ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 342/2017
Asupra cauzei
de față constată următoarele:
În fapt, prin
Sentința civilă nr. 1179 din 8 octombrie 2014, Tribunalul
Dâmbovița, secția civilă a admis în parte cererea formulată
de procuratorul A., împuternicit de reclamanta B., în prezent decedată,
prin procurator A., acțiune continuată de moștenitorii acesteia,
C., reprezentat de A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Dâmbovița, astfel cum a fost precizată ulterior.
A obligat pe
pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița să emită pe
numele defunctului D. o decizie de recalculare a pensiei sale, prin aplicarea
dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, a art. 7 alin. (1) din acest act normativ
și să o comunice pe numele moștenitorilor săi.
A respins
celelalte capete de cerere.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii
Dâmbovița, solicitând admiterea apelului, desființarea Sentinței
civile nr. 1179 din 8 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr.
x/120/2013 și respingerea acțiunii formulată de procuratorul A.
ca nefondată.
Prin Decizia
nr. 556 din data de 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2015, a fost
admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Dâmbovița și, în consecință, a fost schimbată în parte
sentința atacată în sensul că a fost respinsă în tot acțiunea
ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei decizii, A. și C., prin procurator A., au formulat cerere de
revizuire, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel
Ploiești, secția l civilă sub nr. x/2/2013/al.
Prin Decizia
nr. 2042 din data de 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești,
secția I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă.
Prin cererea
formulată de A., în mane propriu și pentru C., înregistrată la
data de 12 ianuarie 2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești,
secția l civilă s-a solicitat îndreptarea, lămurirea și
completarea Deciziei civile nr. 2042 din 27 noiembrie 2015 pronunțată
de Curtea de Apel Ploiești x/120/2013/al, prin care s-a respins cererea de
revizuire a Deciziei civile nr. 556 din 23 aprilie 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/120/2013.
Ulterior,
prin răspunsul la întâmpinare, petentul A. a formulat note scrise prin
care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a Legii nr. 68/1994, Legii nr. 44/1994, Legii nr.
19/2000 și a Legii nr. 263/2010.
La termenul
din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea cauzei
în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru
lipsa părților.
Prin Decizia
nr. 2085 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția
I civilă a fost constatată perimată cererea de îndreptare,
lămurire și completare a Deciziei civile nr. 2042 din 27 noiembrie
2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr.
x/120/2013/al.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei
Curți de Casație la data de 23 noiembrie 2016.
Prin motivele
de recurs, se susține, în esență, după prezentarea
exhaustivă a istoricului cauzei, că hotărârea recurată este
nelegală, fiind dată cu încălcarea autorității de
lucru judecat a Sentinței civile nr. 2352 din 21 noiembrie 2011 a
Tribunalului Dâmbovița, precum și că instanța de apel nu a
avut în vedere excepția de neconstituționalitate invocată.
Prin
Rezoluția din 24 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă a dispus întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că
recurentul nu are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat,
iar motivele de recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1)
pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Completul de
filtru nr. 7, Ia data de 16 decembrie 2016, constatând întrunite
condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus
comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune
punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor
de la filele 43 - 47.
Intimata-pârâtă
Asociația Națională a Veteranilor de Război - filiala
Dâmbovița a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimata-pârâtă
E. a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea excepțiilor
inadmisibilității și tardivității recursului,
reținute prin raportul privind admisibilitatea recursului.
De asemenea,
recurentul-petent A. a depus punct de vedere prin care reia istoricul cauzei
și dezvoltă excepția de neconstituționalitate invocată
în fața instanței de apei, prin care a solicitat sesizarea
Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
a Legii nr. 68/1994, Legii nr. 44/1994 și a Legii nr. 263/2010.
Prin
Rezoluția din 10 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea punctului de vedere
al recurentului către celelalte părți, cu mențiunea de
a-și exprima concluziile asupra excepției și asupra caracterului
de ordine publică ale criticilor referitoare la această excepție
de neconstituționalitate.
Intimata-pârâtă
Asociația Națională a Veteranilor de Război - filiala
Dâmbovița depus note scrise prin care se fac referiri la fondul cauzei.
Totodată,
intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a depus
concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției de
neconstituționalitate a Legii nr. 19/2000 ca inadmisibilă, și a
excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 263/2010, ca
nefondată.
Constatându-se
încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.
proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data
de 17 februarie 2017, fără citarea părților.
Prioritar,
Înalta Curte urmează a constata legalitatea căii de atac a
recursului, în raport de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit
cărora, hotărârea prin care a fost constatată perimarea este
supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de
5 zile de la comunicare, indiferent dacă a fost pronunțată de
curtea de apel în primă instanță, apel sau recurs și
indiferent dacă hotărârea dată asupra fondului poate fi
atacată sau nu cu recurs la Înalta Curte de Casație și
Justiție, textul legal nefăcând nicio mențiune expresă în
acest sens.
De altfel, în
acest sens, prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în
soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de
Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea
unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ.,
s-a statuat că „recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost
suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a
respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent
dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță
într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra
fondului este sau nu definitivă", prevederile art. 414 alin. (1) teza
I C. proc. civ. fiind similare cu cele ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ. sub
aspectul căii de atac.
De asemenea,
Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate
ridicată de recurentul-petent A. prin punctul de vedere la raport este
invocată ca și motiv de recurs vizând greșeala instanței de
apel de a nu fi avut în vedere excepția astfel ridicată, critică
ce ar putea fi încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ.
Examinând
recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de
excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit
în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de
excepția nulității, față de dispozițiile art. 248
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-I respinge, ca tardiv
formulat, pentru următoarele considerente:
Căile de
atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin
norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general
de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod
nejustificat, judecata unei cauze.
În
consecință, nici părțile și nici instanța de
judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise
de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea
în care acestea se calculează.
Conform
dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care
constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic
superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Se
observă că, recursul împotriva Deciziei nr. 2085 din 18 octombrie
2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care
a fost constatată perimată cererea de îndreptare, lămurire
și completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2042 din 27 noiembrie
2015 a Curții de Apel Ploiești, a fost declarat cu încălcarea
termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 421
alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțarea
hotărârii.
Potrivit art.
180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de
instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi
îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181
alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când termenul se socotește
pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă
termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Art. 183 C.
proc. civ., prevede următoarele: "(1) Actul de procedură depus
înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată
la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un
serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în
termen", iar conform alin (3) "în cazurile prevăzute la alin.
(1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea
ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid,
de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de
administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca
dovadă a datei depunerii actului de către partea
interesată",
În
situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile
dispozițiile art 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd
următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un
anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea
dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de
procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Legea
procesual civilă reglementează și situația în care, partea,
dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de
exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin
aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora "(1) Partea
care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă
dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic
justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în
cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată
repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac,
această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru
exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi
rezolvată de instanța competentă să soluționeze
cererea privitoare Ia dreptul neexercitat în termen."
Coroborând
dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică,
rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei
nr. 2085 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția
I civilă, prin care a fost constatată perimată cererea de
îndreptare, lămurire și completare a dispozitivului Deciziei civile nr.
2042 din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apei Ploiești, reprezintă
un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la
pronunțare.
Din
verificarea lucrărilor Dosarului nr. x/120/2013/al al Curții de Apei
Ploiești, secția I civilă, se constată că decizia
recurată, prin care a fost constatată perimată cererea de
îndreptare, lămurire și completare a dispozitivului Deciziei civile
nr. 2042 din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, a fost
pronunțată la data 18 octombrie 2016.
În aplicarea
prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea
recursului împotriva deciziei de perimare, s-a împlinit ia data de 24 octombrie
2016.
Conform datei
de pe plicul poștal cu care au fost trimise motivele de recurs, aflat la
fila 37 a dosarului de recurs, reiese că recursul a fost exercitat și
motivat la data de 7 noiembrie 2016.
Prin urmare,
se reține că recursul petentului A. împotriva hotărârii de
perimare a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și
de decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv
în termen de 5 zile de ia pronunțare, partea neinvocând nicio împrejurare
mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea
căii de atac.
De asemenea,
nici criticile formulate de recurentul-petent prin punctul de vedere depus la
data de 31 decembrie 2016 (conform datei de pe plicul poștal), nu pot fi
avute în vedere, întrucât, au fost formulate mult după termenul legal de
exercitare a recursului.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) coroborate cu
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat,
recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2085 din 18 octombrie
2016 a Curții de Apei Ploiești, secția I civilă, prin care
a fost constatată perimată cererea de îndreptare, lămurire
și completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2042 din 27 noiembrie
2015 a Curții de Apel Ploiești.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardiv, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2085 din 18
octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședința publică astăzi, 17 februarie 2017.
Procesat de