ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 330/2017

Decizia nr. 330/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 482/2016 din 9 iunie 2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Bacău și pe pârâtul B. - C. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 85/2016 din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență prevăzut de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat:

- anularea adresei din 27 octombrie 2015, prin care s-a răspuns la contestația formulată împotriva scrisorii de informare a beneficiarului, aferentă cererii de rambursare nr. 7 din 05 august 2015, în cadrul proiectului D.;

- repararea pagubei, prin anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului din 30 septembrie 2015 pentru cererea de rambursare din 05 august 2015, având ca obiect declararea ca neeligibilă a sumei de 6.882 lei, reprezentând cheltuieli salariale și a sumei de 3.450 lei, salarii administrativ - A. Bacău;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie incluse și sumele de 6.882 lei și 3.450 lei, ca și cheltuieli eligibile cu resursa umană.

În cauza dedusă judecății, actele administrative contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, acțiunea având ca obiect sume aferente unei finanțări nerambursabile din partea Uniunii Europene.

Conform prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Însă, dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin introducerea alin. (1)

1,

în speță nu se aplică dispozițiile alin. (1) sus citat, ci dispozițiile alineatului nou introdus.

Or, potrivit art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că actele contestate au fost emise de B. - C. în baza atribuțiilor sale stabilite de O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea B., acest minister „se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”.

Prin dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 344/2014 s-a stabilit că:

„(1) În structura B. funcționează la nivel de direcție E., înființat prin preluarea activității, a posturilor și a personalului aferent C. din cadrul aparatului propriu al F.

(2) Direcția prevăzută la alin. (1) îndeplinește atribuțiile delegate de G. din cadrul H. ca E. la nivel național pentru D. - axa prioritară „Modernizarea serviciului public de ocupare”.

Prin H.G. nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea I., act normativ intrat în vigoare la data de 16 ianuarie 2017, a fost abrogată H.G. nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea B., dar au devenit aplicabile dispozițiile art. 14 din noul act normativ, potrivit cărora:

„Art. 14. -

(1)

În structura I. funcționează la nivel de direcție E.

(2)

Direcția prevăzută la alin. (1) îndeplinește atribuțiile delegate de G. din cadrul J., ca organism intermediar la nivel național.

(3)

Direcția E. va îndeplini în continuare atribuțiile delegate de G., axa prioritară "Modernizarea serviciului public de ocupare", până la închiderea Programului operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane 2007-2013”.

În raport de dispozițiile legale sus citate, potrivit cărora E. funcționează la nivel de direcție în cadrul unui minister și exercită atribuțiile delegate de G., autoritate care funcționează tot în cadrul unui minister, organ de specialitate al administrației publice centrale, competența materială de soluționare a litigiului aparține, indiscutabil, curților de apel.

Prin urmare, în raport cu faptul că emitentul actelor contestate în prezenta cauză este un organ de specialitate al administrației publice centrale, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, sus citat.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Bacău și pe pârâtul B. - C. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2017.