ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6517/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.&A. SPCJ SRL (fosta SC B., M.&A. SPO SRL), în temeiul art. 112 C. proc. civ., precum și ale Legii nr. 554/2004, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru anularea Actului administrativ nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 de respingere a Cererii de rambursare nr. 1 pentru proiectul POSDRU/105/5.1/G/76.796 "Susținere pentru șomerii din regiunea Centru în vederea integrării pe piața muncii" emis de pârâta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru, ca fiind netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2991 din 7 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B.&A. SPCJ SRL, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru, a anulat Adresa nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 emisă de acesta și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Organismul Regional pentru programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față sunt întrunite ambele condiții care duc la concluzia că instanța competentă să soluționeze pricina în primă instanță este Tribunalul, secția contencios administrativ și fiscal. Pe de o parte actul administrativ atacat este emis de Organismul Regional pentru programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru, care nu este o autoritate publică centrală, iar, pe de altă parte, valoarea totală a cererii de rambursate este de 35.487 RON.

Prin urmare, având în vedere rangul autorității pârâte cât și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Alba , secția contencios administrativ și fiscal. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Organismul Regional pentru programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru împotriva Sentinței nr. 2991 din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM