ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la data de 11 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3864/2/2012, asociația

reclamantă Asociația P. Formare Europeană a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul

Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

următoarele:

- anularea deciziei

nr. 1891/D din 23 decembrie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul

Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului;

- anularea deciziei

nr. OI/151/RD din 26 octombrie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul

Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului;

- obligarea OI-POSDRU

să ramburseze către APFE toate plățile restante în cuantum de 3.458.319 RON la care

se vor adăuga penalitățile prevăzutei în contractul de finanțare având (denumit

în continuare „Contractul de finanțare");

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că decizia de reziliere și decizia privind contestația sunt

netemeinice și nelegale pentru următoare motive:

Organismul Intermediar

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a procedat la verificarea

recomandată de Autoritatea de Audit, nu a întocmit proces-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și notă de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare, contrar dispozițiilor art. 21 din

O.U.G. nr. 66/2011 și a recomandării din raportul de audit din 09 august 2011 al

Autorității de Audit.

Prin raportul de audit

din 09 august 2011, Autoritatea de Audit a recomandat „investigarea de către Autoritatea

de Management și organismul intermediar responsabil, în baza prevederilor Cap. III

din O.U.G. nr. 66/2011, a aspectelor semnalate și dispunerea măsurilor de reziliere

a contractului de finanțare ca urmare a neeligibilității acestuia pentru domeniul

major de intervenție în cadrul căruia a fost aprobat și recuperarea sumelor rambursate

până în prezent beneficiarului.

Recomandarea Autorității

de Audit este făcută în acord cu dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit

cărora pentru documentele de constatare emise de Autoritatea de Audit procesul-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen

de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea

de Audit.

În cazul de față au fost

ignorate atât recomandarea formulată de Autoritatea de Audit prin raportul de audit

din 09 august 2011, cât și dispozițiile imperative ale art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011,

deși actul normativ menționat este invocat ca temei în drept al măsurilor dispuse

prin Decizia de reziliere.

este nemotivată

Din cuprinsul deciziei

nu rezultă motivele de fapt sau de drept care au determinat emitentul să ia măsurile

dispuse, respectiv rezilierea Contractului de finanțare și restituirea sumelor primite

din asistența financiară nerambursabilă.

Decizia de reziliere este

neîntemeiată, în condițiile în care, APFE și-a îndeplinit toate obligațiile asumate

prin contractul de finanțare.

Potrivit prevederilor

art. 4 din Contractul de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare

a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007,

de Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 al ministrului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și al ministrului Economiei și Finanțelor, de Ghidul solicitantului, de

contract, de instrucțiunile AMPOSDRU și de alte dispoziții legale aplicabile.

Din corespondența purtată

în mod repetat pe perioada implementării proiectului din inițiativa APFE, se desprinde

concluzia că tocmai AMPOSDRU a stabilit, fără echivoc, că activitățile și grupul

țintă din Contractul de finanțare sunt eligibile pe Axa 2, Domeniul 2.2., în conformitate

cu ghidul solicitantului.

În condițiile în care

proiectul APFE a fost selectat, considerându-se că este eligibil pe axa și domeniul

major de intervenție în cauză, iar pe parcursul implementării autoritatea de management

AMPOSDRU, la solicitarea repetată a APFE, a precizat că trebuie să continue implementarea,

deoarece proiectul este eligibil, decizia de a rezilia contractul de finanțare după

implementare, apare ca fiind vădit netemeinică.

Nu există culpa APFE referitoare

la eligibilitatea și derularea proiectului.

Este evident că nu poate

fi reținută culpa APFE nici chiar în situația în care s-ar stabili că proiectul

nu ar fi eligibil. AMPOSDRU a susținut constant eligibilitatea proiectului, iar

OI POSDRU, care avea obligația monitorizării implementării, nu a invocat această

pretinsă abatere și nu a dispus rezilierea Contractului pe perioada derulării proiectului.

Pârâtul Organismul Intermediar

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (denumit în continuare

"OIPOSDRU") a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că decizia de reziliere a contractului,

precum și decizia de soluționare a contestației formulată împotriva acesteia au

fost emise în baza raportului de Audit din 09 august 2011 emis de Autoritatea de

Audit din Cadrul Curții de Conturi a României privind rezilierea contractului de

finanțare, dar și a prevederilor art. 4 și 14 din Contract.

Totodată, pârâtul a formulat

cerere de chemare în garanție a Autorității de Management pentru Programul Operațional

Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

(denumită în continuare "AMPOSDRU"), pentru ca, în cazul în care va cădea

în pretenții, să fie obligată în solidar la plata sumei de 3.458.319 RON, a penalităților

prevăzute în contractul de finanțare, precum și la plata cheltuielilor de judecată

solicitate de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

apel

Prin sentința nr. 482

din 04 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. Formare Europeană,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul; Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

- Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane și cu chemata în garanție Autoritatea de Management pentru Programul Operațional

Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a constatat, în esență, următoarele:

Din actele cauzei, rezultă

că, asociația reclamantă nu a susținut nici în fața auditorilor externi, nici prin

minutele încheiate cu ocazia concilierii, nici în contestația formulată împotriva

deciziei de reziliere a contractului și nici prin acțiunea de față că motivele avute

în vedere la declararea neeligibilă a Proiectului propus de aceasta, precum și implementarea

acestuia în condițiile existenței unui conflict de interese de natură patrimonială

între persoanele implicate în procesul de utilizare al fondurilor, nu ar fi fost

corect reținute sau în contra prevederilor legale și contractuale incidente, situația

de fapt nefiind contestată de aceasta.

Ceea ce critică reclamanta

prin prezenta acțiune se referă la procedura urmată de autoritatea publică pârâtă,

în sensul în care, decizia de reziliere a contractului nu a fost emisă în baza unui

proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare,

nefiind întocmită o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare, contrar dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 și a recomandării

din raportul de audit din 09 august 2011 al Autorității de Audit.

Din interpretarea prevederilor

art. 20 alin. (1), art. 2, art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011

și art. 86 pct. 9 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și

valorificarea actelor rezultate din aceste activități, rezultă că dispozițiile

art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 nu impun încheierea unui nou proces verbal sau a

unui alt act de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare,

câtă vreme, etapa constatării neregulilor a fost parcursă și finalizată prin încheierea

Raportului de audit, de auditori externi din cadrul departamentului de audit pentru

programele PHARE și alte fonduri, din cadrul Curții de Conturi a României, recomandările

Autorității de audit fiind obligatorii.

Recomandarea și termenul

fixat la doar 2 luni pentru aducerea la îndeplinire a măsurii de reziliere a contractului

dispusă prin Raportul de audit fiu lasă loc nici unei alte interpretări. Analizarea

aspectelor deja semnalate de auditorii externi, în nici un caz nu poate fi interpretată

în sensul efectuării unei noi constată care să includă inclusiv ipoteza aprecierii

ca fiind eligibil proiectul în discuție, pentru că, print-o astfel de interpretare

s-ar ajunge la eludarea prevederilor legale mai sus citate, ceea ce nu poate fi

admis.

Procedura reglementată

de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2012, temei al criticii; reclamantei, a fost urmată

de autoritatea publică pârâtă atunci când a analizat aspectele semnalate de autoritatea

de audit și a emis actele administrative în executarea măsurilor dispuse prin actul

de control, în vederea recuperării creanțelor rezultate din neregulile constatate.

Prin urmare, Curtea a

apreciat că nu se poate susține, cu temei, că decizia de reziliere a contractului

nu a fost emisă în baza unui act de control prin care să se fi constatat nereguli

și să se fi dispus măsuri.

Referitor la criticile

asociației reclamante prin care s-a arătat că decizia de reziliere a contractului

nu este motivată în fapt și drept, Curtea a observat că, în preambulul acestui act

administrativ, autoritatea emitentă a indicat atât temeiurile legale și contractuale

avute în vedere la emiterea actului, cât și situația de fapt reținută prin Raportul

de audit emis de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, așa încât, au

fost respinse criticile, reclamanta cunoscând foarte bine faptele imputate prin

acel act de control și având posibilitatea să-și formuleze apărările de care a înțeles

să se folosească.

Referitor la susținerea

reclamantei potrivit căreia, decizia de reziliere este neîntemeiată, întrucât APFE

și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, Curtea a reținut că rezilierea

contractului a fost cauzată de faptul că proiectul propus de aceasta nu era eligibil

pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acestei sentințe, precum și pentru

faptul că, implementarea proiectului s-a făcut în condițiile unui conflict de interese,

de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor

comunitare, aspecte necontestate, de altfel de reclamantă, prevederile art. 4 din

Contract fiind perfect aplicabile.

În fine, referitor la

invocarea de către asociația reclamantă a inexistenței culpei sale în ceea ce privește

constatarea neeligibilității proiectului, instanța a reținut că declararea

de autoritatea competentă a proiectului său ca fiind eligibil a fost un fapt cel

puțin asumat de aceasta, fiind de presupus că reclamanta cunoștea foarte bine clauzele

contractului pe care l-a semnat, prevederile Ghidului Solicitantului, legislația

în materie precum și "sincopele" apărute pe parcursul evaluării proiectului

declarat, de altminteri, de către unul dintre cei trei evaluatori, ca nefiind eligibil;

situație în care, potrivit Metodologiei de evaluare, proiectul său trebuia respins,

ca neeligibil fără a mai fi evaluate criteriile de selecție.

cauză

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Asociația P. Formare Europeană,

criticând-o pentru următoarele motive:

3.1. Hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Se arată că hotărârea

instanței de fond cuprinde considerente insuficiente pentru a justifica soluția

din dispozitiv. Susținerea pârâtului, însușită de către instanță în motivarea soluției,

că situația de fapt nu ar fi fost contestată de reclamantă nu are suport în realitate

și nici în probele administrate în cauză, considerentele instanței neîndeplinind

exigențele dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

3.2. Hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Arată că autoritatea pârâtă

nu a procedat la verificarea recomandată de Autoritatea de Audit, nu a întocmit

niciun proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare,

nici notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare,

așa cum se dispune prin decizia de reziliere, asociația urmând să restituie sumele

pricinuite în baza contractului de finanțare conform unei viitoare modificări de

recuperare a debitelor.

Mai arată recurenta că

decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat emitentul să

ia măsurile dispuse, chiar dacă în preambul sunt menționate o serie de acte normative

sau administrative.

Deși asociația și-a îndeplinit

toate obligațiile asumate prin contract, aspect necontestat de către pârât și de

către chematul în garanție, pârâtul este cel care a întârziat constant rambursarea

sumelor cuvenite.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Argumentele de fapt și

de drept relevante

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

în sensul celor ce urmează.

Recurenta-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, legalității deciziei

nr. OI/151/RD din 26 octombrie 2011 emisă de Organismul Intermediar Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea Persoanelor Umane din cadrul MECTS și a deciziei nr. 1891/D

din  23 decembrie 2011 emisă de aceeași autoritate.

Prin actele contestate

s-a dispus rezilierea contractului de finanțare, ID 4373 cu titlul „Noua poartă

de acces către Piața Muncii: Meserii”, având ca beneficiar Asociația P. Formare

Europeană și în consecință restituirea sumelor primite în temeiul acestui contract,

sume ce rezultă din Notificarea de recuperare debite ce va fi emisă conform prevederilor

legale.

În esență, Autoritatea

de Audit - Direcția de audit pentru Fondul Social European, programele PHARE și

alte fonduri din cadrul Curții de Conturi a României, prin Raportul de Audit - Centralizatorul

Constatărilor și Recomandărilor la nivelul OI POSDRU MECTS a reținut în privința

proiectului verificat „selectarea la finanțare a unui proiect care nu este eligibil

pe domeniul major de intervenție în cadrul căruia a fost aprobată finanțarea, precum

și implementarea proiectului în condițiile existenței unui conflict de interese

de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor

comunitare”.

În baza constatărilor

efectuate, Autoritatea de Audit a formulat o recomandare în sensul rezilierii contractului

de finanțare și recuperării sumelor alocate până la acea dată beneficiarului, în

termen de 2 luni de la primirea raportului de audit.

Reclamanta critică, prin

cererea de chemare în judecată, atât procedura urmată de autoritatea publică pârâtă,

mai concret, împrejurarea că decizia de reziliere nu a fost emisă în baza unui proces-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind întocmită

o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, contrar

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, cât și fondul cauzei, respectiv împrejurarea

că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de finanțare, decizia

de reziliere fiind neîntemeiată.

Deși, corect instanța

de fond a reținut, sub aspectul procedurii urmate de autoritatea publică în emiterea

actelor administrative contestate, că din interpretarea dispozițiilor art. 21 din

O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 86 pct. 9 din Hotărârea nr. 930/2013, nu rezultă

obligația încheierii unui nou proces-verbal sau a unui alt act de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare atâta vreme cât etapa constatării neregulilor

a fost parcursă și finalizată prin încheierea raportului de audit, ale cărui recomandări

sunt obligatorii, judecătorul fondului nu a analizat însă criticile ce vizează fondul

cauzei.

În mod eronat instanța

de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu a contestat situația de fapt reținută

prin raportul de audit și actele administrative atacate, respectiv motivele avute

în vedere la declararea ca neeligibile a Proiectului propus, precum și implementarea

acestuia în condițiile existenței unui conflict de interese de natură patrimonială

între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor comunitare.

Într-o singură frază instanța

de fond a apreciat că declararea de către autoritatea competentă a proiectului recurentei

ca fiind eligibil a fost un fapt cel puțin asumat de aceasta, fiind de presupus

că reclamanta cunoștea foarte bine clauzele contractului pe care l-a semnat, prevederile

Ghidului Solicitantului, precum și „sincopele” apărute pe parcursul evaluării proiectului,

declarat, de altminteri, de unul dintre cei trei evaluatori, ca fiind neeligibil,

situație în care, potrivit Metodologiei de evaluare, proiectul trebuia respins ca

neeligibil fără a mai fi evaluate criteriile de selecție.

Procedând în acest mod,

judecătorul fondului, pentru a determina corect raportul juridic dedus judecății,

nu a evaluat întreg materialul probator la care părțile au făcut referire, nu a

examinat prin prisma dispozițiilor legale în materie dacă probele existente la dosar

fac dovada celor susținute de recurenta-reclamantă, împrejurare ce echivalează cu

necercetarea judecătorească efectivă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia

dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudența CEDO este

constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv

decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor,

argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte constată

că la pronunțarea sentinței recurate judecătorul fondului nu a procedat la o analiză

efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de recurenta-reclamantă, căreia i

s-a cauzat în acest mod o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru

a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca o garanție a legalității

și temeiniciei hotărârii judecătorești ce se va pronunța.

Temeiul legal al soluției

adoptate

În raport de cele expuse

mai sus se apreciază ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7

și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată va fi admis recursul, casată hotărârea

atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care cu respectarea

garanțiilor unei proceduri echitabile urmează să analizeze și să răspundă motivelor

și apărărilor invocate de părți, cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Asociația P. Formare Europeană, prin lichidator judiciar C.I.I. Z.F.I. împotriva

sentinței nr. 482 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2014.