ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2015

HOTĂRÂRE
10.02.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Asociația Șanse Egale pentru Fiecare Craiova a chemat în judecată pe pârâții M.M.F.P.S.

- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane București și M.M.F.P.S. - Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. - Regiunea

Sud-Vest Oltenia-Craiova, solicitând anularea deciziei intitulată „Minuta întâlnirii

din data de 02 mai 2012” înregistrată sub nr. 230/C-A din 09 iulie 2012, respectiv

al pct. 8, precum și suspendarea executării deciziei atacate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

în cadrul acestei decizii au fost declarate neeligibile cheltuielile cu chiria pentru

spațiul din Craiova, B-dul D., județul Dolj, până la data de 18 noiembrie 2011,

în cuantum de 253.675,87 RON, precum și diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria

în procent de 25%, pentru perioada 18 noiembrie 2011 - 31 decembrie 2011.

A susținut că măsura stabilită de reprezentanții

pârâților a fost determinată de faptul că reclamanta a acționat în afara contractului

de finanțare pentru identificarea spațiului pe care urma să-l închirieze, însă,

a precizat că aceasta nu avea obligația de a respecta norme legislative privind

aplicarea unei anumite proceduri de selecție, mai mult, spațiul destinat înființării

centrului pentru reintegrarea șomerilor în regiunea Sud-Vest Oltenia este trecut

în cererea de finanțare a proiectului redactată în anul 2008, la capitolul „Resurse

alocate”.

Cu privire la cea de-a doua reținere din actul

contestat, vizând diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria în procent de 25%, a

susținut că inclusiv creditoarea B. a avut cunoștință de destinația spațiului închiriat

încă de la 25 august 2010, când, cu adresa nr. AA/2010, s-a solicitat acordul cu

privire la închiriere și amenajare, acord exprimat de aceasta fără echivoc în adresa

din 03 septembrie 2010. Ca atare, a arătat că nu se poate susține că a acționat

cu un grad insuficient de publicitate în procedura de închiriere a spațiului, atâta

vreme cât procedura de atribuire și decizia atribuirii spațiului s-a realizat înainte

de încheierea contractului de finanțare.

În susținerea celor prezentate a fost prezentată

adresa A.N.R.M.A.P. nr. 13196/2010, potrivit căreia atribuirea unui astfel de contract

urmează a se face cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Prin întâmpinarea depusă la 28 februarie 2013

O.I.R.-Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest

Oltenia a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând în principal excepția

netimbrării acțiunii și a inadmisibilității acesteia în temeiul art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Excepția inadmisibilității a fost motivată prin

aceea că actul administrativ fiscal atacat, deși emană de la o autoritate publică

și are caracter individual, nu produce efecte juridice, nu modifică și nu stinge

raporturi juridice. El precede emiterea de către O.I.R.P.O.S.D.R.U. titlului de

creanță, singurul act administrativ supus contestării în formele prevăzute de legea

în vigoare.

Prin încheierea nr. 155 din 26 iunie 2013, Curtea

de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol având ca obiect suspendare executare

act administrativ și anularea actului administrativ și înaintarea acesteia Curții

de Apel Pitești, secția contencios administrativ fiscal, față de încheierea nr.

5872 din 20 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care

s-a admis cererea de strămutare formulată de pârâți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe

sub nr. 173/54/2013, unde, prin răspunsul la întâmpinarea pârâților, înregistrat

la 05 septembrie 2013, se solicită respingerea excepției lipsei timbrajului aferent,

cu motivarea că raportarea se face la valoarea contractului de achiziție publică

și nu la valoarea contractului de finanțare, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge

la sume imposibil de plătit de către beneficiarii de finanțare nerambursabilă, constituind

o încălcare a dreptului la apărare a beneficiarilor.

Totodată, s-a susținut netemeinicia excepției

inadmisibilității actului administrativ contestat, cu motivarea că O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Sud-Vest Oltenia, într-o serie de înscrisuri emanate de la aceasta, consideră că

minuta nr. 230 din 09 iulie 2013 constituie decizie. Ca atare, aceasta este susceptibilă

de contestare în procedura contenciosului administrativ fiscal.

Pentru a răspunde excepției vizând inadmisibilitatea

cererii introductive, instanța a pus în vedere reprezentantului pârâtului O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Sud - Vest Oltenia să depună la dosar nota în baza căreia au fost aplicate

corecțiile și dovada comunicării acesteia către reclamantă.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 221 din 21 noiembrie 2013, Curtea

de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a respins cererea formulată de reclamanta Asociația „Șanse Egale pentru Fiecare”,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Organismul Intermediar

Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că susținerea reclamantei referitoare la instituția care a efectuat

verificările și întocmit propunerea privind aplicarea corecțiilor este nefondată,

deoarece orice modificare a competențelor și procedurilor de verificare a acestor

instituții, intervenită în timpul derulării contractelor de finanțare, nu poate

fi invocată de beneficiarii fondurilor nerambursabile ca nefiind cunoscută la data

încheierii contractelor, întrucât aceștia nu au niciun drept de a dispune asupra

modalităților de control, ci au doar obligația de a respecta întocmai criteriile

de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare și în contract, inclusiv

de a furniza toate informațiile tehnice sau de natură financiară solicitate cu prilejul

controalelor.

A reținut, de asemenea, că neeligibilitatea și

corecția financiară au fost aplicate ca urmare a constatării unei nereguli de către

ofițerii O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud-Vest Oltenia cu nr. 1920 din 24 martie 2011, materializată

în proces-verbal de constatare a neregulilor din aceeași dată, rețineri care au

fost reluate în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată

la 19 aprilie 2011 la sediul reclamantei.

În contextul prezentat, afirmația reclamantei

referitoare la faptul că pârâta nu a întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare având natura unui act administrativ supus

procedurii de contestare conform O.G. nr. 79/2003, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011,

nu poate fi reținută față de mențiunile anterioare.

Așadar, raportul de constatare privind rezultatele

misiunii de verificare efectuată la reclamantă în data de 19 aprilie 2011, concretizat

în procesul-verbal din 30 iunie 2011 în care s-a făcut propunerea de aplicare a

corecțiilor pentru cheltuielile neeligibile, a fost supus procedurii de contestare,

așa cum rezultă din recunoașterile reclamantei prin depunerea numeroaselor contestații

formulate, precizate anterior, care s-au finalizat prin întocmirea minutei deciziei

nr. 230/2012, astfel că este nefondată afirmația reclamantei legată de faptul că

în prezenta cauză nu s-a respectat o asemenea procedură și nici nu ar fi putut fi

respectată o asemenea procedură în absența unei reglementări în acest sens. Prin

urmare, acesta este un act administrativ producător de efecte juridice în sensul

reglementării prevăzute de Legea nr. 554/2004 coroborată cu O.U.G. nr. 66/2011.

Așadar, din probatoriul administrat, rezultă că

reclamanta a uzat de dispozițiile actului normativ citat și a contestat măsurile

luate de pârâtă, după finalizarea controlului din 30 iunie 2011.

Statuând că în cauză sunt aplicabile normele procedurale

reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011 ce a abrogat O.G. nr. 79/2003, Curtea a considerat

că problema de fond care se pune în discuție este dacă s-a produs o neregulă, în

sensul că reclamanta nu a respectat normele interne și comunitare, respectiv prevederile

contractului de finanțare, în raport de obiectul dedus judecății, în ceea ce privește

procedura de închiriere a imobilului necesar realizării proiectului, în condiții

de publicitate suficiente competiției, față de aspectul că valoarea reprezentând

chiria pentru spațiul afectat implementării proiectului s-a plătit din aceste fonduri.

S-a reținut că beneficiarul de proiect din prezenta

cauză nu a respectat prevederile contractului de finanțare, în sensul că a atribuit

contractul de achiziție fără respectarea principiului liberei concurențe și tratamentului

egal, ceea ce atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate.

Corecțiile financiare sunt aplicate neregulilor

descoperite în contractele ce nu se conformează sau se conformează parțial directivelor

Comitetului „nota 3 COCOF 07”, având în vedere că lipsa conformării cu aceste reguli

și principii reprezintă un risc pentru fondurile Comunității.

Așadar, drepturile derivând din plata chiriei

pentru spațiul din Craiova, str. D., județul Dolj, sunt neeligibile până la data

de 18 noiembrie 2010, când s-a obținut de către proprietar acordul B. (în calitate

de creditor al spațiului) pentru închirierea acestuia, fapt ce a permis modificarea

destinației sale.

Totodată, analizând graficul de activități din

cadrul proiectului, s-a constatat că reclamanta avea obligația de a efectua o serie

de activități începând cu data de 01 iulie 2010, ceea ce infirmă susținerea acesteia

că inițial activitățile proiectului nu au impus până la momentul respectiv cerințe

în privința destinației spațiului, întrucât în prima parte de 6 luni a proiectului

nu au fost programate asemenea activități.

Curtea a reținut, însă, că beneficiarul a funcționat

într-un spațiu ce exista sub forma unor magazii, care au necesitat aducerea lor

într-o formă care să permită derularea contractului de finanțare, motiv pentru care

a întreprins acțiunile legale pentru realizarea acestor lucrări, respectiv obținerea

autorizațiilor necesare de la banca la care spațiul era ipotecat.

În acest context, s-a constatat că închirierea

este concomitentă cu semnarea contractului de finanțare, ceea ce infirmă susținerea

reclamantei legată de deținerea spațiului anterior derulării contractului.

De asemenea, s-a reținut că spațiul în discuție

este un spațiu ipotecat de către proprietarul SC O. SRL în favoarea B., căreia i-au

fost cesionate, prin virări directe, sumele reprezentând chiria provenită din fondurile

comunitare, astfel că este fără relevanță avizarea dată de aceste instituții pentru

schimbarea destinației imobilului și amenajarea sa în scopul pentru care a fost

închiriat, deoarece este ulterioară începerii finanțării.

Susținerea reclamantei că decizia (minuta) vizând

neeligibilitatea integrală a chiriei pentru o perioadă de 4 luni și 18 zile nu este

fundamentată legislativ, deoarece nu există restricții în ceea ce privește imobilele

care se închiriază din punctul de vedere al sarcinilor care le grevează sau din

punct de vedere al destinației este nejustificată, deoarece, dacă imobilul nu ar

fi fost ipotecat și drept consecință nu necesita un acord prealabil pentru schimbarea

destinației, nici nu s-ar fi pus problema unui moment până la care cheltuielile

nu ar fi fost neeligibile.

Referitor la faptul că aceasta a respectat regulamentul

propriu constituit în vederea achiziționării spațiilor prin contracte de închiriere,

invocând în apărarea sa studiul de piață privind chiriile practicate în Municipiul

Craiova în perioada 01 ianuarie 2010-30 septembrie 2010, Curtea a reținut că acest

studiu nu poate fi obiectiv, deoarece redactorul și semnatarul acestuia este directorul

ISO, persoană care este semnatară și a acordului de parteneriat din 29 iulie 2009

privind implementarea proiectului (anexa 3 la contractul de finanțare) al cărui

beneficiar este reclamanta.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acesta

nu poate fi imparțial și nu poate fi considerat drept probă pertinentă în susținerea

afirmațiilor reclamantei, astfel că în mod corect a fost aplicată corecția pentru

perioada 18 octombrie 2010-31 decembrie 2012.

Nu în ultimul rând, a reținut ca fiind nefondată

critica reclamantei vizând stabilirea cuantumului corecției la valoarea contractului

de închiriere, față de prevederile anexei.1.1.2 din O.U.G. nr. 66/2011 și anexa

nr. 5 din Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare, în perioada 2007-2013,

care prevăd în cazul nerespectării procedurilor de publicitate, dar pentru care

a existat un anumit grad de publicitate, „o corecție de 25% din valoarea contractului

în cauză”.

În ceea ce privește fondurile structurale,

art. 39 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1260/99 stipulează că „statele membre

efectuează corecțiile financiare cerute în legătură cu abaterile individuale sau

sistemice detectate, iar pentru anul 2007-2013, aceleași dispoziții sunt prevăzute

în art. 98 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1083/2006.

Recursul

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat

recurs reclamanta Asociația Șanse Egale pentru Fiecare, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat

în esență următoarele:

- Prima instanța a apreciat în mod greșit asupra

normelor de drept material și a materialului probator existent la dosar și conține

mai multe aspecte contradictorii. Reclamanta nu este beneficiar al unui contract

PHARE, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță, ci este beneficiarul

contractului POSDRU/82/5.1 /S/54993, finanțat din Fondul Social European.

- Prima instanță a reținut în sentința criticată

că neeligibilitatea și corecția financiară au fost aplicate ca urmare a constatării

unei nereguli. Însă în mod greșit instanța a apreciat că acestea "se materializează

într-un proces verbal de constatare a neregulilor, rețineri care au fost reluate

în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată la 19

aprilie 2011”.

- Curtea de Apel Pitești a apreciat că raportul

de constatare este un act administrativ producător de efecte juridice, neținând

cont de faptul că raportul în cauză este emis de un compartiment al unei Autorități

și nu de către o Autoritatea înseși și este un act intern, premergător emiterii

unei decizii sau a unui proces verbal.

Instanța de fond nu face distincție între raportul

de constatare și procesul verbal de constatare a neregulilor.

- Instanța a apreciat că în mod corect s-a aplicat

o corecție în baza instrucțiunii nr. 26, fără să țină cont că la data desfășurării

procedurii de închiriere Instrucțiunea 26 nu era în vigoare. La data încheierii

contractului de închiriere nu erau aplicabile dispozițiile Instrucțiunii nr. 26/2010

ci erau aplicabile Instrucțiunile 5/9 din data de 07 iulie 2009, privind efectuarea

achizițiilor publice necesare implementării proiectelor finanțate prin POSDRU 2007-2013,

unde se precizează: „În cazul contractelor de achiziție de servicii care nu intră

sub incidența O.U.G. nr. 34/2006, de orice valoare se aplică prevederile art. 2

alin. (2) - H.G. nr. 925/2006".

Conform anexei 5 la Instrucțiunea 5/9 "Este

responsabilitatea entităților contractante individuale să decidă dacă atribuirea

unui contract destinat poate, potențial vorbind, să fie de interes pentru operatorii

economici localizați în alte State Membre. Din punctul de vedere al Comisiei, această

decizie trebuie să se bazeze pe o evaluare a circumstanțelor individuale ale cazului,

precum conținutul contractului, valoarea sa estimată, caracteristicile sectorului

specificat (mărimea și structura pieței, practici comerciale, etc. și locația geografică

a locului de desfășurare”.

- Se mai arată că reclamanta nu a avut o abordare

selectivă, nu a procedat la a contacta un număr de potențiali ofertanți, și nici

nu a răspuns unei publicități pasive răspunzând unor agenți economici în absența

unui anunț publicitar, ci a apelat la mai multe medii de publicitate în acest scop,

respectând astfel principiul transparentei care potrivit definiției dată în anexa

1 la Instrucțiunea 5/9 AMPOSDRU „transparența înseamnă aducerea la cunoștința publicului,

a tuturor informațiilor referitoare la atribuirea contractului".

- De asemenea, recurenta precizează că instanța

nu a apreciat în mod corect incidența în cauză a O.U.G. nr. 66/2011.

La data derulării achiziției, cât și la data finalizării

investigației suspiciunii de nereguli erau incidente dispozițiile O.U.G. nr. 79/2003.

Recurenta apreciază că în lipsa aplicării procedurii

prevăzute de legea specială, decizia de aplicare a corecției financiare este nelegală.

- Arată recurenta că instanța nu a ținut cont

de susținerile și dovezile subscrisei conform cărora pentru atribuirea contractului

a apelat la mai multe medii de publicitate și a respectat dispozițiile legale în

vigoare la acea dată.

- Cu privire la declararea neeligibilității cheltuielilor

cu chiria pentru primele 4 luni de proiect, Curtea de Apel Pitești a reținut în

mod nereal că acordul B. a fost exprimat la data de 18 noiembrie 2010 și nu la

03 septembrie 2010. Instanța a interpretat greșit graficul activităților proiectului.

Recurenta a desfășurat activitățile prevăzute în graficul activităților, într-un

spațiu de 800 m.p. dispus pe 2 nivele, însă activitățile prevăzute pentru primele

luni de proiect nu presupuneau modificarea, respectiv compartimentarea spațiului,

în aceste luni desfășurându-se în principal activități de recrutare personal, achiziții,

realizarea documentației și platformelor suport, obținerea acreditărilor, crearea

Comisiei Interregionale pe probleme cu șomerii. Compartimentarea a fost necesară

în vederea desfășurării serviciilor de ocupare și formare profesională adresate

beneficiarilor, activități prevăzute și derulate din luna a șaptea de proiect.

Apărările intimaților

Organismul Intermediar regional pentru Programul

operațional sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud - Vest - Oltenia

- Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat

întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea

de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

a formulat note scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței

de fond ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate,

normele legale incidente în cauză, în conformitate cu prevederile art. 304

1

- În ceea ce privește raportul de constatare din

30 iunie 2011

Se reține că acest raport de constatare invocat

de recurentă că nu a putut fi contestat nefiind un act administrativ, a menținut

corecțiile financiare reținute în sarcina recurentei cu ocazia comunicării notificării

privind declararea neeligibilității unor cheltuieli. Ulterior, așa cum a arătat

însăși recurenta, aceasta a contestat aceste propuneri de corecții și s-a întocmit

în final decizia (minuta) nr. 230/2012.

Se constată că decizia nr. 230/2012 și actele

premergătoare acesteia au fost emise de autoritățile competente în exercitarea competențelor

atribuite de lege în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 în ceea ce privește

aspectele procedurale până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 60/2011 (în data

de 30 iunie 2011).

- Referitor la aplicarea corecției financiare

în baza instrucțiunii AMPOSDRU nr. 26

Înalta Curte constată că această critică nu este

susținută deoarece la data săvârșirii faptelor constatate ca fiind nereguli, respectiv

la data de 6 septembrie 2010, data încheierii actului adițional nr. 1 la contractul

de închiriere a spațiului, această Instrucțiune era în vigoare.

- Nu pot fi reținute de asemenea nici susținerile

recurentei privind apelarea la spațiul media de publicitate pentru - a contracta

un număr suficient de ofertanți - întrucât documentele necesare perfectării contractului

de închiriere sunt ulterioare încheierii contractului de închiriere, respectiv 5

iulie 2010 și 10 iulie 2010, ceea ce demonstrează o antedatare a formalităților,

neexistând acordul B. pentru destinația spațiului.

Rezultă deci că recurenta a atribuit contractul

de achiziție fără a respecta principiul liberei concurențe și tratamentului egal

ceea ce constituie o neregulă care atrage caracterul neeligibil al finanțării.

- În ceea ce privește corecția aplicată și probele

administrate de recurentă

Înalta Curte constată că recurenta a închiriat

contractul de închiriere concomitent cu semnarea contractului de finanțare, astfel

proprietarul spațiului SC O. a înștiințat B. - Sucursala Dolj că a închiriat imobilul

(adresa din 24 august 2010) iar B. - Sucursala Dolj a dat acordul său prin adresa

din 3 septembrie 2010 cu mențiunea că se va păstra destinația imobilului și se va

încheia un act adițional. Rezultă că spațiul a fost închiriat cu această afectațiune

a derulării contractului de finanțare și în condițiile în care era ipotecat trebuia

să se aducă la cunoștință acest lucru (art. 8 contractul de finanțare).

Se observă că la art. 11 din contractul de finanțare

există definită noțiunea de neregulă, recurenta luând cunoștință la semnarea contractului

de obligația de a respecta prevederile regulamentelor comunitare și naționale, pentru

a se asigura derularea proiectului și informarea tuturor părților implicate în proiect

- cu privire la măsurile de informare și publicitate. Ulterior, a intrat în vigoare

O.U.G. nr. 66/2011 - care definește de asemenea noțiunea de neregulă - care se referă

de asemenea la respectarea procedurilor naționale și comunitare privind implementarea

proiectului.

Raportul de constatare încheiat nu reprezintă

un echivalent al titlului de creanță reprezentat de „nota de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare” în sensul prevăzut de art. 43 din O.U.G.

nr. 66/2011 acesta concretizând sub imperiul O.G. nr. 79/2003 doar o propunere către

organele abilitate cu verificarea proiectelor.

- Nici argumentele recurentei privind neefectuarea

de activități timp de 6 luni pentru implementarea proiectului finanțat de FSE prin

POSDRU - nu poate fi reținută.

Faptul că recurentul arată că, a făcut demersuri

pentru obținerea autorizațiilor privind reamenajarea spațiului ipotecat închiriat

de la B. - Sucursala Dolj și că nu au programate activități în această perioadă,

arată că recurentul beneficiar nu a efectuat activitățile obligatorii din graficul

de activități din cadrul proiectului și că dacă nu a efectuat activități nu avea

de ce să solicite decontarea chiriei, aceasta devenind și astfel cheltuiala neeligibilă

- data implementării contractului fiind prima zi lucrătoare a lunii următoarei intrări

în vigoare a contractului.

În anexa 5 (Ghid pentru determinarea corecțiilor

financiare care trebuie făcute asupra cheltuielilor cofinanțate din Fonduri Structurale

sau din Fondul de Coeziune pentru neconformare cu regulile publice) la Instrucțiunea

AMPOSDRU nr. 26/2010 - sunt trimiteri la neregulile determinate de nerespectarea

normelor privind achizițiile publice, cunoscute beneficiarului recurent prin

art. 9 alin. (4) din contractul de finanțare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, se va respinge recursul

ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând

că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Respinge recursul declarat de Asociația Șanse

Egale pentru Fiecare împotriva sentinței nr. 221/F-CONT din 21 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 35/2014
. Craiova”, cerere din 20 august 2010, cod S.M.I.S. Prin scrisoarea de respingere a documentației de contractare din 14 noiembrie 2012, M.D.R.T. în calitate de autoritate de management - P.O.R., a comunicat A.D.R. Sud Vest Oltenia decizia d
ÎCCJ 2011-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2117/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în prima instanță Reclamanta Fundația Școala Română de Afaceri a Camerelor de Comerț și Industrie - Filiala
ÎCCJ 2018-03-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2018
prezenta decizie, s-a reținut încălcarea, de către recurenta-reclamantă, a obligației de a cheltui resursa bugetară a proiectului fără a respecta principiile unui management financiar riguros, obligație impusă, de altfel, prin prevederile a
ÎCCJ 2014-04-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2014
emis de OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia și a cărei anulare o solicită reprezintă un act administrativ, de sine stătător și nu doar un act premergător deciziei de soluționare a contestației, el putând fi supus cenzurii instanței de cont
ÎCCJ 2013-09-13
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6163/2013
să se dispună respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată. 3.Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 226 din 27 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea pr
Sursă