabile, cererea de rambursare fiind formulată la data de 24 decembrie 2012, iar validarea s-a făcut în data de 25 iulie 2014.

În timpul ultimilor doi ani de implementare a proiectului, prin cadrul legislativ promulgat privind salarizarea membrilor din echipa de implementare aparținând leaderului de parteneriat a făcut ca estimarea cheltuielilor cu resursa umană să fie imposibil de controlat, salarizarea personalului beneficiarului fiind făcută în baza unui cadru legal caracterizat de o mare instabilitate, apărând modificări aproape în fiecare an.

Modificarea adusă art. 5 din O.U.G. nr. 52/1999, prin art. VIII din O.U.G. nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare a avut un efect profund negativ, destabilizând bugetul proiectului.

Cheltuielile efectuate și încadrate la FEADR au fost făcute exclusiv pentru implementarea corespunzătoare a proiectului și realizarea indicatorilor de rezultat și performanță, în spiritul și temeiul activităților derulate, având un unic obiectiv îndeplinirea indicatorilor din cererea de finanțare.

Procesul-verbal de control este lovit de nulitate, în sensul art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia procesul-verbal contestat trebuia comunicat în termen de 3 zile de la data emiterii lui, fiind emis la 17 septembrie 2014 și comunicat la 30 septembrie 2014 cu depășirea termenului de 3 zile.

Neregulile din sistem nu constituie motive de fapt pentru constatarea de nereguli imputabile beneficiarului, iar O.U.G. nr. 114/2009 aduce atingere în mod direct și negativ pentru bugetul unui proiect intrat în implementare anterior apariției dispozițiilor legale menționate.

Mai mult, Instrucțiunile nr. 78/2013 pentru verificarea și validarea cererilor de rambursare 4 și 5 nu sunt opozabile, proiectul POSDRU nr. x/1.3/S/38654 fiind încheiat la data de 30 septembrie 2012.

Încadrarea ca neregulă a unor cheltuieli care anterior au fost fundamentate și validate ca eligibile, sumele și valorile stabilite și imputate prin procesul-verbal de constatare nereguli cu nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014, respectiv a Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2013, nu au un fundament legal.

În consecință, se apreciază că în mod greșit a fost respinsă acțiunea vizând anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OI POSDRU Ministerul Educației Naționale, și a procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanței bugetare cu nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014.

Intimatul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară.

Procedura filtru

În procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilități în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., iar în ședința din 10 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1.307/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, fiind dispusă citarea părților în ședința publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat, se constată că recursul este nefondat.

Recurentul a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dispozițiile menționate vizând situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei dar în cauza de față hotărârea recurată respectă dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., în condițiile în care instanța, în considerentele sentinței a stabilit împrejurările de fapt și drept esențiale, fiind invocate normele substanțiale incidente, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută de considerente.

Doctrina și jurisprudența au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă în susținerea uneia și aceleiași idei. Chiar dacă hotărârea este motivată doar pe scurt, în condițiile în care problemele esențiale expuse de reclamant au fost analizate în mod real, în cauză nu pot fi reținute motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul prin acțiunea promovată a solicitat instanței anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OI POSDRU Ministerul Educației Naționale și a Procesului-Verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanței bugetare nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 dar în motivarea acțiunii nu au fost arătate motivele de nelegalitate a actelor contestate și a sancțiunii aplicate, apărarea în sensul că cheltuielile estimate inițial nu au putut fi făcute din cauza modificărilor legislative privind diminuarea salariilor, nu constituie motive de nelegalitate a actelor contestate.

Recurenta-reclamantă a fost beneficiara Contractului de finanțare POSDRU nr. x/1.3/S/38654, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Formarea formatorilor: o necesitate pentru alinierea la Standardele Uniunii Europene privind formarea profesională din domeniul feroviar", perioada de implementare fiind de 36 de luni.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergent, în urma controlului efectuat ca urmare a suspiciunii de neregulă nr. OI/2.548/SJCSN din 15 aprilie 2014, s-a stabilit ca totalul cheltuielilor de tip FEDR efectuate de recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar al proiectului de finanțare, depășesc procentul de 10% din valoarea totală eligibilă validată a proiectului, valoarea cheltuielilor afectate de nereguli fiind în cuantum de 73.261,71 lei.

Prin Decizia OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OIPOSDRU Ministerul Educației Naționale, a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/7.174/SJCSN din 17 septembrie 2014.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea celor două acte enunțate dar așa cum a reținut și instanța de fond nu au fost invocate aspecte de nelegalitate a sancțiunii aplicate.

Critica vizând nerespectarea termenului de 3 zile de la data emiterii procesului-verbal și data comunicării, nu pot fi reținute, dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 neprevăzând expres sancționarea pentru nerespectarea termenului menționat cu atât mai mult cu cât legea dă posibilitatea de a fi contestat pe cale administrativă și ulterior pe cale judecătorească, recurentul nefiind vătămat în drepturile sale.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă neregulă "orice abatere de la legalitate, regularitate, și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractuale ori cu alte angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene.

Eligibilitatea cheltuielilor este reglementată în prezenta speță și de H.G. nr. 759/2007, O.U.G. nr. 64/2009 și Ghidul Solicitantului.

Alegațiile recurentului în sensul că Instrucțiunile nr. 78 din 7 octombrie 2013 au fost aplicate în mod greșit, cu încălcarea principiului neretroactivității, nu pot fi reținute având în vedere că dispozițiile normative evocate au intrat în vigoare anterior validării Cererii de rambursare nr. 4.

În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care, în cauza C-84/14, A2A, din data de 3 septembrie 2015, a statuat că, deși principiul securității juridice nu impune aplicarea retroactivă a unei reglementări, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată și efectelor ulterioare ale unei situații apărute sub imperiul legii vechi.

Cu privire la aceeași problemă de drept a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexe C 260/14 și C 261/14, Curtea de Justiție pronunțându-se în același sens.

Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanțele naționale, noile reglementări fiind aplicabile efectelor viitoare ale unei situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

La data săvârșirii neregulilor reținute prin actele administrative contestate era și este în vigoare și Regulamentul CE nr. 1.083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislației naționale și ca urmare stabilirea corecției financiare de 10% în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011 și Instrucțiunile nr. 78 din 7 octombrie 2013, respectă principiul securității juridice și protecția încrederii legitime.

Nu trebuie omise nici obligațiile asumate de părți prin contractul de finanțare, la art. 3 pct. 4 din contract stabilindu-se că "La finalizarea proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) - Cheltuieli totale eligibile"

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de criticile formulate de recurent, constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.