ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman sub nr. 2679/87/2013, reclamanta Camera de Comerț,

Industrie si Agricultură Teleorman, a chemat în judecată pe pârâții O.I.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Sud-Vest Oltenia, A.M.P.O.S.D.R.U., C.C.I.B., solicitând:

- anularea pct. c din

actul administrativ din 04 martie 2013 Scrisoare standard de informare a

beneficiarului emis de pârâta O.I.R. S-V prin care au fost declarate

neeligibile cheltuieli efectuate de subscrisa în cadrul proiectului P.O.S.D.R.U.

nr. 83/5.2/S/54563, cu titlul „Creează-ți propriul loc de muncă" în sumă

de 161.846 lei;

- anularea pct. 3 din

actul administrativ din 28 martie 2013-Scrisoare standard de informare a

beneficiarului emis de parata O.I.R. S-V, prin care au fost declarate

neeligibile cheltuieli in suma de 69.498 lei efectuate de reclamant in cadrul

aceluiași program;

- să constatate că

aceste cheltuieli sunt eligibile și să oblige pârâtele O.I.R.-SV și A.M.P.O.S.D.R.U.

la plata sumei de 161.846 lei(cererea de rambursare nr. 4) si 69.498

lei(cererea nr. 5) ambele cereri fiind depuse pentru proiectul P.O.S.D.R.U. nr.

83/5.2/S/54563;

În susținerea

acțiunii a motivat că prin contractul de finanțare din 28 iunie 2010 încheiat,

în calitate de beneficiar, de pârâta C.C.I.B. cu A.M.P.O.S.D.R.U. 2007-2013,

completat la 29 august 2012 prin act adițional, prin care O.I.R. S-V a devenit

organism intermediar, s-a derulat proiectul P.O.S.D.R.U. nr. 83/5.2/S/54563, cu

titlul „Creează-ți propriul loc de munca" iar obiectul acestui proiect l-a

constituit susținerea, prin intermediul C.C.I.M. București, de cursuri de

antreprenoriat pentru persoanele din mediul rural, astfel încât aceștia sa

poată sa creeze locuri de munca in comunitățile lor.

În realizarea acestui

proiect, C.C.I. București, în calitate de partener principal, a încheiat

Acordul de parteneriat din 31 iulie 2009 cu C.C.I.A. Teleorman, C.C.I. Neamț și

O.S.B. Consulting Gmbh Austria Sucursala România.

O.I.R. S-V, în urma

analizei Cererilor de rambursare, a declarat o mare parte din cheltuielile

efectuate de beneficiarul contractului de finanțare și partenerii acestuia

(printre care și reclamantul ) neeligibile, încălcând astfel dispozițiile H.G. nr.

759/2007 si ale C. mun.

Pârâta a chemat în

garanție O.I.P.O.S.D.R.U.R. Sud-Vest Oltenia (denumit în continuare O.I.R.

S-V), A.M.P.O.S.D.R.U., pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții, să

fie obligat să îl despăgubească cu suma de 161.846 lei și să plătească

cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.

La data de 01 august 2013,

C.C.I. București a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului.

Pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U.,

Regiunea Sud - Vest Oltenia, a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul

Teleorman.

Prin sentința civilă nr.

1360 din 23 octombrie 2013 Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea 554/2004, modificată " toate cererile privind actele

administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume

reprezentând finanțare nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare,

se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel.,,

A apreciat Tribunalul

Teleorman că litigiul dintre părți privește un contract de finanțare

nerambursabilă încheiat de M.M.F.P.S. - A.M.P.O.S.D.R.U., în calitate de

autoritate contractantă și C.C.I. București, în calitate de beneficiar al

finanțării.

Prin urmare,

contractul de finanțare nerambursabila P.O.S.D.R.U. nr. 83/52/S/54563 a fost

încheiat de o autoritate publică centrală, motiv pentru care, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 10 alin (1)

1

din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare aparținând Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În ședința publică

din 29 noiembrie 2013 Curtea de Apel București a invocat excepția necompetenței

materiale a instanței.

Prin sentința nr. 3788 din 29 noiembrie 2013,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Curtea de Apel București a reținut că, în

cauză, ceea ce a solicitat reclamantul este anularea parțială a actelor

administrative reprezentate de Scrisoarea standard de informare a

beneficiarului din 04 martie 2013, prin care au fost declarate neeligibile

cheltuieli in suma de 161.846 lei și respectiv Scrisoarea standard de informare

a beneficiarului din 28 martie 2013, prin care au fost declarate neeligibile

cheltuieli in suma de 69.498 lei, ambele emise de pârâtul O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea

Sud-Vest Oltenia.

Ca atare, actele

contestate în prezenta cauză nu constituie acte administrative emise de

autoritățile publice centrale, ci de o autoritate regională - O.I.P.O.S.D.R.U.,

Regiunea Sud-Vest Oltenia, autoritate ce funcționează în temeiul H.G. nr. 11/2009

privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S. și asigură implementarea

schemelor pentru dezvoltarea resurselor umane, finanțate din fonduri europene,

la nivelul județelor Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea.

Față de aceste

considerente curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Teleorman și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în

continuare arătate:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamanta C.C.I.A. Teleorman, a înțeles să cheme în judecată pe pârâții O.I.P.O.S.D.R.U.,

Regiunea Sud-Vest Oltenia (O.I.R. S-V ), A.M.P.O.S.D.R.U. și C.C.I. a

Municipiului București, solicitând anularea parțială a actelor administrative

reprezentate de Scrisoarea standard de informare a beneficiarului din 04 martie

2013, emisă de parata O.I.R. S-V, prin care au fost declarate neeligibile

cheltuieli in suma de 161.846 lei și respectiv Scrisoarea standard de informare

a beneficiarului din 28 martie 2013, emisă de parata O.I.R. S-V, prin care au

fost declarate neeligibile cheltuieli in suma de 69.498 lei și în consecință,

obligarea la plata acestor cheltuieli.

Organismul

Intermediar pentru P.O.S.D.R.U., Regiunea Sud-Vest Oltenia este potrivit H.G. nr.

11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S. o autoritate regională,

care asigură implementarea schemelor pentru dezvoltarea resurselor umane,

finanțate din fonduri europene, la nivelul județelor Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți

și Vâlcea.

Prin urmare, în

raport de competențele acesteia, O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea Sud-Vest Oltenia se

înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel

încât nu sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr.

554/2004, cu modificările completările ulterioare, care se referă exclusiv la

actele emise de autoritățile publice centrale.

Împrejurarea că

această autoritate exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de

funcții, aprobat prin Ordinul M.M.F.E.S nr. 600/2008, cu modificările și

completările ulterioare, nu este relevantă pentru determinarea competenței de

soluționare a prezentei acțiuni, cât timp nici dispozițiile art. 10 alin. (1)

și nici ale art. 10 alin (1)

1

din Legea nr. 554/2004 nu disting,

după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis

în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice,

decisiv sub acest aspect fiind rangul autorității publice emitente a actului

administrativ contestat.

De altfel, prin

delegarea competenței, autoritatea publică dobândește o capacitate

administrativă proprie, astfel că în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite

autoritatea publică nu se înfățișează ca un simplu mandatar.

În această situație,

pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze prezentul

litigiu, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările, potrivit cărora, „litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene

(…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ – fiscale.”

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.C.I.A. Teleorman, în

contradictoriu cu pârâții O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea Sud-Vest Oltenia, A.M.P.O.S.D.R.U.

și C.C.I. a Municipiului București, precum și cu intervenienta C.C.I. a

Municipiului București și chemații în garanție O.I.P.O.S.D.R.U., Regiunea

Sud-Vest Oltenia, A.M.P.O.S.D.R.U. și M.M.F.P.S., D.G.A.M.P.O.S.D.R.U., în

favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.