ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.06.2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2017

HOTĂRÂRE
23.06.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

nr. 1127/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 387 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 308

din 25 octombrie 2016, pronunțata de această instanță în Dosarul

nr. x/281/2012.

La data de 21 martie 2017,

contestatorii A. și B. au declarat „apel" împotriva Deciziei nr. 387

din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, înregistrată ca recurs pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

21 aprilie 2014, sub nr. x/281/2012/a1

În motivarea cererii, au arătat că

instanța învestită cu soluționarea recursului, ia termenele din

data de 22 martie 2016 și 19 aprilie 2016 a respins cererea de repunere a

cauzei pe rol, menținând măsura suspendării, dispusă prin

încheierea din 12 martie 2015, deși procedura de citare a con testatorului

greșită. Or, suspendarea din eroare a procesului nu poate conduce la

perimarea cererii, ci la repunerea procesului pe rol, în vederea judecării

acestuia.

Au învederat că cererea de

repunere pe rol, formulată anterior termenului de la data de 12 martie 2016,

a întrerupt termenul de perimare, conform dispozițiilor art. 249 C. proc.

civ. De ia această dată a început sa curgă un nou termen, care

s-ar fi împlinit Ia 12 martie 2017, când recursul ar fi putut fi constatat

perimat.

Au arătat că, în cauză,

părțile s-au împăcat, iar acest aspect trebuia să primeze față

de soluția adoptată de instanța de recurs referitoare la

constatarea, perimării recursului.

Au menționat că petenta,

pentru termenul de la data de 25 octombrie 2016, a fost citată cu

mențiunea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, aflându-se

în sala de judecată, a constatat că dosarul a fost soluționat de

un complet diferit față de cei indicat în cuprinsul citației,

și, cu toate că a solicitat reluarea cauzei, cererea a fost

respinsă. Astfel, a susținut că instanța a încălcat

dreptul la apărare al părților, întrucât acestea s~au aliat în

imposibilitatea discutării, în condiții de contradictorialitate, a

probelor pe care au dorit sa le administreze în combaterea excepției de

perimare.

Pe cale de consecință au

solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate și

să se ia act de împăcarea părților, conform

declarației autentificate din 29 iulie 2016 de SPN C.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând calea de atac, în raport de

excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivii dispozițiilor art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată.

În cauză, prin Decizia civilă

nr. 387 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestat orii A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 308

din 25 octombrie 2016, pronunțată de aceeași instanță

în Dosarul nr. x/281/2012. prin care a fost a admisă excepția

perimării invocată din oficiu și s-a constatat perimată

cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă A.

împotriva Deciziei nr. 423 din 16 septembrie 2013, pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția I civilă.

Această decizie este supusă

acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 308 din 25 octombrie

2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Potrivit art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă; (1) recursurile, declarate

împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri,

în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile în interesul legii; (4)

orice alte materii date prin lege în competența sa.

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, stipulează că secția

l civilă, secția a Il-a civilă și secția de contencios

administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor

pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în

cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva

hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice

natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă. cale, iar cursul

judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

În ceea ce privește completele de

judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din același act normativ,

acestea se compun din 3 judecători ai aceleiași secții.

Din coroborarea dispozițiilor

legale incidente, menționate anterior, și din aplicarea cu prioritate

a normelor imperative care guvernează competența materială, se

constată că Înalta Curte nu are competența materială de a

soluționa cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a

judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie

atribuite în competență prin lege, așa după cum

stipulează art. 4 alin. (4) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că

decizia atacată a fost pronunțată într-o contestație în

anulare, formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs,

rezultă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale

de atac, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia

fund irevocabilă, în înțelesul art. 372 alin. (2) pct. 4 din

același act normativ.

Pentru considerentele arătate în

precedent, calea de atac intitulată „apel", formulată de

petenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 387 din 21 decembrie

2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, calea

de atac intitulată „apel", formulată de petenții A. și

de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 iunie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2016
, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurentul arată că în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm., precum și în baza art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire
ÎCCJ 2020-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 77/2020
întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, la termenul de la 8 noiembrie 2018, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. c
ÎCCJ 2016-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2017
. și C., prin procurator A., au formulat cerere de revizuire, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția l civilă sub nr. x/2/2013/al. Prin Decizia nr. 2042 din data de 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secți
ÎCCJ 2019-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1/2020
cția I civilă, în camera de consiliu, în complet de filtru, s-a constatat nulitatea recursului pe care l-a declarat împotriva Deciziei civile nr. 316 din 5 februarie 2018 a de Curții de Apel Ploiești, instanța de recurs apreciind că recuren
ÎCCJ 2017-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2017
iești, aflată la dosarul de recurs, reiese că recursul a fost exercitat și motivat la data de 18 noiembrie 2016. Prin urmare, se reține că recursul contestatoarei A. împotriva hotărârii de perimare a fost declarat cu încălcarea termenului l
Sursă