ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2017

Decizia nr. 341/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: În fapt, prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă la data de 10 februarie 2014, sub nr. 608/120/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a contestat Decizia nr. 259251 din 24 august 2006 privind acordarea pensiei de invaliditate, întrucât în perioada anului 2006 nu i s-a făcut nici un fel de comunicare și că atâta timp cât data de comunicare a deciziei este 28 ianuarie 2014 s-a adresat instanței de judecată în termen de 45 zile de la această dată.

Prin Încheierea din 4 martie 2014 Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. Împotriva acestei încheieri reclamanta A. a formulat cerere de reexaminare, Prin Încheierea din 11 martie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamanta A. împotriva Încheierii din 4 martie 2014 prin care se dispusese anularea cererii de chemare în judecată, formulată la data de 10 februarie 2014, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat contestație în anulare. Prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2014, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația în anulare formulată de A., a anulat încheierea din.

11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/120/2014 și a fixat termen în vederea soluționării cererii de reexaminare Ia 3 iunie 2014, cu citarea părții. Ulterior, prin încheierea din data de 17 iunie 2014, același tribunal a admis în parte cererea formulată reclamanta A. și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în Încheierea din 6 mai 2014 cu privire la data înregistrării cererii, „25 martie 2014" în loc de „31 martie 2014" și cuvântului „cu" în loc de „cui", cum s-a scris din eroare (alin. penultim, pagina 2). Au fost respinse celelalte cereri de îndreptare.

împotriva acestor încheieri contestatoarea A. a formulat apel, astfel cum calea de atac a fost recalificată de către Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2014. Prin Decizia nr. 1466 din data de 9 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. y/120/2014, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierilor de ședință din data de 6 mai 2014 și, respectiv din data de 17 iunie 2014, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița. Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția l civilă sub nr. 1460/120/2014/aL.

Prin Decizia nr. 434 din data de 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, contestația în anulare formulată de A. a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei ultime hotărâri contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. 1460/120/2014/aL. La termenul din 5 august 2015, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor C. proc. civ., pentru lipsa părților. Prin Decizia nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A. Înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 29 noiembrie 2016, sub nr. 3906/1/2016. Prin motivele de recurs, se susține că hotărârea recurată este abuzivă, ilegală și greșită, hotărârea nu este semnată de membrii completului, iar cauza dosarului este inexistență, în condițiile în care recurenta nu cunoaște cine ar fi formulat cererea de repunere pe rol. De asemenea, se mai arată că decizia poate fi atacată cu recurs în 15 zile de pronunțare, iar nu în 5 zile de la pronunțare. Prin Rezoluția din 7 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recurenta nu are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat, iar motivele de recurs nu pot.

fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. Completul de filtru nr. 7, la data de 16 decembrie 2016, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă doar recurenta a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității, tardivității și nulității recursului, motivat de faptul că motivele de recurs sunt formulate în cadrul unui cereri întemeiate pe art. 444 C. proc.

civ., iar termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la pronunțare. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 17 februarie 2017, fără citarea părților. Prioritar, Înalta Curte urmează a constata legalitatea căii de atac a recursului, în raport de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea prin care a fost constatată perimarea este supusă recursului, Ia instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicare, indiferent dacă a fost pronunțată de curtea de apel în primă instanță, apel sau recurs și indiferent dacă hotărârea dată asupra fondului poate fi atacată sau nu cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, textul legal nefăcând nicio mențiune expresă în acest sens.

De altfel, în acest sens, prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ., s-a statuat că „recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă", prevederile art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ. fiind similare cu cele ale art. 421 alin. (2) C. proc.

civ. sub aspectul căii de atac. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de excepția nulității, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pol fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 421 alin, (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Se observă că, recursul împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost constatată perimată contestația în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea A., a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.

De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă, termenul, nici ziua când acesta se împlinește. în situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Legea procesual civilă reglementează și situația în care, partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora „(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen" Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost constatată perimată contestația în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești formulată de contestatoarea A., reprezintă un termen procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunțare.

Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. x/120/2014/a 1.1 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, se constată că decizia recurată, prin care a fost constatată perimată contestația în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea A., a fost pronunțată la data 8 noiembrie 2016, În aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei de perimare, s-a împlinit la data de 14 noiembrie 2016. Din rezoluția de înregistrare a cererii de recurs la Curtea de Apel Ploiești, aflată la dosarul de recurs, reiese că recursul a fost exercitat și motivat la data de 18 noiembrie 2016. Prin urmare, se reține că recursul contestatoarei A. împotriva hotărârii de perimare a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțare, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac. Susținerea recurentei-contestatoare din punctul de vedere la raport, potrivit căreia recursul a fost exercitat în temeiul art. 444 C. proc. civ. ce vizează completarea hotărârii, astfel că termenul de declarare a recursului ar fi, în opinia contestatoarei de 15 zile de pronunțare, nu poate fi reținută, întrucât, este în contradicție cu dispozițiile legale care prevăd în mod invariabil și expres momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii de perimare, respectiv de la momentul pronunțării hotărârii prin care a fost constată perimarea.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost constatată perimată contestația în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2017. Procesat de GGC - LM