ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2012, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane următoarele:

- anularea Deciziei nr. 1891/D/23.42.2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

- anularea Deciziei nr. OI/151/RD/26.10.2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

- obligarea OI-POSDRU să ramburseze către APFE toate plățile restante în cuantum de 3.458.319 RON la care se vor adăuga penalitățile prevăzute în Contractul de finanțare având numărul de identificare POSDRU/8/2.2./S/8 (denumit în continuare "Contractul de finanțare");

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 482 din 4.02.2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și cu chemata în garanție Autoritatea de management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Asociația A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 3338 din data de 19 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Asociația A., prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva Sentinței nr. 482 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.11.2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.06.2014, sub nr. x/2/2014 reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 s-a admis excepția conexității cauzei cu cea care face obiectul Dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2015 s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2014 la Dosarul nr. x/2012.

Prin Sentința nr. 888 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și chemata în garanție Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată.

S-a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

A fost admisă cererea conexă și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI 11016/SJCSN/19.12.2013, întocmit la 05.08.2013 emis de pârât. S-a anulat Decizia nr. 01/1035/ES/16.12.2013 emisă de pârât.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că atât Procesul-verbal nr. x, cât și Procesul-verbal nr. x au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - pârâtă Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat recurenta-pârâtă admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii cererii conexe ca nefondate.

Prin Decizia civilă nr. 767/16.03.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat în cauză, a casat în parte Sentința civilă nr. 888/27.03.2015 și a trimis cauza instanței de fond spre rejudecarea cererii conexe.

S-a constatat că instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI 11016/SJCSN/19.12.2013, întocmit la 05.08.2013 și Deciziei nr. 01/1035/ES/16.12.2013, însă la argumentarea concluziei că procesele-verbale au fost întocmite de către pârâtă cu o întârziere de aproape doi ani față de termenul prevăzut de lege și că acestea nu au fost motivate în fapt și în drept, nu a făcut altceva decât să preia "mot a mot" concluziile reclamantei din acțiunea introductivă de instanță, neindicând raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a înlăturat argumentele pârâtei, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.:

În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:

A arătat recurenta că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, arătând că deși nu a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 888/27 martie 2015, întrucât titlul de creanță fusese anulat prin aceeași sentință, nu se poate susține că în privința Procesului-verbal nr. x a intervenit puterea de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3338 din 19 septembrie 2014, a casat Sentința nr. 888 din 27 martie 2015 și a trimis cauza spre rejudecarea cererii conexe la aceeași instanță.

În ceea ce privește motivele încadrate de recurentă în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, s-a arătat că sentința este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în măsura în care în considerentele sentinței atacate, se invocă stabilirea situației de fapt prin Raportul de audit al Curții de Conturi.

S-a susținut prin motivele de recurs că dispozițiile art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, sunt atribuții ale autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care le exercită prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora, iar printre excepțiile de la această regulă, prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanța, nu figurează situația în care constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare/corecțiilor financiare sunt realizate printr-un Raport de audit întocmit de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României.

Astfel, se apreciază că sunt incidente dispozițiile alin. (3) al art. 21 din ordonanța de urgență citată, Raportului de audit urmând a-i fi aplicată procedura prevăzută la alin. (26), Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare urmând a fi emis în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit.

Pe fondul cauzei s-a arătat că actele administrative emise de către intimata (pârâtă) - Procesul-verbal 11016, prin care a fost stabilit debitul de 1.704.426,08 RON, și Decizia nr. 01/1035/ES/16.12.2013, prin care a fost respinsă contestația, sunt netemeinice și nelegale.

S-a arătat că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare trebuia organizată încă din stadiul de proiect al raportului de audit, în termen de maximum 10 zile de la primirea de către structura de control competentă a solicitării.

Totodată s-a arătat că ambele procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt întocmite cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale menite să asigure dreptul la apărare al APFE, art. 21 alin. (11) și (14)-(15) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 prevăzând dreptul structurii verificate (APFE) de a-și exprima punctul de vedere, atât în perioada în care se desfășoară activitatea de constatare, cât și în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

S-a susținut că în cazul de față APFE nu i-a fost solicitată opinia, nu i s-a permis să își exprime punctul de vedere, iar recurenta (pârâtă) nu a inserat în conținutul celor două procese-verbale nici opinia APFE, nici poziția structurii de control competente, fiind încălcate dispozițiile legale imperative sus-menționate.

A mai arătat recurenta că a respectat toate obligațiile asumate prin contract, aspect necontestat de către OI POSDRU sau AM POSDRU, nefiind invocată ori dovedită nici o culpă a APFE referitoare la eligibilitatea și derularea proiectului.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, respectiv în ceea ce privește respingerea cererii conexe, și, după rejudecarea cauzei în fond, să se dispună admiterea acțiunii și, în consecință, anularea în totalitate a Deciziei nr. OI/1035/ES/16.12.2013 privind soluționarea contestației depusă de Asociația A., înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației Naționale sub nr. OI 11767/SJCSN/23.09.2013, privind Proiectul POSDRU/8/2.2/S/8 (4373); anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. OI 11016/S3CSN/19.12.2013, întocmit la 05.08.2013; exonerarea ASOCIAȚIEI A. de obligația de a achita debitul în cuantum total de 1.704.426,08 RON, din care 1.628.979,52 RON aferent bugetului Uniunii Europene și 75.446,56 RON aferent bugetului de stat al României, precum și a obligațiilor accesorii acestuia,

Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, în urma casării cu trimitere spre rejudecare, obiectul prezentei cauze îl constituie soluționarea cererii conexe înregistrată la data de 10.06.2014, sub nr. x/2/2014 privind anularea în totalitate a Deciziei nr. 01/1035/ES/16.12.2013 privind soluționarea contestației depusă de Asociația A., înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale sub nr. OI 11767/SJCSN/23.09.2013, privind proiectul POSDRU/8/2.2/S/8 (43731); anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. OI 11016/SJCSN/19.12.2013. întocmit la 05.08.2013; exonerarea Asociației A. de obligația de a achita debitul în cuantum total de 1.704.426,08 RON, din care 1.628.979,52 RON aferent bugetului Uniunii Europene și 75.446,56 RON aferent bugetului de stat ai României, precum și a obligațiilor accesorii acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Constată instanța de control judiciar, astfel cum s-a arătat pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, că prin Decizia de casare nr. 767/16 martie 2016 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii conexe, în recursul formulat de pârâta Direcția Generală Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice împotriva Sentinței civile nr. 888 din 27 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În măsura în care prin Sentința nr. 888/27.03.2015 curtea de apel a respins acțiunea principală formulată împotriva deciziei de reziliere (Dosar nr. x/2012), iar reclamanta nu a formulat cale de atac, este corectă constatarea primei instanțe în sensul că, sub aceste aspecte ale neîndeplinirii criteriilor eliminatorii, care au condus la emiterea deciziei de reziliere constatate prin Raportul de audit nr. x/09.08.2011, a intervenit puterea de lucru judecat.

Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut.

Constată Înalta Curte, verificând considerentele hotărârii recurate, că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atât sub aspectul reținerii puterii de lucru judecat cât și în ceea ce privește înlăturarea criticilor care vizează încălcarea dreptului la apărare.

Referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, cu trimitere la dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, aspecte circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, de asemenea, netemeinicia recursului.

Instanța de recurs reține că termenul de 60 de zile menționat în art. 21 nu este un termen absolut, ci un termen de recomandare, astfel că în cazul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit după expirarea acestui termen nu intervine sancțiunea nulității absolute. Aceasta înseamnă că în situația nerespectării unui termen de recomandare, sancțiunea care poate interveni este nulitatea condiționată de existența unei vătămări, ceea ce impune ca partea să facă dovada că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.

Or, în speță, reclamanta nu a probat existența unei vătămări pe care a suferit-o ca urmare a emiterii procesului-verbal contestat, ulterior expirării termenului de 60 de zile de la data comunicării Raportul de Audit, astfel încât critica ce vizează nerespectarea acestui termen nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a prezentei căi de atac.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica privind lipsirea reclamantei de posibilitatea de a-și exprima un punct de vedere, în condițiile în care, așa cum corect a observat și prima instanță și a s-a exprimat și pârâta prin întâmpinare, actele administrative au fost emise ca urmare a deciziei de reziliere, care a făcut obiectul acțiunii principale, astfel că nu se poate pretinde necunoașterea aspectelor de fapt și de drept ce au condus la emiterea procesului-verbal.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația A. prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva Sentinței nr. 2397 din 11 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV