ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3864/2/2012, asociația reclamantă Asociația P. Formare Europeană a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane următoarele: - anularea deciziei nr. 1891/D din 23 decembrie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; - anularea deciziei nr. OI/151/RD din 26 octombrie 2011, emisă de către Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; - obligarea OI-POSDRU să ramburseze către APFE toate plățile restante în cuantum de 3.458.319 RON la care se vor adăuga penalitățile prevăzutei în contractul de finanțare având (denumit în continuare „Contractul de finanțare"); - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de reziliere și decizia privind contestația sunt netemeinice și nelegale pentru următoare motive: Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a procedat la verificarea recomandată de Autoritatea de Audit, nu a întocmit proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, contrar dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 și a recomandării din raportul de audit din 09 august 2011 al Autorității de Audit. Prin raportul de audit din 09 august 2011, Autoritatea de Audit a recomandat „investigarea de către Autoritatea de Management și organismul intermediar responsabil, în baza prevederilor Cap. III din O.U.G.

nr. 66/2011, a aspectelor semnalate și dispunerea măsurilor de reziliere a contractului de finanțare ca urmare a neeligibilității acestuia pentru domeniul major de intervenție în cadrul căruia a fost aprobat și recuperarea sumelor rambursate până în prezent beneficiarului. Recomandarea Autorității de Audit este făcută în acord cu dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora pentru documentele de constatare emise de Autoritatea de Audit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit. În cazul de față au fost ignorate atât recomandarea formulată de Autoritatea de Audit prin raportul de audit din 09 august 2011, cât și dispozițiile imperative ale art. 21 din O.U.G.

nr. 66/2011, deși actul normativ menționat este invocat ca temei în drept al măsurilor dispuse prin Decizia de reziliere. 2. Decizia de reziliere este nemotivată Din cuprinsul deciziei nu rezultă motivele de fapt sau de drept care au determinat emitentul să ia măsurile dispuse, respectiv rezilierea Contractului de finanțare și restituirea sumelor primite din asistența financiară nerambursabilă. Decizia de reziliere este neîntemeiată, în condițiile în care, APFE și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de finanțare. Potrivit prevederilor art. 4 din Contractul de finanțare, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G.

nr. 759/2007, de Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 al ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al ministrului Economiei și Finanțelor, de Ghidul solicitantului, de contract, de instrucțiunile AMPOSDRU și de alte dispoziții legale aplicabile. Din corespondența purtată în mod repetat pe perioada implementării proiectului din inițiativa APFE, se desprinde concluzia că tocmai AMPOSDRU a stabilit, fără echivoc, că activitățile și grupul țintă din Contractul de finanțare sunt eligibile pe Axa 2, Domeniul 2.2., în conformitate cu ghidul solicitantului. În condițiile în care proiectul APFE a fost selectat, considerându-se că este eligibil pe axa și domeniul major de intervenție în cauză, iar pe parcursul implementării autoritatea de management AMPOSDRU, la solicitarea repetată a APFE, a precizat că trebuie să continue implementarea, deoarece proiectul este eligibil, decizia de a rezilia contractul de finanțare după implementare, apare ca fiind vădit netemeinică.

Nu există culpa APFE referitoare la eligibilitatea și derularea proiectului. Este evident că nu poate fi reținută culpa APFE nici chiar în situația în care s-ar stabili că proiectul nu ar fi eligibil. AMPOSDRU a susținut constant eligibilitatea proiectului, iar OI POSDRU, care avea obligația monitorizării implementării, nu a invocat această pretinsă abatere și nu a dispus rezilierea Contractului pe perioada derulării proiectului.

Pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (denumit în continuare "OIPOSDRU") a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că decizia de reziliere a contractului, precum și decizia de soluționare a contestației formulată împotriva acesteia au fost emise în baza raportului de Audit din 09 august 2011 emis de Autoritatea de Audit din Cadrul Curții de Conturi a României privind rezilierea contractului de finanțare, dar și a prevederilor art. 4 și 14 din Contract.

Totodată, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (denumită în continuare "AMPOSDRU"), pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să fie obligată în solidar la plata sumei de 3.458.319 RON, a penalităților prevăzute în contractul de finanțare, precum și la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 482 din 04 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. Formare Europeană, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul; Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și cu chemata în garanție Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat, în esență, următoarele: Din actele cauzei, rezultă că, asociația reclamantă nu a susținut nici în fața auditorilor externi, nici prin minutele încheiate cu ocazia concilierii, nici în contestația formulată împotriva deciziei de reziliere a contractului și nici prin acțiunea de față că motivele avute în vedere la declararea neeligibilă a Proiectului propus de aceasta, precum și implementarea acestuia în condițiile existenței unui conflict de interese de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare al fondurilor, nu ar fi fost corect reținute sau în contra prevederilor legale și contractuale incidente, situația de fapt nefiind contestată de aceasta.

Ceea ce critică reclamanta prin prezenta acțiune se referă la procedura urmată de autoritatea publică pârâtă, în sensul în care, decizia de reziliere a contractului nu a fost emisă în baza unui proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind întocmită o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, contrar dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 și a recomandării din raportul de audit din 09 august 2011 al Autorității de Audit. Din interpretarea prevederilor art. 20 alin. (1), art. 2, art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 86 pct. 9 din Hotărârea nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, rezultă că dispozițiile art. 21 din O.U.G.

nr. 66/2011 nu impun încheierea unui nou proces verbal sau a unui alt act de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, câtă vreme, etapa constatării neregulilor a fost parcursă și finalizată prin încheierea Raportului de audit, de auditori externi din cadrul departamentului de audit pentru programele PHARE și alte fonduri, din cadrul Curții de Conturi a României, recomandările Autorității de audit fiind obligatorii. Recomandarea și termenul fixat la doar 2 luni pentru aducerea la îndeplinire a măsurii de reziliere a contractului dispusă prin Raportul de audit fiu lasă loc nici unei alte interpretări.

Analizarea aspectelor deja semnalate de auditorii externi, în nici un caz nu poate fi interpretată în sensul efectuării unei noi constată care să includă inclusiv ipoteza aprecierii ca fiind eligibil proiectul în discuție, pentru că, print-o astfel de interpretare s-ar ajunge la eludarea prevederilor legale mai sus citate, ceea ce nu poate fi admis. Procedura reglementată de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2012, temei al criticii; reclamantei, a fost urmată de autoritatea publică pârâtă atunci când a analizat aspectele semnalate de autoritatea de audit și a emis actele administrative în executarea măsurilor dispuse prin actul de control, în vederea recuperării creanțelor rezultate din neregulile constatate.

Prin urmare, Curtea a apreciat că nu se poate susține, cu temei, că decizia de reziliere a contractului nu a fost emisă în baza unui act de control prin care să se fi constatat nereguli și să se fi dispus măsuri. Referitor la criticile asociației reclamante prin care s-a arătat că decizia de reziliere a contractului nu este motivată în fapt și drept, Curtea a observat că, în preambulul acestui act administrativ, autoritatea emitentă a indicat atât temeiurile legale și contractuale avute în vedere la emiterea actului, cât și situația de fapt reținută prin Raportul de audit emis de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, așa încât, au fost respinse criticile, reclamanta cunoscând foarte bine faptele imputate prin acel act de control și având posibilitatea să-și formuleze apărările de care a înțeles să se folosească.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia, decizia de reziliere este neîntemeiată, întrucât APFE și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, Curtea a reținut că rezilierea contractului a fost cauzată de faptul că proiectul propus de aceasta nu era eligibil pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acestei sentințe, precum și pentru faptul că, implementarea proiectului s-a făcut în condițiile unui conflict de interese, de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor comunitare, aspecte necontestate, de altfel de reclamantă, prevederile art. 4 din Contract fiind perfect aplicabile.

În fine, referitor la invocarea de către asociația reclamantă a inexistenței culpei sale în ceea ce privește constatarea neeligibilității proiectului, instanța a reținut că declararea de autoritatea competentă a proiectului său ca fiind eligibil a fost un fapt cel puțin asumat de aceasta, fiind de presupus că reclamanta cunoștea foarte bine clauzele contractului pe care l-a semnat, prevederile Ghidului Solicitantului, legislația în materie precum și "sincopele" apărute pe parcursul evaluării proiectului declarat, de altminteri, de către unul dintre cei trei evaluatori, ca nefiind eligibil; situație în care, potrivit Metodologiei de evaluare, proiectul său trebuia respins, ca neeligibil fără a mai fi evaluate criteriile de selecție.

3. Recursul formulat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta Asociația P. Formare Europeană, criticând-o pentru următoarele motive: 3.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Se arată că hotărârea instanței de fond cuprinde considerente insuficiente pentru a justifica soluția din dispozitiv. Susținerea pârâtului, însușită de către instanță în motivarea soluției, că situația de fapt nu ar fi fost contestată de reclamantă nu are suport în realitate și nici în probele administrate în cauză, considerentele instanței neîndeplinind exigențele dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ. 3.2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Arată că autoritatea pârâtă nu a procedat la verificarea recomandată de Autoritatea de Audit, nu a întocmit niciun proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nici notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, așa cum se dispune prin decizia de reziliere, asociația urmând să restituie sumele pricinuite în baza contractului de finanțare conform unei viitoare modificări de recuperare a debitelor. Mai arată recurenta că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat emitentul să ia măsurile dispuse, chiar dacă în preambul sunt menționate o serie de acte normative sau administrative.

Deși asociația și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, aspect necontestat de către pârât și de către chematul în garanție, pârâtul este cel care a întârziat constant rambursarea sumelor cuvenite. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Argumentele de fapt și de drept relevante Examinând cauza prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul celor ce urmează. Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, legalității deciziei nr. OI/151/RD din 26 octombrie 2011 emisă de Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Persoanelor Umane din cadrul MECTS și a deciziei nr. 1891/D din 23 decembrie 2011 emisă de aceeași autoritate.

Prin actele contestate s-a dispus rezilierea contractului de finanțare, ID 4373 cu titlul „Noua poartă de acces către Piața Muncii: Meserii”, având ca beneficiar Asociația P. Formare Europeană și în consecință restituirea sumelor primite în temeiul acestui contract, sume ce rezultă din Notificarea de recuperare debite ce va fi emisă conform prevederilor legale.

În esență, Autoritatea de Audit - Direcția de audit pentru Fondul Social European, programele PHARE și alte fonduri din cadrul Curții de Conturi a României, prin Raportul de Audit - Centralizatorul Constatărilor și Recomandărilor la nivelul OI POSDRU MECTS a reținut în privința proiectului verificat „selectarea la finanțare a unui proiect care nu este eligibil pe domeniul major de intervenție în cadrul căruia a fost aprobată finanțarea, precum și implementarea proiectului în condițiile existenței unui conflict de interese de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor comunitare”. În baza constatărilor efectuate, Autoritatea de Audit a formulat o recomandare în sensul rezilierii contractului de finanțare și recuperării sumelor alocate până la acea dată beneficiarului, în termen de 2 luni de la primirea raportului de audit.

Reclamanta critică, prin cererea de chemare în judecată, atât procedura urmată de autoritatea publică pârâtă, mai concret, împrejurarea că decizia de reziliere nu a fost emisă în baza unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind întocmită o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, contrar dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, cât și fondul cauzei, respectiv împrejurarea că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de finanțare, decizia de reziliere fiind neîntemeiată. Deși, corect instanța de fond a reținut, sub aspectul procedurii urmate de autoritatea publică în emiterea actelor administrative contestate, că din interpretarea dispozițiilor art. 21 din O.U.G.

nr. 66/2011 și ale art. 86 pct. 9 din Hotărârea nr. 930/2013, nu rezultă obligația încheierii unui nou proces-verbal sau a unui alt act de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare atâta vreme cât etapa constatării neregulilor a fost parcursă și finalizată prin încheierea raportului de audit, ale cărui recomandări sunt obligatorii, judecătorul fondului nu a analizat însă criticile ce vizează fondul cauzei. În mod eronat instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu a contestat situația de fapt reținută prin raportul de audit și actele administrative atacate, respectiv motivele avute în vedere la declararea ca neeligibile a Proiectului propus, precum și implementarea acestuia în condițiile existenței unui conflict de interese de natură patrimonială între persoanele implicate în procesul de utilizare a fondurilor comunitare.

Într-o singură frază instanța de fond a apreciat că declararea de către autoritatea competentă a proiectului recurentei ca fiind eligibil a fost un fapt cel puțin asumat de aceasta, fiind de presupus că reclamanta cunoștea foarte bine clauzele contractului pe care l-a semnat, prevederile Ghidului Solicitantului, precum și „sincopele” apărute pe parcursul evaluării proiectului, declarat, de altminteri, de unul dintre cei trei evaluatori, ca fiind neeligibil, situație în care, potrivit Metodologiei de evaluare, proiectul trebuia respins ca neeligibil fără a mai fi evaluate criteriile de selecție.

Procedând în acest mod, judecătorul fondului, pentru a determina corect raportul juridic dedus judecății, nu a evaluat întreg materialul probator la care părțile au făcut referire, nu a examinat prin prisma dispozițiilor legale în materie dacă probele existente la dosar fac dovada celor susținute de recurenta-reclamantă, împrejurare ce echivalează cu necercetarea judecătorească efectivă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO. Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de recurenta-reclamantă, căreia i s-a cauzat în acest mod o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca o garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce se va pronunța. Temeiul legal al soluției adoptate În raport de cele expuse mai sus se apreciază ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată va fi admis recursul, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care cu respectarea garanțiilor unei proceduri echitabile urmează să analizeze și să răspundă motivelor și apărărilor invocate de părți, cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Asociația P. Formare Europeană, prin lichidator judiciar C.I.I. Z.F.I. împotriva sentinței nr. 482 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2014.