ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3664/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF, reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman (AMPOSDRU) și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar POSDRU (Ol POSDRU- MMFPSPV), să se dispună:

1.1.anularea în parte a Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x/30.07.2015, privind nevalidarea la rambursare a cheltuielilor cu resursa umană în valoare de 129.851 RON pentru partenerul A., reprezentând cheltuieli de natura resurselor umane - drepturi salariale (venitul net, impozitul, contribuțiile datorate de angajat și angajator), astfel cum au fost solicitate prin Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.2. anularea parțială a adresei x POSDRU MMFPSPV nr. 2055 RI/04.09.2015 privind soluționarea Contestației nr. 2055/05.08.2015 formulate de Beneficiar împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015 referitoare la Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.3.constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experților Partenerului 1 implicați în Proiect;

1.4.obligarea pârâtelor la rambursarea și plata către Beneficiar a sumei de 129.851 RON reprezentând cheltuieli eligibile solicitate in cadrul Cererii de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.5.obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 7.792,22 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x/30.07.2015 și până la data introducerii cererii de chemare in judecata.

Prin sentința civilă nr. 3688 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate mai sus a formulat recurs reclamanta Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Munca (ANOFM), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond si, in rejudecare, admiterea acțiunii formulate de ANOFM.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Reclamanta ANOFM, in calitate de Beneficiar - Lider de parteneriat a încheiat cu Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (OIPOSDRU-ANOFM), Contractul de finanțare cu numărul de identificare x, al cărui obiect ii constituie acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului B. - "Soluții de conectare activa cu angajatori", finanțare acordată prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

In cadrul Acordului de parteneriat nr. 4372/26.03.2014, Uniunea Generală a Industriașilor din România (A.) a deținut calitatea de Partener 1. Potrivit prevederilor Acordului de Parteneriat, membrii acestuia si-au exprimat acordul de asociere in vederea implementării Proiectului, desemnând ANOFM ca lider de parteneriat in vederea depunerii cererii de finanțare si semnării contractului de finanțare cu AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.

Astfel cum s-a arătat instanței de fond, la data de 26.03.2015, a fost depusa de către Beneficiar cererea de rambursare nr. x/26.03.2015 (CR5), depusa la dosarul cauzei, prin care s-au solicitat la rambursare cheltuieli efectuate in perioada de referință 01.05.2014-30.11.2014. Prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, ANOFM a fost informata ca din suma aferenta CR5, a fost validata suma de 126.818,89 RON, nefiind validate la plata cheltuieli in valoare de 129.851,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului implicat in implementarea Proiectului.

Potrivit Scrisorii de mai sus, motivele care au stat la diminuării de către intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU cu suma de 129.851,00 RON a cheltuielilor cu personalul Partenerului 1 implicat in implementarea Proiectului, au fost necorelarea tarifelor orare prevăzute contractele individuale de munca cu cele din bugetul detaliat al Proiectului, anexa la Contractul de finanțare, respectiv pretinsa nerespectare de către Beneficiar a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Conditii Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013.

Astfel cum s-a reținut de către instanța de fond, problema de drept privește interpretarea Regulilor conținute de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, punctul 3.1.4. Or, acest punct nu poate constitui un temei legal valabil pentru declararea neeligibilității cheltuielilor aferente salariilor. Intimatul-parat nu a susținut vreun moment faptul ca sumele declarate neeligibile ar depăși nivelurile maximale ale personalului prevăzute in Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 Cap. 3.1.4, toate cheltuielile salariate solicitate la rambursare respectând atât remunerațiile maxime lunare, cat si remunerațiile maxime zilnice, prevăzute in Ghid. Pornind de la aceste precizări din Ghid, intimatul-parat a recalculat rata orara a fiecărui expert angajat cu contract individual de munca (OM), fara a tine seama de conținutul CIM, împărțind salariul lunar prevăzut in CIM, la 21 zile si 8h/zi, respectiv la 168 de ore.

Conform interpretării intimatului-parat, daca nu este prevăzuta in buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzuta in buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme integrale, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orara astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate in proiect.

In calitate de Beneficiar, ANOFM a solicitat spre decontare si anterior CR5, pentru Partenerul 1, cheltuieli de tipul celor declarate ca neeligibile prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, respectiv prin Cererea de rambursare nr. x si Cererile de plata 1 si 2, cheltuielile fiind decontate integral la acel moment. Intre momentul validării Cererii de rambursare nr. x si Cererilor de plata 1 si 2 si momentul depunerii si validării parțiale a Cererii de rambursare nr. x nu a intervenit nicio modificare in Contractul de finanțare încheiat cu intimatul-parat, nu a intervenit nicio modificare a condițiilor de salarizare sau remunerare a experților si, nu in ultimul rând, nicio modificare legislativa. Cată vreme același tip de cheltuiala a fost verificata si validata, implicit rambursata, anterior Cererii de rambursare nr. x, s-a creat așteptarea legitima din partea sa ca a procedat in mod corect. Toate cheltuielile anterior solicitării la rambursare sunt verificate de către echipa de auditori, care intocmeste un raport de audit pentru fiecare cerere, document menit sa verifice tocmai legalitatea si conformitatea cheltuielilor solicitate la rambursare, concluzionând tocmai in sensul eligibilității cheltuielilor solicitate la rambursare.

Astfel cum s-a arătat instanței de fond, CR5 a fost întocmita in conformitate cu instrucțiunile si deciziile emise de AMPOSDRU si a fost însoțita de toate documentele-suport justificative aferente activităților derulate in cadrul Proiectului. In același sens, odată cu cererea de rambursare a fost transmis si raportul de verificare a cheltuielilor de către echipa de auditori, prin care s-a constatat faptul ca toate cheltuielile declarate de Beneficiar in CR5 sunt reale, înregistrate in contabilitate si in evidenta cheltuielilor si sunt eligibile, in conformitate cu art. 4 din Contractul de finanțare.

Instanța de fond in mod neîntemeiat face aplicarea prevederilor alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, prin raportare la dispozițiile art. 101, art. 101

1

alin. (3), art. 108 si art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare.

Plecând de la aceste prevederi generale in materia raporturilor de munca, instanța de fond a concluzionat in mod eronat ca "se prezumă că Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul stabilite la capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, corespund unei activități cu norma întreagă, evidenta unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referință (zile si ore de lucru)".

Din interpretarea gramaticală a alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiții Generale 2013, rezulta că ipoteza textului este aceea în care activitatea zilnica este efectuata parțial, iar nu potrivit normei întregi, astfel cum s-a prevăzut inițial in contractul individual de munca (norma întreagă = 8 ore/zi, 21 de zile lucratoare/luna); dispoziția normei este ca, in acest caz, decontarea sa se determine in baza retribuției echivalente pe ora, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore si o medie de 21 de zile lucratoare pe luna, deci, este vorba de o retribuție proporțională, raportata la o valoare medie - exemplu daca o persoana lucrează 4 ore din 8 ore/zi, decontarea se face proporțional, prin raportarea timpului efectiv lucrat la norma întreagă (8 ore/zi, 21 de zile lucratoare/luna). Textul citat are în vedere ipoteza expusa la punctul 1, iar nu situația in care chiar de la momentul la care s-au încheiat contractele individuale de munca cu timp parțial (situația din speță); s-a prevăzut aceasta, întrucât într-o atare a doua ipoteza vorbim de tarife orare deja prevăzute în contractele individuale de munca, pentru acestea bugetul fiind întocmit chiar in considerarea acestui fapt.

Astfel spus, prevederile alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 nu au in vedere situația în care deja de la momentul încheierii contractelor individuale de munca a fost determinata durata timpului de lucru ca fiind parțială, întrucât altfel, textul ar fi fost pur si simplu inutil, cată vreme contractul este "legea părților", are forța juridica obligatorie si are deja clarificat acest aspect in însuși conținutul său. Evident, intenția textului invocat este de a clarifica situația opusa si neprevăzuta de parti inca momentul contractului individual de munca, respectiv aceea in care timpul de munca a fost stabilit cu norma întreagă, insa cel efectiv prestat pentru activitățile Proiectului a fost doar parțial.

Instanța de fond a ignorat faptul ca salariații Partenerului nr. 1 au prestat muncă în implementarea Proiectului, activitate in baza unor contracte individuale de munca cu timp parțial, astfel ca in cauza, nu se putea efectua comparația cu un salariat care a prestat, in implementarea aceluiași proiect, activitate in baza unui contract individual de munca cu durata normala a timpului de munca, astfel incat sa se recalculeze salariul considerat eligibil prin raportare la salariul respectivului salariat.

De asemenea, deși instanța de fond isi întemeiază in drept decizia si pe dispozițiile art. 101 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, aceasta nu arata care este salariatul cu norma întreagă comparabil din echipa Partenerului nr. 1 la care se raportează ceilalți salariați, ținând seama de faptul ca oricum comparația nu poate fi făcută decât între salariați care exercita aceeași funcție.

Nu in ultimul rând, instanța de fond, in mod eronat, a reținut ca "daca nu este prevăzută in buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzuta in buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme intregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orara astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate in proiect", fără a ține seama de prevederile contractelor individuale de munca, fara a tine cont ca la contractare nici nu exista posibilitatea completării in buget a numărului de ore, neexistând un astfel câmp in formularele din C. puse la dispoziția beneficiarilor, fără a exista nicio prevedere care să oblige beneficiarul la o astfel de detaliere a bugetului si, nu in ultimul rând, care sa dea beneficiarului posibilitatea de a-si imagina măcar posibilitatea unei astfel de interpretări.

4.1. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene)

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Întrucât recurenta-reclamanta nu circumstanțiază cărui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ. îi asociază criticile aduse hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a invocat nulitatea recursului astfel formulat, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a arătat că, contrar susținerilor recurente-reclamante, instanța de fond s-a raportat în mod corect la prevederile din Ghidul Solicitantului -Condiții Generale 2013 și a dat o interpretare justificată noțiunii de eligibilitate a sumelor solicitate la rambursare de către recurenta-reclamanta, cu titlu de cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experților, arătând motivat că plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 corespund unei activități cu normă întreagă, astfel că, pentru un volum de muncă desfășurată de angajații part-time, bugetul alocat nu poate fi același.

Recurenta justifică eligibilitatea sumelor solicitate la rambursare, prin raportare la un alt mod de calcul care ar rezulta din interpretarea prevederilor alin. (1).3, paragraful 3.1.4. din Ghidul Solicitantului, în sensul că, în cazul de față, norma dispune ca decontarea să se determine în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, prin urmare, este o retribuție proporțională, raportat o valoare medie. Se mai susține și faptul că prevederile alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul Solicitantului -Condiții Generale 2013 nu au în vedere situația în care a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind "parțială" chiar de momentul încheierii contractului.

Intimata a arătat că această interpretare nu justifică cerința de exigibilitate prevăzută de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul îndeplinirii, cumulativ, a condițiilor de la pct. a), b) și c) pentru sumele solicitate rambursare.

În acest sens, diferența dintre suma solicitată de recurentă la rambursare și suma validată pentru veniturile nete aferente salariilor experților, este o cheltuială neeligibila, întrucât la stabilirea drepturilor salariale nu au fost respectate tarifele orare prevăzute în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare, tarifele orare solicitate la rambursare fiind mai mari decât plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013.

Această diferență rezultă din modul greșit în care recurenta-reclamantă a interpretat prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 pentru calculul drepturilor salariale ale experților, în condițiile în care, chiar prin acțiune, recunoște că pentru experții implicați în contract au fost încheiate contracte de muncă cu timp parțial, ceea ce determină incidența pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului-potrivit cărora "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

În speță, principiul proporționalității în cazul calculului salariului pentru desfășurarea unei activități parțiale presupune identificarea numărului de ore pe zi lucrate pentru proiect de expert-membru al echipei de implementare a proiectului, iar tariful orar se calculează luând ca referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, conform pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului.

În mod corelativ, rezultă o diferență și în ceea ce privește contribuțiile aferente salariilor experților, ce nu poate fi validată ca fiind eligibilă, de vreme ce nu se raportează la sume eligibile, stabilite cu titlu de salariu expert. În aplicarea aceluiași principiu al subsidiarității, nu poate fi primită nici cerința de plată a dobânzii legale.

Pe cale de consecință, instanța a reținut, în mod legal, faptul că la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzută în buget (costul/salariu lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 (21zile/8 ore), iar rata ora astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect.

4.2. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Conform contractelor individuale de muncă încheiate pentru experții Partenerului A., reiese faptul că aceștia nu au prestat activități cu normă întreagă in cadrul proiectului. Ținând cont de dispoyițiile Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013, aprobat prin Ordinul nr. 1069/31.05.2013 emis de ministrul MMFPSPV, la sub-capitolul. 3.1.4., tariful orar pentru experții Partenerului A., implicați în implementarea proiectului, trebuia calculat luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. În cadrul bugetului sintetic și detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanțare, nu a fost menționată norma de lucru, astfel luându-se în calcul faptul că experții vor lucra normă întreagă, respective 8 ore/zi.

Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 menționează că în cazul unei activități cu normă fracționată, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună). În momentul semnării contractului de finanțare, Beneficiarul trebuia să cunoască inclusiv prevederile Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, care se aplică, atât pentru experții care vor lucra cu normă întreagă, cât și pentru cei care vor lucra cu fracție de normă.

Cheltuielile respinse prin actul atacat în prezenta cauză au fost resolicitate și în Cererea de Rambursare nr. x Finală, unde aceeași echipă de auditori externi a reținut că activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea s-a determinat în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe luna. Dispozițiile Ghidului Solicitantului -Condiții Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situația în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experții proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracționata.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, eligibilitatea cheltuielilor se analizează, în raport de clauzele contractului de finanțare, a cererii de finanțare, a acordurilor de parteneriat și a dispozițiilor comunitare și naționale. Astfel, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informații cu privire la componentele și sumele aferente cheltuielilor. Costurile care nu sunt prevăzute sau care nu sunt suficient detaliate în buget conduc spre situația de a fi respinse. De altfel, pe parcursul implementării proiectului reclamantul avea posibilitatea de a completa bugetul sintetic și detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanțare, prin încheierea unui act adițional sau aprobarea unei notificări, în temeiul art. 11 din contractul de finanțare. Prin urmare, nu există prevedere legală care să interzică reclamantului detalierea bugetului pentru a ușura identificarea costurilor aferente proiectului.

Intimata a arătat că din temeiurile din Codul muncii (art. 108,109,101,101

indice 1 alin. (3), invocate de prima instanță, se prezuma că plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la Capitolul 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013, corespund unei activități cu normă întreagă, evidența unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3 unde sunt indicate elementele de referință (zile și ore de lucru). Într - o interpretare contrară, s - ar ajunge la situația potrivit căreia activitatea normată de 8 ore/zi ar fi împărțită între doi salariați cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat.

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 privește costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel, că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv - și vădit contrar principiului raportului optim cost - eficiență - a se considera că bugetul alocat activității beneficiarului poate rămâne același ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi. Prin urmare, opțiunea reclamantei de a - și desfășura activitatea cu angajați part - time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Pe cale de consecință, la stabilirea venitului lunar brut s - a avut în mod corect în vedere faptul ca, dacă nu este prevăzut în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel, încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21zile/8 ore), iar rata orară, astfel obținută, se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările celor doi intimați, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene ca nefondată, iar pe fond a reiterat susținerile din cuprinsul cererii de recurs, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimați prin întâmpinări.

La data de 18.03.2020, intimatul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat o cerere de scoatere din cauză, ca urmare a O.U.G. nr. 1/2018, H.G. nr. 52/2018 și H.G. nr. 69/2018. Prin încheierea de ședință de la data de 07 iulie 2020, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului în acest sens, constatându-se că Ministerul Fondurilor Europene este succesorul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

6.1. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 31 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

6.2. Intervenirea suspendării de drept a cauzei

Ca urmare dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepția celor de urgență deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, și corelației acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție completat și consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgență deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 17 martie 2020.

In raport de dispozițiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecății la data de 07 iulie 2020.

6.3. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea de ședință de la data de 07 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondată excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, pentru motivele cuprinse în practicaua respectivei încheieri.

7.1. Situația de fapt reținută de prima instanță

Reclamanta ANOFM, in calitate de Beneficiar - Lider de parteneriat a încheiat cu Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă (OIPOSDRU-ANOFM), Contractul de finanțare cu numărul de identificare x, al cărui obiect ii constituie acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului B. - "Soluții de conectare activa cu angajatori", finanțare acordată prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), in cadrul Axei prioritare nr. 4.

In cadrul Acordului de parteneriat nr. 4372/26.03.2014, Uniunea Generala a Industriașilor din România (A.) a deținut calitatea de Partener 1. Potrivit prevederilor Acordului de Parteneriat, membrii acestuia si-au exprimat acordul de asociere in vederea implementării Proiectului, desemnând ANOFM ca lider de parteneriat in vederea depunerii cererii de finanțare si semnării contractului de finanțare cu AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.

La data de 26.03.2015, a fost depusa de către Beneficiar cererea de rambursare nr. x/26.03.2015 (CR5), depusa la dosarul cauzei, prin care s-au solicitat la rambursare cheltuieli efectuate in perioada de referință 01.05.2014-30.11.2014. Prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, ANOFM a fost informata ca din suma aferenta CR5, a fost validata suma de 126.818,89 RON, nefiind validate la plata cheltuieli in valoare de 129.851,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului implicat in implementarea Proiectului.

Potrivit Scrisorii de mai sus, motivele care au stat la diminuării de către intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU cu suma de 129.851,00 RON a cheltuielilor cu personalul Partenerului 1 implicat in implementarea Proiectului, au fost necorelarea tarifelor orare prevăzute contractele individuale de munca cu cele din bugetul detaliat al Proiectului, anexa la Contractul de finanțare, respectiv pretinsa nerespectare de către Beneficiar a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Conditii Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiții generale pentru implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" și Ghidurilor solicitantului - Condiții specifice pentru cererile de propuneri de proiecte de tip strategic și Grant nr. 123-125, 127-152 pentru implementarea Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013".

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

Problema de drept dedusă judecății în prezentul recurs privește interpretarea punctului 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013.

Recurenta-reclamantă a arătat că folosirea ab initio a experților pe durată de muncă parțială, iar nu integrală, nu era avută în vedere de text, acesta referindu-se exclusiv la situația unui expert angajat pe durata nelimitată, care prestează în concret cu normă parțială de muncă. Astfel, sumele stabilite cu titlu de salariu respectau atât limitele maxime lunare, cât și tarifele maxime orare stabilite în contractul de finanțare.

Pe de altă parte, intimații susțin că dispozițiile Ghidului Solicitantului -Condiții Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situația în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experții proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracționată. Deși contractele de muncă ale experților prevedeau norma parțială de muncă, în cadrul bugetului sintetic și detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanțare, nu a fost menționată norma de lucru, astfel luându-se în calcul faptul că experții vor lucra normă întreagă, respectiv 8 ore/zi. Ca urmare, la stabilirea venitului lunar brut s - a avut în vedere faptul ca, dacă nu este prevăzut în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel, încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21zile/8 ore), iar rata orară, astfel obținută, se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect.

Înalta Curte constată că prima instanță a realizat o corectă interpretare a normei legale mai sus amintite, validând raționamentul și modalitatea de aplicare a legii de către intimați.

În concret, Ghidul Solicitantului 2013 prevede în capitolul 3.1.4. intitulat Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul regulile generale de decontare a cheltuielilor cu personalul:

"Astfel, conform pct. 3.1.4. (Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul):

"1. Reguli generale de decontare a cheltuielilor cu personalul

1.1 Pentru evidența corectă a personalului, beneficiarii vor întocmi și actualiza ori de câte ori este necesar lista experților implicați în implementarea proiectului.

Beneficiarul va completa lista experților pentru toți experții angajați.

1.2 În vederea justificării activităților derulate, experții implicați în realizarea proiectului, respectiv cei din echipa de implementare și cei din echipa de management, vor întocmi lunar fișe de pontaj și rapoarte de activitate.

Modelele fișei de pontaj și a raportului de activitate vor fi puse la dispoziția beneficiarilor de către Autoritatea de Management.

Fișele de pontaj și rapoartele de activitate ale experților se supun avizării managerului de proiect.

1.3 În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Tot în această secțiune a Ghidului sunt inserate tabele în care sunt indicate nivelurile maximale ale remunerării personalului, fiind menționată expres "Remunerare maximă lunară" și "Remunerare maximă zilnică".

În aceste condiții, apare evident faptul că remunerarea maximă lunară are în vedere o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, iar remunerarea maximă zilnică are în vedere ziua de lucru de opt ore.

Or, cum în contractele individuale de muncă s-a prevăzut o normă parțială de lucru, nu se putea acorda nivelul maxim al remunerării personalului.

Față de acest context, prima instanță a făcut în mod corect trimitere la dispozițiile Legii nr. 53/2003 Codul muncii, potrivit cărora:

"Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână."- art. 112 alin. (1), iar "Drepturile salariate se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat ta drepturile stabilite pentru programul normal de lucru." - art. 106 alin. (2).

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că o interpretare contrară contravine regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din același Ghid), aceea de a fi "în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficiență".

Înalta Curte va avea în vedere doar cu titlu informativ faptul că în Ghidul Solicitantului 2014 s-a detaliat prevederea din capitolul 3.1.4. Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, în sensul că "1.3 În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina in baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, astfel că remuneratia lunara se calculează proporțional in raport cu timpul lucrat."

Deși această detaliere nu exista în ghidul aferent perioadei 2007-2013, o astfel de specificare vine să întărească modul de interpretare a normei anterioare, interpretare care rezulta însă cu suficiență din modul de reglementare folosit de legiuitor, prin stabilirea unui nivel maxim al remunerației, aplicabil evident în cazul în care și activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună și o zi de lucru de 8 ore.

Se mai are în vedere împrejurarea că, în urma reverificării cererilor deja decontate, conform procedurilor legale, a fost emis în sarcina reclamantei Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 1292/RI/07.05.2015 prin care, în sarcina beneficiarului ANOFM a fost stabilită o creanță in valoare de 75.119,25 RON aferentă aceluiași tip de cheltuieli solicitate si decontate deja prin cererile de rambrusare anterioare.

Deși instanța de recurs a solicitat recurentei-reclamante în cadrul dezbaterilor orale să precizeze dacă acest procesul-verbal a fost anulat în cadrul unei proceduri judiciare, fiind amânată pronunțarea asupra cauzei pentru a permite indicarea existenței unui litigiu având ca obiect procesul-verbal menționat, recurenta nu a făcut nicio asemenea precizare, funcționând astfel prezumția de legalitate a actului administrativ.

Ca urmare, argumentul legat de existența unei așteptări legitime în favoarea recurentei-reclamante nu se verifică, cât timp a fost sancționată practica anterioară de considerare în mod eronat a caracterului eligibil al acestui tip de cheltuieli.

Mai reține Înalta Curte faptul că dispozițiile Ghidului Solicitantului -Condiții Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situația în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experții proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracționata. Cu alte cuvinte, aplicabilitatea acestui paragraf situației experților în cauză nu este exclusă de plano, cum a susținut în mod greșit recurenta-reclamantă.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și argumentul de interpretare logică prin reducerea la absurd, folosit de către intimat: într - o interpretare contrară, s - ar ajunge la situația potrivit căreia activitatea normată de 8 ore/zi ar fi împărțită între doi salariați cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat.

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 privește costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel, că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv - și vădit contrar principiului raportului optim cost - eficiență - a se considera că bugetul alocat activității beneficiarului poate rămâne același ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi. Prin urmare, opțiunea reclamantei de a - și desfășura activitatea cu angajați part - time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect fundamentată, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 3688 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2020.