ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6517/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6517/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
B.&A. SPCJ SRL (fosta SC B., M.&A. SPO SRL), în temeiul art. 112 C.
proc. civ., precum și ale Legii nr. 554/2004, a solicitat în contradictoriu cu
pârâta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial
«Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru anularea Actului administrativ
nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 de respingere a Cererii de rambursare nr. 1
pentru proiectul POSDRU/105/5.1/G/76.796 "Susținere pentru șomerii din
regiunea Centru în vederea integrării pe piața muncii" emis de pârâta
Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial
«Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru, ca fiind netemeinic și
nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 2991 din 7 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B.&A. SPCJ
SRL, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru
Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea
Centru, a anulat Adresa nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 emisă de acesta și a
obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,30 RON cheltuieli de
judecată.
Împotriva hotărârii
instanței de fond pârâtul Organismul Regional pentru programul Operațional
Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru a declarat recurs,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței
materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată
de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.
304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza
spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ
și fiscal.
Pentru a ajunge la
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate:
Contenciosul
administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele
de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în
care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a
născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în
sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul
nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,
astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii
judiciare.
Actul administrativ
este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate
publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,
modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială
a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la
500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de
contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de
procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de
cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de față sunt
întrunite ambele condiții care duc la concluzia că instanța competentă să
soluționeze pricina în primă instanță este Tribunalul, secția contencios
administrativ și fiscal.
Pe de o parte actul
administrativ atacat este emis de Organismul Regional pentru programul
Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru, care nu
este o autoritate publică centrală, iar, pe de altă parte, valoarea totală a
cererii de rambursate este de 35.487 RON.
Prin urmare, având în
vedere rangul autorității pârâte cât și cuantumul sumei ce formează obiectul
actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că instanța competentă
să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Alba , secția contencios
administrativ și fiscal.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și
art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa
sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Organismul Regional pentru programul Operațional Sectorial
„Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru împotriva Sentinței nr. 2991
din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM