ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2164 din 5 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 108 din 20 iulie 2017 a admis excepțiile necompetenței materiale și necompetenței teritoriale a Curții de Apel Bacău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ fiscal, și Curtea de apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta Societatea A. S.R.L. Roman a învestit Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, cu o cerere de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar regional pentru POSDRU - Regiunea Nord-Est și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, cerere având ca obiect:

- anularea parțială a scrisorii standard de informare a beneficiarului emisă de OIPOSDRU Nord-Est nr. 3539 din 31 martie 2016 aferentă cererii de rambursare nr. 14 finală din 15.02.2016, în ceea ce privește nevalidarea la rambursare a cheltuielilor reprezentând cheltuieli externalizate aferente managementului de proiect;

- anularea în tot a deciziei nr. 4477 din 29 aprilie 2016 privind soluționarea contestației administrative;

- constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în sumă de 98.756,08 RON solicitate prin cererea de rambursare nr. x finală și nelegalitatea refuzului de la rambursare a acestei sume;

- obligarea pârâtelor la rambursarea către reclamantă a sumei de 98.756,08 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate de către reclamantă în cadrul proiectului POSDRU/125/5.0/S/133444 "Preocupare - Programe integrate pentru o șansă de ocupare", respectiv cheltuieli externalizate aferente managementului de proiect;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate și nerambursate în mod nelegal, calculată la data comunicării scrisorii standard de informare nr. 3539 din 31 martie 2016 până la data plății efective a sumei de 98.756,08 RON reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București la data de 27.12.2016, în temeiul art. 204 din C. proc. civ., reclamanta a solicitat, pe lângă capetele din cererea inițială, următoarele:

- anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea în tot a deciziei AMPOSDRU nr. 106 din 16 noiembrie 2016 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pro programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea în tot a deciziei OIR POSDRU Nord-Est nr. 8435 din 4 noiembrie 2016 formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- anularea oricăror și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- constatarea caracterului eligibil și neafectat de nereguli al cheltuielilor în valoare de 227.182 RON care fac obiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016;

- și, în cazul în care suma stabilită ca creanță bugetară prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016 va fi executată silit/achitată până la data pronunțării, obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 227.182 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 7679 din 26 septembrie 2016.

Din analiza cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, rezultă că reclamanta solicită anularea unor acte administrative și repararea pagubei.

În privința acțiunii în anulare a actelor administrative, competența materială se stabilește potrivit dispozițiilor art. 10 și art. 101 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 101 din același act normativ "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Din analiza acestor texte, rezultă că, în cazul actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea UE, s-a renunțat la criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, dar aceasta nu înseamnă că, în cazul acestor litigii, competența aparține, în exclusivitate, curților de apel, ci doar în situația litigiilor ce au ca obiect acte administrative emise de autorități publice centrale și care se referă la finanțări nerambursabile din parte UE. Prin urmare, în cazul litigiilor referitoare la aceste sume și prin care se solicită anularea unor acte administrative emise de autorități publice locale sau regionale, competența de soluționare aparține, în primă instanță, tribunalului.

În speță, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr 3539 din 31 martie 2013 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 septembrie 2016, ambele emise de OIR POSDRU Nord-Est nr. 8435 din 4 noiembrie 2016, precum și anularea Deciziei nr. 4477 din 29 aprilie 2016 și a celei nr. 8435 din 4 noiembrie 2016 ambele emise de OIR POSDRU Nord-Est prin care au fost soluționate contestațiile administrative formulate de reclamantă împotriva celor două acte mai sus precizate.

S-a solicitat, de asemenea, anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 a AM POSDRU prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26 septembrie 2016 pentru că nu este competentă să soluționeze această contestație.

În raport de emitentul actelor contestate și care conduc la stabilirea competenței instanței, dar și la prevederile art. 10 și art. 101 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, pentru că atât actele inițiale, cât și deciziile de soluționare a contestațiilor au fost emise de OIR POSDRU Nord-Est, adică de o autoritate publică regională.

Ar trebui precizat că problema stabilirii instanței competente să soluționeze acțiunile în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și a deciziei de soluționare a contestației, în condițiile în care procesul-verbal este emis de un centru regional a fost hotărâtă în ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 22 mai 2017 și când s-a stabilit că, într-o asemenea ipoteză, instanța competentă este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluționarea contestației.

Or, în raport de această soluție de unificare a jurisprudenței, se poate considera că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este tribunalul, secția de contencios administrativ și fiscal.

Această soluție se impune chiar dacă reclamanta a solicitat și anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 emisă de AM POSDRU, decizie prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamantă pentru că nu este competentă să o soluționeze deoarece potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

Cum, în speță, litigiul vizează, în principal, anularea actelor emise de către organul regional (OIR POSDRU Nord-Est), competența va fi stabilită în favoarea tribunalului pentru că anularea Deciziei nr. 106 din 16 noiembrie 2016 are caracter subsidiar.

Deși a fost stabilită competența materială de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, este important de stabilit care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, reclamanta are sediul în Roman, județul Neamț, pârâtul OIR POSDRU Nord Est are sediul în Piatra-Neamț, județul Neamț.

Cu toate acestea, reclamanta a înregistrat acțiunea pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și a considerat că această instanță este competentă material să soluționeze cauza, deși recunoaște că OIR POSDRU Nord Est este emitentul actelor administrative atacate.

Chiar dacă se consideră că tribunalul este instanța competentă, din punct de vedere material, să soluționeze cauza, în primă instanță, totuși, nu Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal este instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu având în vedere că nici sediul pârâtei, nici sediul reclamantei nu se află pe raza de competență a acestei instanțe.

Pentru că atât reclamanta, cât și pârâtul au sediile pe raza județului Neamț, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare aparține Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, mai ales că pârâtul OIR POSDRU Nord - Est a invocat necompetența teritorială a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal pentru că reclamanta are sediul în județul Neamț și, în nici un caz, competența nu ar reveni Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Faptul că ministerul pârât nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nu prezintă relevanță deoarece acest pârât chiar a susținut lipsa calității sale procesuale și, în condițiile în care s-a stabilit competența materială în favoarea tribunalului, faptul că acest pârât are sediul în București nu poate determina competența teritorială a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.