ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Circumstanțele
cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta
Asociația Șanse Egale pentru Fiecare Craiova a chemat în judecată pe pârâții M.M.F.P.S.
- Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane București și M.M.F.P.S. - Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. - Regiunea
Sud-Vest Oltenia-Craiova, solicitând anularea deciziei intitulată „Minuta întâlnirii
din data de 02 mai 2012” înregistrată sub nr. 230/C-A din 09 iulie 2012, respectiv
al pct. 8, precum și suspendarea executării deciziei atacate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că
în cadrul acestei decizii au fost declarate neeligibile cheltuielile cu chiria pentru
spațiul din Craiova, B-dul D., județul Dolj, până la data de 18 noiembrie 2011,
în cuantum de 253.675,87 RON, precum și diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria
în procent de 25%, pentru perioada 18 noiembrie 2011 - 31 decembrie 2011.
A susținut că măsura stabilită de reprezentanții
pârâților a fost determinată de faptul că reclamanta a acționat în afara contractului
de finanțare pentru identificarea spațiului pe care urma să-l închirieze, însă,
a precizat că aceasta nu avea obligația de a respecta norme legislative privind
aplicarea unei anumite proceduri de selecție, mai mult, spațiul destinat înființării
centrului pentru reintegrarea șomerilor în regiunea Sud-Vest Oltenia este trecut
în cererea de finanțare a proiectului redactată în anul 2008, la capitolul „Resurse
alocate”.
Cu privire la cea de-a doua reținere din actul
contestat, vizând diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria în procent de 25%, a
susținut că inclusiv creditoarea B. a avut cunoștință de destinația spațiului închiriat
încă de la 25 august 2010, când, cu adresa nr. AA/2010, s-a solicitat acordul cu
privire la închiriere și amenajare, acord exprimat de aceasta fără echivoc în adresa
din 03 septembrie 2010. Ca atare, a arătat că nu se poate susține că a acționat
cu un grad insuficient de publicitate în procedura de închiriere a spațiului, atâta
vreme cât procedura de atribuire și decizia atribuirii spațiului s-a realizat înainte
de încheierea contractului de finanțare.
În susținerea celor prezentate a fost prezentată
adresa A.N.R.M.A.P. nr. 13196/2010, potrivit căreia atribuirea unui astfel de contract
urmează a se face cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Prin întâmpinarea depusă la 28 februarie 2013
O.I.R.-Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest
Oltenia a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând în principal excepția
netimbrării acțiunii și a inadmisibilității acesteia în temeiul art. 2 lit. c) din
Legea nr. 554/2004.
Excepția inadmisibilității a fost motivată prin
aceea că actul administrativ fiscal atacat, deși emană de la o autoritate publică
și are caracter individual, nu produce efecte juridice, nu modifică și nu stinge
raporturi juridice. El precede emiterea de către O.I.R.P.O.S.D.R.U. titlului de
creanță, singurul act administrativ supus contestării în formele prevăzute de legea
în vigoare.
Prin încheierea nr. 155 din 26 iunie 2013, Curtea
de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol având ca obiect suspendare executare
act administrativ și anularea actului administrativ și înaintarea acesteia Curții
de Apel Pitești, secția contencios administrativ fiscal, față de încheierea nr.
5872 din 20 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care
s-a admis cererea de strămutare formulată de pârâți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe
sub nr. 173/54/2013, unde, prin răspunsul la întâmpinarea pârâților, înregistrat
la 05 septembrie 2013, se solicită respingerea excepției lipsei timbrajului aferent,
cu motivarea că raportarea se face la valoarea contractului de achiziție publică
și nu la valoarea contractului de finanțare, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge
la sume imposibil de plătit de către beneficiarii de finanțare nerambursabilă, constituind
o încălcare a dreptului la apărare a beneficiarilor.
Totodată, s-a susținut netemeinicia excepției
inadmisibilității actului administrativ contestat, cu motivarea că O.I.R.P.O.S.D.R.U.
Sud-Vest Oltenia, într-o serie de înscrisuri emanate de la aceasta, consideră că
minuta nr. 230 din 09 iulie 2013 constituie decizie. Ca atare, aceasta este susceptibilă
de contestare în procedura contenciosului administrativ fiscal.
Pentru a răspunde excepției vizând inadmisibilitatea
cererii introductive, instanța a pus în vedere reprezentantului pârâtului O.I.R.P.O.S.D.R.U.
Regiunea Sud - Vest Oltenia să depună la dosar nota în baza căreia au fost aplicate
corecțiile și dovada comunicării acesteia către reclamantă.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 221 din 21 noiembrie 2013, Curtea
de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
a respins cererea formulată de reclamanta Asociația „Șanse Egale pentru Fiecare”,
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Organismul Intermediar
Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de
fond a reținut că susținerea reclamantei referitoare la instituția care a efectuat
verificările și întocmit propunerea privind aplicarea corecțiilor este nefondată,
deoarece orice modificare a competențelor și procedurilor de verificare a acestor
instituții, intervenită în timpul derulării contractelor de finanțare, nu poate
fi invocată de beneficiarii fondurilor nerambursabile ca nefiind cunoscută la data
încheierii contractelor, întrucât aceștia nu au niciun drept de a dispune asupra
modalităților de control, ci au doar obligația de a respecta întocmai criteriile
de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare și în contract, inclusiv
de a furniza toate informațiile tehnice sau de natură financiară solicitate cu prilejul
controalelor.
A reținut, de asemenea, că neeligibilitatea și
corecția financiară au fost aplicate ca urmare a constatării unei nereguli de către
ofițerii O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud-Vest Oltenia cu nr. 1920 din 24 martie 2011, materializată
în proces-verbal de constatare a neregulilor din aceeași dată, rețineri care au
fost reluate în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată
la 19 aprilie 2011 la sediul reclamantei.
În contextul prezentat, afirmația reclamantei
referitoare la faptul că pârâta nu a întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor
și de stabilire a creanțelor bugetare având natura unui act administrativ supus
procedurii de contestare conform O.G. nr. 79/2003, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011,
nu poate fi reținută față de mențiunile anterioare.
Așadar, raportul de constatare privind rezultatele
misiunii de verificare efectuată la reclamantă în data de 19 aprilie 2011, concretizat
în procesul-verbal din 30 iunie 2011 în care s-a făcut propunerea de aplicare a
corecțiilor pentru cheltuielile neeligibile, a fost supus procedurii de contestare,
așa cum rezultă din recunoașterile reclamantei prin depunerea numeroaselor contestații
formulate, precizate anterior, care s-au finalizat prin întocmirea minutei deciziei
nr. 230/2012, astfel că este nefondată afirmația reclamantei legată de faptul că
în prezenta cauză nu s-a respectat o asemenea procedură și nici nu ar fi putut fi
respectată o asemenea procedură în absența unei reglementări în acest sens. Prin
urmare, acesta este un act administrativ producător de efecte juridice în sensul
reglementării prevăzute de Legea nr. 554/2004 coroborată cu O.U.G. nr. 66/2011.
Așadar, din probatoriul administrat, rezultă că
reclamanta a uzat de dispozițiile actului normativ citat și a contestat măsurile
luate de pârâtă, după finalizarea controlului din 30 iunie 2011.
Statuând că în cauză sunt aplicabile normele procedurale
reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011 ce a abrogat O.G. nr. 79/2003, Curtea a considerat
că problema de fond care se pune în discuție este dacă s-a produs o neregulă, în
sensul că reclamanta nu a respectat normele interne și comunitare, respectiv prevederile
contractului de finanțare, în raport de obiectul dedus judecății, în ceea ce privește
procedura de închiriere a imobilului necesar realizării proiectului, în condiții
de publicitate suficiente competiției, față de aspectul că valoarea reprezentând
chiria pentru spațiul afectat implementării proiectului s-a plătit din aceste fonduri.
S-a reținut că beneficiarul de proiect din prezenta
cauză nu a respectat prevederile contractului de finanțare, în sensul că a atribuit
contractul de achiziție fără respectarea principiului liberei concurențe și tratamentului
egal, ceea ce atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate.
Corecțiile financiare sunt aplicate neregulilor
descoperite în contractele ce nu se conformează sau se conformează parțial directivelor
Comitetului „nota 3 COCOF 07”, având în vedere că lipsa conformării cu aceste reguli
și principii reprezintă un risc pentru fondurile Comunității.
Așadar, drepturile derivând din plata chiriei
pentru spațiul din Craiova, str. D., județul Dolj, sunt neeligibile până la data
de 18 noiembrie 2010, când s-a obținut de către proprietar acordul B. (în calitate
de creditor al spațiului) pentru închirierea acestuia, fapt ce a permis modificarea
destinației sale.
Totodată, analizând graficul de activități din
cadrul proiectului, s-a constatat că reclamanta avea obligația de a efectua o serie
de activități începând cu data de 01 iulie 2010, ceea ce infirmă susținerea acesteia
că inițial activitățile proiectului nu au impus până la momentul respectiv cerințe
în privința destinației spațiului, întrucât în prima parte de 6 luni a proiectului
nu au fost programate asemenea activități.
Curtea a reținut, însă, că beneficiarul a funcționat
într-un spațiu ce exista sub forma unor magazii, care au necesitat aducerea lor
într-o formă care să permită derularea contractului de finanțare, motiv pentru care
a întreprins acțiunile legale pentru realizarea acestor lucrări, respectiv obținerea
autorizațiilor necesare de la banca la care spațiul era ipotecat.
În acest context, s-a constatat că închirierea
este concomitentă cu semnarea contractului de finanțare, ceea ce infirmă susținerea
reclamantei legată de deținerea spațiului anterior derulării contractului.
De asemenea, s-a reținut că spațiul în discuție
este un spațiu ipotecat de către proprietarul SC O. SRL în favoarea B., căreia i-au
fost cesionate, prin virări directe, sumele reprezentând chiria provenită din fondurile
comunitare, astfel că este fără relevanță avizarea dată de aceste instituții pentru
schimbarea destinației imobilului și amenajarea sa în scopul pentru care a fost
închiriat, deoarece este ulterioară începerii finanțării.
Susținerea reclamantei că decizia (minuta) vizând
neeligibilitatea integrală a chiriei pentru o perioadă de 4 luni și 18 zile nu este
fundamentată legislativ, deoarece nu există restricții în ceea ce privește imobilele
care se închiriază din punctul de vedere al sarcinilor care le grevează sau din
punct de vedere al destinației este nejustificată, deoarece, dacă imobilul nu ar
fi fost ipotecat și drept consecință nu necesita un acord prealabil pentru schimbarea
destinației, nici nu s-ar fi pus problema unui moment până la care cheltuielile
nu ar fi fost neeligibile.
Referitor la faptul că aceasta a respectat regulamentul
propriu constituit în vederea achiziționării spațiilor prin contracte de închiriere,
invocând în apărarea sa studiul de piață privind chiriile practicate în Municipiul
Craiova în perioada 01 ianuarie 2010-30 septembrie 2010, Curtea a reținut că acest
studiu nu poate fi obiectiv, deoarece redactorul și semnatarul acestuia este directorul
ISO, persoană care este semnatară și a acordului de parteneriat din 29 iulie 2009
privind implementarea proiectului (anexa 3 la contractul de finanțare) al cărui
beneficiar este reclamanta.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acesta
nu poate fi imparțial și nu poate fi considerat drept probă pertinentă în susținerea
afirmațiilor reclamantei, astfel că în mod corect a fost aplicată corecția pentru
perioada 18 octombrie 2010-31 decembrie 2012.
Nu în ultimul rând, a reținut ca fiind nefondată
critica reclamantei vizând stabilirea cuantumului corecției la valoarea contractului
de închiriere, față de prevederile anexei.1.1.2 din O.U.G. nr. 66/2011 și anexa
nr. 5 din Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare, în perioada 2007-2013,
care prevăd în cazul nerespectării procedurilor de publicitate, dar pentru care
a existat un anumit grad de publicitate, „o corecție de 25% din valoarea contractului
în cauză”.
În ceea ce privește fondurile structurale,
art. 39 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1260/99 stipulează că „statele membre
efectuează corecțiile financiare cerute în legătură cu abaterile individuale sau
sistemice detectate, iar pentru anul 2007-2013, aceleași dispoziții sunt prevăzute
în art. 98 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1083/2006.
Recursul
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat
recurs reclamanta Asociația Șanse Egale pentru Fiecare, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat
în esență următoarele:
- Prima instanța a apreciat în mod greșit asupra
normelor de drept material și a materialului probator existent la dosar și conține
mai multe aspecte contradictorii. Reclamanta nu este beneficiar al unui contract
PHARE, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță, ci este beneficiarul
contractului POSDRU/82/5.1 /S/54993, finanțat din Fondul Social European.
- Prima instanță a reținut în sentința criticată
că neeligibilitatea și corecția financiară au fost aplicate ca urmare a constatării
unei nereguli. Însă în mod greșit instanța a apreciat că acestea "se materializează
într-un proces verbal de constatare a neregulilor, rețineri care au fost reluate
în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată la 19
aprilie 2011”.
- Curtea de Apel Pitești a apreciat că raportul
de constatare este un act administrativ producător de efecte juridice, neținând
cont de faptul că raportul în cauză este emis de un compartiment al unei Autorități
și nu de către o Autoritatea înseși și este un act intern, premergător emiterii
unei decizii sau a unui proces verbal.
Instanța de fond nu face distincție între raportul
de constatare și procesul verbal de constatare a neregulilor.
- Instanța a apreciat că în mod corect s-a aplicat
o corecție în baza instrucțiunii nr. 26, fără să țină cont că la data desfășurării
procedurii de închiriere Instrucțiunea 26 nu era în vigoare. La data încheierii
contractului de închiriere nu erau aplicabile dispozițiile Instrucțiunii nr. 26/2010
ci erau aplicabile Instrucțiunile 5/9 din data de 07 iulie 2009, privind efectuarea
achizițiilor publice necesare implementării proiectelor finanțate prin POSDRU 2007-2013,
unde se precizează: „În cazul contractelor de achiziție de servicii care nu intră
sub incidența O.U.G. nr. 34/2006, de orice valoare se aplică prevederile art. 2
alin. (2) - H.G. nr. 925/2006".
Conform anexei 5 la Instrucțiunea 5/9 "Este
responsabilitatea entităților contractante individuale să decidă dacă atribuirea
unui contract destinat poate, potențial vorbind, să fie de interes pentru operatorii
economici localizați în alte State Membre. Din punctul de vedere al Comisiei, această
decizie trebuie să se bazeze pe o evaluare a circumstanțelor individuale ale cazului,
precum conținutul contractului, valoarea sa estimată, caracteristicile sectorului
specificat (mărimea și structura pieței, practici comerciale, etc. și locația geografică
a locului de desfășurare”.
- Se mai arată că reclamanta nu a avut o abordare
selectivă, nu a procedat la a contacta un număr de potențiali ofertanți, și nici
nu a răspuns unei publicități pasive răspunzând unor agenți economici în absența
unui anunț publicitar, ci a apelat la mai multe medii de publicitate în acest scop,
respectând astfel principiul transparentei care potrivit definiției dată în anexa
1 la Instrucțiunea 5/9 AMPOSDRU „transparența înseamnă aducerea la cunoștința publicului,
a tuturor informațiilor referitoare la atribuirea contractului".
- De asemenea, recurenta precizează că instanța
nu a apreciat în mod corect incidența în cauză a O.U.G. nr. 66/2011.
La data derulării achiziției, cât și la data finalizării
investigației suspiciunii de nereguli erau incidente dispozițiile O.U.G. nr. 79/2003.
Recurenta apreciază că în lipsa aplicării procedurii
prevăzute de legea specială, decizia de aplicare a corecției financiare este nelegală.
- Arată recurenta că instanța nu a ținut cont
de susținerile și dovezile subscrisei conform cărora pentru atribuirea contractului
a apelat la mai multe medii de publicitate și a respectat dispozițiile legale în
vigoare la acea dată.
- Cu privire la declararea neeligibilității cheltuielilor
cu chiria pentru primele 4 luni de proiect, Curtea de Apel Pitești a reținut în
mod nereal că acordul B. a fost exprimat la data de 18 noiembrie 2010 și nu la
03 septembrie 2010. Instanța a interpretat greșit graficul activităților proiectului.
Recurenta a desfășurat activitățile prevăzute în graficul activităților, într-un
spațiu de 800 m.p. dispus pe 2 nivele, însă activitățile prevăzute pentru primele
luni de proiect nu presupuneau modificarea, respectiv compartimentarea spațiului,
în aceste luni desfășurându-se în principal activități de recrutare personal, achiziții,
realizarea documentației și platformelor suport, obținerea acreditărilor, crearea
Comisiei Interregionale pe probleme cu șomerii. Compartimentarea a fost necesară
în vederea desfășurării serviciilor de ocupare și formare profesională adresate
beneficiarilor, activități prevăzute și derulate din luna a șaptea de proiect.
Apărările intimaților
Organismul Intermediar regional pentru Programul
operațional sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud - Vest - Oltenia
- Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat
întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
a formulat note scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței
de fond ca temeinică și legală.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate,
normele legale incidente în cauză, în conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată.
- În ceea ce privește raportul de constatare din
30 iunie 2011
Se reține că acest raport de constatare invocat
de recurentă că nu a putut fi contestat nefiind un act administrativ, a menținut
corecțiile financiare reținute în sarcina recurentei cu ocazia comunicării notificării
privind declararea neeligibilității unor cheltuieli. Ulterior, așa cum a arătat
însăși recurenta, aceasta a contestat aceste propuneri de corecții și s-a întocmit
în final decizia (minuta) nr. 230/2012.
Se constată că decizia nr. 230/2012 și actele
premergătoare acesteia au fost emise de autoritățile competente în exercitarea competențelor
atribuite de lege în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 în ceea ce privește
aspectele procedurale până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 60/2011 (în data
de 30 iunie 2011).
- Referitor la aplicarea corecției financiare
în baza instrucțiunii AMPOSDRU nr. 26
Înalta Curte constată că această critică nu este
susținută deoarece la data săvârșirii faptelor constatate ca fiind nereguli, respectiv
la data de 6 septembrie 2010, data încheierii actului adițional nr. 1 la contractul
de închiriere a spațiului, această Instrucțiune era în vigoare.
- Nu pot fi reținute de asemenea nici susținerile
recurentei privind apelarea la spațiul media de publicitate pentru - a contracta
un număr suficient de ofertanți - întrucât documentele necesare perfectării contractului
de închiriere sunt ulterioare încheierii contractului de închiriere, respectiv 5
iulie 2010 și 10 iulie 2010, ceea ce demonstrează o antedatare a formalităților,
neexistând acordul B. pentru destinația spațiului.
Rezultă deci că recurenta a atribuit contractul
de achiziție fără a respecta principiul liberei concurențe și tratamentului egal
ceea ce constituie o neregulă care atrage caracterul neeligibil al finanțării.
- În ceea ce privește corecția aplicată și probele
administrate de recurentă
Înalta Curte constată că recurenta a închiriat
contractul de închiriere concomitent cu semnarea contractului de finanțare, astfel
proprietarul spațiului SC O. a înștiințat B. - Sucursala Dolj că a închiriat imobilul
(adresa din 24 august 2010) iar B. - Sucursala Dolj a dat acordul său prin adresa
din 3 septembrie 2010 cu mențiunea că se va păstra destinația imobilului și se va
încheia un act adițional. Rezultă că spațiul a fost închiriat cu această afectațiune
a derulării contractului de finanțare și în condițiile în care era ipotecat trebuia
să se aducă la cunoștință acest lucru (art. 8 contractul de finanțare).
Se observă că la art. 11 din contractul de finanțare
există definită noțiunea de neregulă, recurenta luând cunoștință la semnarea contractului
de obligația de a respecta prevederile regulamentelor comunitare și naționale, pentru
a se asigura derularea proiectului și informarea tuturor părților implicate în proiect
- cu privire la măsurile de informare și publicitate. Ulterior, a intrat în vigoare
O.U.G. nr. 66/2011 - care definește de asemenea noțiunea de neregulă - care se referă
de asemenea la respectarea procedurilor naționale și comunitare privind implementarea
proiectului.
Raportul de constatare încheiat nu reprezintă
un echivalent al titlului de creanță reprezentat de „nota de constatare a neregulilor
și de stabilire a corecțiilor financiare” în sensul prevăzut de art. 43 din O.U.G.
nr. 66/2011 acesta concretizând sub imperiul O.G. nr. 79/2003 doar o propunere către
organele abilitate cu verificarea proiectelor.
- Nici argumentele recurentei privind neefectuarea
de activități timp de 6 luni pentru implementarea proiectului finanțat de FSE prin
POSDRU - nu poate fi reținută.
Faptul că recurentul arată că, a făcut demersuri
pentru obținerea autorizațiilor privind reamenajarea spațiului ipotecat închiriat
de la B. - Sucursala Dolj și că nu au programate activități în această perioadă,
arată că recurentul beneficiar nu a efectuat activitățile obligatorii din graficul
de activități din cadrul proiectului și că dacă nu a efectuat activități nu avea
de ce să solicite decontarea chiriei, aceasta devenind și astfel cheltuiala neeligibilă
- data implementării contractului fiind prima zi lucrătoare a lunii următoarei intrări
în vigoare a contractului.
În anexa 5 (Ghid pentru determinarea corecțiilor
financiare care trebuie făcute asupra cheltuielilor cofinanțate din Fonduri Structurale
sau din Fondul de Coeziune pentru neconformare cu regulile publice) la Instrucțiunea
AMPOSDRU nr. 26/2010 - sunt trimiteri la neregulile determinate de nerespectarea
normelor privind achizițiile publice, cunoscute beneficiarului recurent prin
art. 9 alin. (4) din contractul de finanțare.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Față de cele arătate mai sus, se va respinge recursul
ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând
că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociația Șanse
Egale pentru Fiecare împotriva sentinței nr. 221/F-CONT din 21 noiembrie 2013 a
Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015.