ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2017

Decizia nr. 1127/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 387 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 308 din 25 octombrie 2016, pronunțata de această instanță în Dosarul nr. x/281/2012.

La data de 21 martie 2017, contestatorii A. și B. au declarat „apel" împotriva Deciziei nr. 387 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, înregistrată ca recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 21 aprilie 2014, sub nr. x/281/2012/a1 În motivarea cererii, au arătat că instanța învestită cu soluționarea recursului, ia termenele din data de 22 martie 2016 și 19 aprilie 2016 a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, menținând măsura suspendării, dispusă prin încheierea din 12 martie 2015, deși procedura de citare a con testatorului B. nu a fost legal îndeplinită, acesta fiind citat la o adresă greșită. Or, suspendarea din eroare a procesului nu poate conduce la perimarea cererii, ci la repunerea procesului pe rol, în vederea judecării acestuia.

Au învederat că cererea de repunere pe rol, formulată anterior termenului de la data de 12 martie 2016, a întrerupt termenul de perimare, conform dispozițiilor art. 249 C. proc. civ. De ia această dată a început sa curgă un nou termen, care s-ar fi împlinit Ia 12 martie 2017, când recursul ar fi putut fi constatat perimat. Au arătat că, în cauză, părțile s-au împăcat, iar acest aspect trebuia să primeze față de soluția adoptată de instanța de recurs referitoare la constatarea, perimării recursului. Au menționat că petenta, pentru termenul de la data de 25 octombrie 2016, a fost citată cu mențiunea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, aflându-se în sala de judecată, a constatat că dosarul a fost soluționat de un complet diferit față de cei indicat în cuprinsul citației, și, cu toate că a solicitat reluarea cauzei, cererea a fost respinsă.

Astfel, a susținut că instanța a încălcat dreptul la apărare al părților, întrucât acestea s~au aliat în imposibilitatea discutării, în condiții de contradictorialitate, a probelor pe care au dorit sa le administreze în combaterea excepției de perimare. Pe cale de consecință au solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate și să se ia act de împăcarea părților, conform declarației autentificate din 29 iulie 2016 de SPN C. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. Examinând calea de atac, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivii dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În cauză, prin Decizia civilă nr. 387 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestat orii A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 308 din 25 octombrie 2016, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/281/2012. prin care a fost a admisă excepția perimării invocată din oficiu și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 423 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă. Această decizie este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 308 din 25 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă; (1) recursurile, declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile în interesul legii; (4) orice alte materii date prin lege în competența sa. Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că secția l civilă, secția a Il-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă.

cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel. În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din același act normativ, acestea se compun din 3 judecători ai aceleiași secții. Din coroborarea dispozițiilor legale incidente, menționate anterior, și din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care guvernează competența materială, se constată că Înalta Curte nu are competența materială de a soluționa cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie atribuite în competență prin lege, așa după cum stipulează art. 4 alin. (4) C. proc. civ. Prin urmare, având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată într-o contestație în anulare, formulată împotriva unei decizii pronunțate în recurs, rezultă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., decizia fund irevocabilă, în înțelesul art. 372 alin. (2) pct. 4 din același act normativ. Pentru considerentele arătate în precedent, calea de atac intitulată „apel", formulată de petenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 387 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel", formulată de petenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 387 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.