ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2507/2018

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea București-Ilfov și B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a scrisorii standard de informare nr. 9281/06.10.2014 și a răspunsului nr. x, ambele emise de Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea București-Ilfov, admiterea cererii de rambursare a sumei de 375.631,12 RON cuvenită reclamantei în calitate de partener în cadrul proiectului POSDRU și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 375.631,12 RON.

Reclamanta A. a formulat completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea nulității deciziei nr. 35/17.11.2014 emisă de Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea București-Ilfov, prin care s-a respins contestația formulată împotriva scrisorii standard de informare nr. 9281/06.10.2014 și a adresei nr. x/2015.

Reclamanta A. a formulat completare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat să se constate nulitatea art. 8.10 din Instrucțiunea nr. 103/2015 emisă de AMPOSDRU.

Prin sentința civilă nr. 4955/29.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3081 din 19 noiembrie 2015, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., prin curator special C., Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) și Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Bucuresti-Ilfov, astfel cum a fost completată.

A anulat în parte scrisoarea standard de informare nr. 9281/06.10.2014 și în tot răspunsul nr. x în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor solicitate spre rambursare cu suma de 375.631,12 RON.

A obligat pârâtul OIR Regiunea București-Ilfov să ramburseze reclamantei suma de 375.631,12 RON aferentă proiectului POSDRU.

A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs reclamanta A. și pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov și Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene.

Recursul reclamantei întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere formulat la termenul din 29.06.2015 privind constatarea nulității art. 1 lit. b) din Instrucțiunea nr. 76/12.08.2013, regăsindu-se la dosar și dovada parcurgerii procedurii prealabile.

Recursul pârâtei Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. critică sentința din perspectiva admiterii în parte a acțiunii, arătând, pe de o parte că soluția este greșită în fond, iar pe de altă parte că dispozitivul sentinței nu cuprinde soluția dată tuturor cererilor deduse judecății.

Recursul Ministerului Finanțelor Publice întemeiat de asemenea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aspectul că instanța de fond a apreciat eronat asupra calității sale procesuale, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, iar pe fond arătând că în aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, a fost emisă Instrucțiunea nr. 76/12.08.2013, potrivit căreia, "stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli prin modalitatea deducerii din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare ulterioare se poate efectua:

b) în cadrul altor proiecte POSDRU aflate în implementarea aceluiași beneficiar, debitul aferent unui proiect va fi dedus din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare aferente oricărui alt proiect derulat de către același beneficiar, în căzui în care debitul respectiv nu se mai poate recupera sau nu se poate recupera integrai din valoarea eligibilă a cererilor de rambursare depuse ulterior pentru proiectul în cadrul căruia acesta a fost constatat, conform art. 41 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare".

Ca atare, în mod eronat instanța de fond a apreciat că în speță, nu se puteau efectua aceste deduceri, raportat la faptul că, cererea de rambursare nr. 10/14.08.2014 a cuprins cheltuieli în valoare de 375.631,12 RON, efectuate de intimata-reclamantă, în calitate de partener în cadrul acestui proiect, "Sprijin femeilor discriminate pe piața muncii".

II. Analiza cererilor de recurs

Recursul reclamantei vizează nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere vizând constatarea nulității art. 8.10 din Instrucțiunea nr. 103/2015 emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), solicitare formulată printr-o completare la cererea de chemare în judecată, cu observația că pentru același termen de judecată formulează o altă cerere completatoare de contestare a Deciziei nr. 35/17.11.2015 emisă de OIR POSDRU BI și a adresei nr. x/2015 emisă de OIR POSDRU BI .

Or, o astfel de cerere completatoare a hotărârii nu se soluționează prin intermediul căilor de atac ci este de competența instanței care a pronunțat hotărârea inițială, conform art. 444 C. proc. civ.

Recursul pârâtei MFP în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene vizează într-un prim motiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive arătând că actele administrative contestate au fost emise de către Organismul Intermediar pentru Programul Operațional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov.

Astfel, în cauză, conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice s-au creat între intimata-reclamantă și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea București-Ilfov.

De asemenea, trebuie reținut că Ministerul Fondurilor Europene -Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis niciun act a cărui anulare a fost dispusă de instanța de fond.

Or, prin cererea completatoare a reclamantei ce vizează recursul acesteia se referă la Instrucțiunea nr. 103/2015 emisă de AMPOSDRU.

OIRPOSDRU era, la data formulării acțiunii, una fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, după cum arată și recurenta astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014 calitatea procesuală pasivă referitor la acest capăt de cerere aparține recurentei ca reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene.

Cât privește criticile pe fondul sentinței, regăsite în recursul OIRPOSDRU - Regiunea București Ilfov și în mod generic în recursul MFP, acestea vizează greșita obligare a părții de a rambursa reclamantei suma de 375.631,12 RON aferentă proiectului, precum și faptul că dispozitivul sentinței nu cuprinde soluția dată tuturor capetelor de cerere.

Ultima critică nu poate fi primită, întrucât doar cel care a formulat capetele de cerere, în speță reclamantul, poate critica acest aspect.

Cât privește obligarea pârâtei de a rambursa reclamantei suma pretinsă, soluția instanței a fost fundamentată pe anularea în parte a scrisorii-standard de informare nr. x/6.10.2014 și a răspunsului nr. x Motivarea acestei soluții, astfel cum a fost aceasta în mod just realizată de instanța de fond și necontestată în mod valabil de recurente este faptul că debitorul creanțelor este B. și nu reclamanta. Aceasta nu poate fi ținută ca responsabilă pentru implementarea defectuasă a altor proiecte decât cel pe care l-a semnat, culpa B. neputând fi analizată în prezentul litigiu în raport de alte contracte.

În raport de cele preced hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele expuse recursurile părților nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov, A. și Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 3081 din 19 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2018.