ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7388/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7388/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la data de 29 ianuarie 2013 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul
Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor E. a chemat în judecată pârâtul
Organismul Intermediar Regional P. Regiunea Sud-Vest Oltenia, solicitând
instanței să admită contestația împotriva Deciziei nr. 560 din 18 ianuarie 2013
emisă de pârât, prin care i s-a respins contestația cu privire la conținutul
scrisorii standard de informare a beneficiarului cu nr. 11331 din 14 decembrie
2012 privind Proiectul P./110/5.2/G/86809 - „Caravana Antreprenoriatului
Rural”, cu consecința admiterii contestației și declararea ca eligibilă a sumei
de 8.688 RON reprezentând salariul pentru D.R., expert cercetare din cadrul
CCMP E., pe lunile aprilie și mai 2012.
În fapt, s-a arătat
că reclamantul derulează și implementează în prezent proiectul
P./110/5.2/G/86809 - „Caravana Antreprenoriatului Rural”.
Prin Scrisoarea de
informare nr. 11331 din 14 decembrie 2012, pârâtul l-a înștiințat despre faptul
că din totalul cheltuielilor solicitate sunt neeligibile o parte dintre
acestea, respectiv suma de 15.438 RON, iar după exprimarea punctului de vedere
de către reclamant, s-a emis Decizia nr. 560 din 18 ianuarie 2013 prin care
pârâtul i-a respins contestația în ceea ce privește suma de 8.688 RON,
celelalte cheltuieli fiind suspendate de la plată până la clarificarea
situației expusă de reclamant.
În drept, s-au
invocat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și Legea nr. 554/2004.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr.
2281 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr.
705/104/2013, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă
modul în care au fost excluse de la validare anumite cheltuieli solicitate să
fie rambursate de către reclamant, adică aspecte legate de executarea
contractului de finanțare nerambursabilă P./110/5.2/G/86809 încheiat de
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - D.G. Autoritatea de
Management P., în calitate de autoritate contractantă și reclamantul CCMP E.,
în calitate de beneficiar al finanțării.
Contractul în cauză
este un contract administrativ având în vedere faptul că a fost încheiat de o
autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management P., cât și
prin raportare la obiectul acestuia, respectiv acordarea unei finanțări
nerambursabile în valoare de 2.084.460 RON.
Prin urmare,
contractul de finanțare nerambursabilă în baza căruia reclamantul trebuia să
efectueze plăți a fost încheiat de o autoritate centrală, pârâtul nefiind
autoritate publică locală sau județeană, ci una regională, acesta exercitând
competențele, drepturile și obligațiile prevăzute în respectivul contract în
numele și pe seama autorității contractante, respectiv Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management
P., fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 334/2013 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat
soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios
administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a
înaintat dosarul instanței ierarhic superioare - Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii
competenței materiale în soluționarea cauzei.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a constatat că reclamantul, în susținerea
nelegalității Deciziei nr. 560/2013, precum și a scrisorii standard de
informare, invocă caracterul eligibil al sumei de 8.688 RON, sumă reprezentând
salariul expertului cercetare din cadrul CCMP pentru lunile aprilie - mai 2012.
Debitele contestate
au fost calculate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea
și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor
europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și în temeiul
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din
nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența
de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului
sumei stabilită de actul administrativ atacat, în speță de până la 500.000 de
RON, indiferent de emitentul actului.
În procedura
reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, competența instanței de contencios
administrativ este determinată în funcție de valoarea creanței bugetare
potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr.
544/2004 și nu în raport de nivelul autorității publice care emite actul
fiscal, în condițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ.
Curtea a constatat că
debitul în cauză are natura unei obligații de natură bugetar-fiscală, fiind
aplicabile dispozițiile Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, precum și art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv fiind vorba despre o competență în
materie fiscală, împrejurare care atrage competența materială a instanței de
contencios administrativ în raport de cuantumul sumelor contestate și stabilite
în sarcina debitoarei, respectiv de până la 500.000 RON, astfel încât revine
Tribunalului Olt competența materială de soluționare a prezentei cauze.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt,
secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi
arătate în continuare.
Așa cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca
obiect anularea Deciziei nr. 560 din 18 ianuarie 2013 emisă de către Organismul
Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, act administrativ prin care a fost
respinsă contestația formulată de către reclamant împotriva Scrisorii standard
de informare a beneficiarului nr. 11331 din 14 decembrie 2012, reclamantul
invocând caracterul eligibil al sumei de 8.688 RON .
Actele contestate au
fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,
constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea
fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune
de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit
dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea
constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de
constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note
de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce
reprezintă titlu de creanță.
De altfel, din
întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate
reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de
rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform
procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuși actul de
constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind
creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și
costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și
cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de
procedură fiscală.
Creanțele bugetare
rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,
în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu
competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și
debitorilor.
În perspectiva
acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va
fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei
creanțe fiscale.
În acest context, în
temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.
fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ
competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor
administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantului este de competența
instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea
creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea și
aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste
dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a
instanței de fond, după cum urmează:
criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei
vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă
litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește
în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru
departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de
500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a
actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect anularea unui act ce vizează o creanță bugetară
al cărei cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON, respectiv suma
de 8.688 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența
materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de
criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și
fiscal a Tribunalului.
În ceea ce privește
competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a
dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că
reclamantul a optat pentru instanța de la sediul său.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția
de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Consultanță și
Management al Proiectelor E. în contradictoriu cu pârâtul Organismul
Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia în favoarea Tribunalului Olt, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM