ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 341/2017
Asupra cauzei
de față constată următoarele:
În fapt, prin
cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția I
civilă la data de 10 februarie 2014, sub nr. 608/120/2014, reclamanta A.,
în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița,
a contestat Decizia nr. 259251 din 24 august 2006 privind acordarea pensiei de
invaliditate, întrucât în perioada anului 2006 nu i s-a făcut nici un fel
de comunicare și că atâta timp cât data de comunicare a deciziei este
28 ianuarie 2014 s-a adresat instanței de judecată în termen de 45
zile de la această dată.
Prin
Încheierea din 4 martie 2014 Tribunalul Dâmbovița, secția I
civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de
reclamanta A.
Împotriva
acestei încheieri reclamanta A. a formulat cerere de reexaminare,
Prin
Încheierea din 11 martie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, secția I
civilă a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de
reclamanta A. împotriva Încheierii din 4 martie 2014 prin care se dispusese
anularea cererii de chemare în judecată, formulată la data de 10
februarie 2014, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de
Pensii Dâmbovița.
Împotriva
acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat contestație în anulare.
Prin
încheierea de ședință din data de 6 mai 2014, Tribunalul
Dâmbovița a admis contestația în anulare formulată de A., a
anulat încheierea din. 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul
Dâmbovița în Dosarul nr. x/120/2014 și a fixat termen în vederea
soluționării cererii de reexaminare Ia 3 iunie 2014, cu citarea
părții.
Ulterior,
prin încheierea din data de 17 iunie 2014, același tribunal a admis în
parte cererea formulată reclamanta A. și a dispus îndreptarea
erorilor materiale strecurate în Încheierea din 6 mai 2014 cu privire la data
înregistrării cererii, „25 martie 2014" în loc de „31 martie
2014" și cuvântului „cu" în loc de „cui", cum s-a scris din
eroare (alin. penultim, pagina 2).
Au fost
respinse celelalte cereri de îndreptare.
împotriva
acestor încheieri contestatoarea A. a formulat apel, astfel cum calea de atac a
fost recalificată de către Curtea de Apel Ploiești, secția
I civilă la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2014.
Prin Decizia
nr. 1466 din data de 9 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. y/120/2014, a fost
respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea A. împotriva
încheierilor de ședință din data de 6 mai 2014 și,
respectiv din data de 17 iunie 2014, pronunțate de Tribunalul
Dâmbovița.
Împotriva
acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, ce a
fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția
l civilă sub nr. 1460/120/2014/aL.
Prin Decizia
nr. 434 din data de 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești,
secția I civilă, contestația în anulare formulată de A. a
fost respinsă ca nefondată.
Împotriva
acestei ultime hotărâri contestatoarea A. a formulat contestație în
anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel
Ploiești, secția I civilă sub nr. 1460/120/2014/aL.
La termenul
din 5 august 2015, Curtea de Apel Ploiești a dispus suspendarea cauzei în
baza dispozițiilor C. proc. civ., pentru lipsa părților.
Prin Decizia
nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția
I civilă a fost constatată perimată contestația în anulare
formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a
aceleiași instanțe.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A.
Înregistrat
pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 29 noiembrie 2016, sub
nr. 3906/1/2016.
Prin motivele
de recurs, se susține că hotărârea recurată este
abuzivă, ilegală și greșită, hotărârea nu este
semnată de membrii completului, iar cauza dosarului este
inexistență, în condițiile în care recurenta nu cunoaște
cine ar fi formulat cererea de repunere pe rol.
De asemenea,
se mai arată că decizia poate fi atacată cu recurs în 15 zile de
pronunțare, iar nu în 5 zile de la pronunțare.
Prin
Rezoluția din 7 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă a dispus întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că
recurenta nu are deschisă calea de atac, recursul este tardiv formulat,
iar motivele de recurs nu pot. fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1)
pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Completul de
filtru nr. 7, la data de 16 decembrie 2016, constatând întrunite
condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea
raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de
vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.;
comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar
recurs, însă doar recurenta a depus punct de vedere prin care a solicitat
respingerea excepțiilor inadmisibilității,
tardivității și nulității recursului, motivat de
faptul că motivele de recurs sunt formulate în cadrul unui cereri întemeiate
pe art. 444 C. proc. civ., iar termenul de declarare a recursului este de 15
zile de la pronunțare.
Constatându-se
încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.
proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data
de 17 februarie 2017, fără citarea părților.
Prioritar,
Înalta Curte urmează a constata legalitatea căii de atac a
recursului, în raport de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit
cărora, hotărârea prin care a fost constatată perimarea este
supusă recursului, Ia instanța ierarhic superioară, în termen de
5 zile de la comunicare, indiferent dacă a fost pronunțată de
curtea de apel în primă instanță, apel sau recurs și
indiferent dacă hotărârea dată asupra fondului poate fi atacată
sau nu cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, textul
legal nefăcând nicio mențiune expresă în acest sens.
De altfel, în
acest sens, prin Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în
soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de
Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară
a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ., s-a statuat
că „recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost
suspendată judecata, precum și împotriva încheierii prin care s-a
respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent
dacă încheierea de suspendare a fost pronunțată de
instanță într-o cauză în care hotărârea ce urmează a
se da asupra fondului este sau nu definitivă", prevederile art. 414
alin. (1) teza I C. proc. civ. fiind similare cu cele ale art. 421 alin. (2) C.
proc. civ. sub aspectul căii de atac.
Examinând
recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de
excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit
în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de
excepția nulității, față de dispozițiile art. 248
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv
formulat, pentru următoarele considerente:
Căile de
atac și termenele în care acestea pol fi exercitate sunt reglementate prin
norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general
de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod
nejustificat, judecata unei cauze.
În
consecință, nici părțile și nici instanța de
judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise
de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea
în care acestea se calculează.
Conform
dispozițiilor art. 421 alin, (2) C. proc. civ., hotărârea care
constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic
superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Se
observă că, recursul împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016
a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a
fost constatată perimată contestația în anulare a Deciziei
civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești,
formulată de contestatoarea A., a fost declarat cu încălcarea
termenului legal, imperativ și peremptoriu, prevăzut de art. 421
alin. (1) C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la pronunțarea
hotărârii.
Potrivit art.
180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de
instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi
îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181
alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când termenul se socotește
pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă,
termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
în
situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile
dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd
următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un
anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea
dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de
procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Legea procesual
civilă reglementează și situația în care, partea, dintr-o
împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de
exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin
aplicabile dispozițiile art. 186 potrivit cărora „(1) Partea care a
pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă
dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic
justificate. (2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în
cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată
repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac,
această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru
exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi
rezolvată de instanța competentă să soluționeze
cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen"
Coroborând
dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică,
rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva Deciziei
nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția
I civilă, prin care a fost constatată perimată contestația
în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel
Ploiești formulată de contestatoarea A., reprezintă un termen
procedural de 5 zile, care începe să curgă de la pronunțare.
Din verificarea
lucrărilor Dosarului nr. x/120/2014/a 1.1 al Curții de Apel
Ploiești, secția I civilă, se constată că decizia
recurată, prin care a fost constatată perimată contestația
în anulare a Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel
Ploiești, formulată de contestatoarea A., a fost pronunțată
la data 8 noiembrie 2016,
În aplicarea
prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea
recursului împotriva deciziei de perimare, s-a împlinit la data de 14 noiembrie
2016.
Din rezoluția
de înregistrare a cererii de recurs la Curtea de Apel Ploiești,
aflată la dosarul de recurs, reiese că recursul a fost exercitat
și motivat la data de 18 noiembrie 2016.
Prin urmare,
se reține că recursul contestatoarei A. împotriva hotărârii de perimare
a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de
decădere prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în
termen de 5 zile de la pronunțare, partea neinvocând nicio împrejurare mai
presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii
de atac.
Susținerea
recurentei-contestatoare din punctul de vedere la raport, potrivit căreia
recursul a fost exercitat în temeiul art. 444 C. proc. civ. ce vizează
completarea hotărârii, astfel că termenul de declarare a recursului
ar fi, în opinia contestatoarei de 15 zile de pronunțare, nu poate fi
reținută, întrucât, este în contradicție cu dispozițiile
legale care prevăd în mod invariabil și expres momentul de la care
începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac împotriva
hotărârii de perimare, respectiv de la momentul pronunțării
hotărârii prin care a fost constată perimarea.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. (2) coroborate cu
art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat,
recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2409 din 8
noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă,
prin care a fost constatată perimată contestația în anulare a
Deciziei civile nr. 434 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2409 din
8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I
civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 17 februarie 2017.
Procesat de