ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2014, precizată ulterior, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și a solicitat anularea actului administrativ - Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, precum și a actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, pe care nu le-a indicat.

Prin sentința nr. 95/F - Cont din data de 01 iulie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia, și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, chemat în garanție fiind Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, reclamanta A. a formulat recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, anularea Deciziei nr. 26 din 21 noiembrie 2013 precum și a actelor ce au stat la baza emiterii actului administrativ - procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 20 septembrie 2013 și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 22 noiembrie 2013.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 8060 din 20 septembrie 2013 s-a stabilit un cuantum al creanței bugetare rezultate din nereguli de 116.756,22 lei, iar în urma contestației depusă la OIRPOSDRU SV Craiova, s-a stabilit un cuantum al creanței bugetare rezultate din nereguli de 8.951,32 lei, conform procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 10241 din 22 noiembrie 2013 și Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013.

Mai arată că partenerul Fundației A. în cadrul acestui proiect a fost Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea (APDC) cu care a încheiat acordul de parteneriat nr. 16 din 12 august 2008 (nr. 85 din 12 august 2008 înregistrat la APDC), iar conform Legii nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de munca, art. 55 alin. (1) "Furnizorii de servicii pentru stimularea ocupării forței de munca pot să presteze, pe baza de contracte încheiate cu agențiile pentru ocuparea forței de munca, servicii finanțate bugetul asigurărilor pentru șomaj, numai dacă sunt acreditați". Astfel, s-a constatat că APDC are certificatele de acreditare din 07 februarie 2011, respectiv din 16 mai 2011. Contrar acestor documente, s-a concluzionat că activitatea de prestare a serviciilor de informare și consiliere profesională constituie o abatere de la prevederile contractuale, iar contravaloarea acestora reprezintă o suma plătită necuvenit, cu prejudicierea bugetului UE/bugetul național aferent.

Recurenta-reclamantă mai arată că în urma contestației formulate, s-a constatat în Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013 că beneficiarul a făcut demersuri pentru respectarea legislației naționale și a prezentat acreditare pentru Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea în perioada de implementare a proiectului, echipa de soluționare a contestației considerând că sunt îndeplinite condițiile tehnice aferente implementării proiectului. Pe cale de consecință, prin decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013 s-au considerat neeligibile doar onorariile solicitate pentru care nu au fost prezentate documentele justificative nici cu ocazia contestație din 23 octombrie 2013, acestea totalizând suma de 9.134 lei. În susținerea acestor aspecte, precizează că a depus instrumente financiare care atestă plata, dar organele de control le-au ignorat, cum ar fi: state, registre de casa, OP-uri, extrase de cont, cererea decont nr. 148 din 29 aprilie 2011 în valoare de 15.500 lei, aferente perioadei martie - aprilie 2011, precum și contractul civil de prestări servicii nr. 24 din 01 iunie 2010 și cererea formulată de B., nr. 237 din 25 mai 2010 prin care a solicitat schimbarea formei de contractare de la contract civil de prestări servicii cu PFA la contract civil de prestări servicii cu persoană fizică.

Recurenta susține că aceste cheltuieli au fost efectuate și decontate de AMPOSDRU pe bază de documente justificative în perioada mai 2010 - aprilie 2011, astfel că apreciază că sentința recurată este nelegală și netemeinică, deoarece motivele acestei soluții sunt contradictorii cu apărările formulate de către recurentă, întrucât s-au prezentat aceleași documente contabile pentru trei persoane din echipă, dar echipa de control a OIRPOSDRU SV Oltenia a fost în eroare, deoarece nu a observat cu ocazia vizitei post implementare din mai 2013 pe stat, registre și alte documente de plata, a treia persoană din echipă, respectiv pe B., deși AMPOSDRU a rambursat aceste cheltuieli pe baza acelorași documente în perioada 2010 - 2011. Instanța nu a luat în considerare ca aceste sume s-au cheltuit și rambursat pe baza de documente justificative de o altă entitate - AMPOSDRU în perioada 2010 - 2011, și nu de OIRPOSDRU SV Oltenia.

Se critică de către recurenta-reclamantă modul de apreciere în speță a conflictului de interese, apreciind că un asemenea conflict de interese nu există în cauză, cu atât mai mult cu cât OIRPOSDRU SV Oltenia a considerat prin decizia 26 din 21 noiembrie 2013 și prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență din 22 noiembrie 2013 că echipa de control își însușește punctul de vedere transmis de beneficiar, considerând eligibile onorariile solicitate pentru C. De asemenea, s-a reținut în ce privește conflictul de interese și regimul incompatibilităților dintre D. și C., că entitatea respectivă are statutul de O.N.G., iar dreptul la muncă este prevăzut în Constituția României și nu poate fi îngrădit.

Recurenta-reclamantă susține că motivarea instanței este lacunară și nu face referire la documentele justificative depuse, instanța aplicând greșit prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Intimatul-pârât Organism Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud - Vest Oltenia, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca vădit nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.

Prin întâmpinare se arată că în speță, criticile aduse de recurentă sentinței instanței de fond sunt nefondate, întrucât aceasta nu a prezentat echipei de control cu ocazia vizitei la fața locului documente justificative, aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, ci doar contractul de prestări servicii din 04 mai 2009, încheiat de Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea cu B., conform minutei, înregistrată la recurentă cu nr. 2887 din 16 mai 2013. Documentele justificative aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, nu au fost depuse nici cu ocazia contestației administrative formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 8060 din 20 septembrie 2013, deși conform alin. (20) și (21) ale art. 9 lit. a) din contractul de finanțare, recurenta avea obligația de a pune la dispoziția OIRPOSDRU documentele aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei.

Potrivit prevederilor art. 1 din contractul de finanțare, AMPOSDRU/OIRPOSDRU delegat va acorda finanțarea nerambursabilă maximă, estimată la art. 3 alin. (2), pentru implementarea proiectului, doar în condițiile respectării de către beneficiar a prevederilor contractului de finanțare, a Instrucțiunilor AMPOSDRU și a legislației comunitare și naționale.

Conform Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții: să fie efectiv plătită de la data prevăzută în contractul de finanțare nerambursabilă; să fie necesară pentru realizarea activităților din cadrul proiectului;

să fie prevăzută în bugetul estimativ al proiectului; să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate; să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă și dovedită prin facturi, conform legislației naționale; să nu fi făcut obiectul altor finanțări publice; să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare; să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare; să fie menționată în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condițiile specifice pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte.

De asemenea, intimatul pârât susține că acest contract de prestări servicii, încheiat de A., cu persoana fizică B., deși are nr. 24 din 01 iunie 2010, nu putea fi încheiat decât ulterior efectuării controlului, respectiv ulterior formulării contestației, având în vedere că recurenta nu a explicat care este temeiul juridic în baza căruia Asociația pentru Dezvoltare Comunitare Vâlcea putea să efectueze și să emită documente de plată pentru un contract de prestării servicii încheiat de o altă persoană juridică, respectiv A., cât timp pentru cheltuielile în sumă de 9.134 lei, aferente contractului de prestări servicii nr. 34 din 04 mai 2009, încheiat cu B., nu au fost depuse documente justificative care să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor de eligibilitate prevăzute de contractul de finanțare, astfel că acestea au fost rambursate necuvenit și în mod corect, instanța de fond a interpretat prevederile legale și contractuale prin raportare la situația de fapt.

În cauză a formulat întâmpinare și intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Intimatul-pârât arată că recurenta în calitate de lider al parteneriatului, a depus o cerere de finanțare și a încheiat cu DGAMPOSDRU contractul de finanțare X, în temeiul căruia a fost emis procesul verbal de constatare a neregulilor și se stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 20 septembrie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 116.756,22 lei, aferent rambursării în mod necuvenit a unor cheltuieli efectuate atât de către beneficiarul finanțării, cât și de către partenerul său, Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea, iar prin Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, emisă ca urmare a contestației formulate de către recurentă, OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia a constatat ca neeligibile doar cheltuielile în cuantum de 9.134 lei pentru nedepunerea facturilor și OP-urilor cu care s-a efectuat plata.

Se mai arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie însoțită de facturi în conformitate cu prevederile legislației naționale sau de alt documente contabile cu valoare probatorie echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate.

Cu toate acestea, precizează că recurenta a menționat emiterea unor facturi pentru serviciile prestate, nici acestea și nici OP-urile nu au fost efectiv prezentate autorității de control sau cu prilejul depunerii contestației administrative.

Intimatul-pârât subliniază deosebirea dintre documentele contabile și documentele justificative, așa cum reiese aceasta din prevederile Legii nr. 82/1991, republicată și din Ordinul M.F.P. nr. 3512/2008 privind documentele contabile, precizând că documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de cadrul de reglementare în vigoare. Astfel, susține că documentele depuse de către recurentă în sprijinul afirmațiilor sale, nu îndeplineau condiția de a fi documente justificative, în sensul dat de normele legale în vigoare.

Pe de altă parte, mai arată că în speță, contractul de prestări servicii încheiat cu persoana fizică B., a fost înregistrat din 01 iunie 2010, respectiv după efectuarea controlului, deoarece: nu există o decizie de încetare a contractului de prestări servicii din 04 mai 2009; contractul din 2010 nu a fost pus la dispoziția autorității de control și prezintă o serie de adnotări și modificări, efectuate fără asumarea acestora prin semnătură de către părți; numărul de înregistrare al cererii de schimbare a formei de înregistrare, formulată de B. a fost înregistrat la recurentă sub nr. 237 din 25 octombrie 2010, iar contractul încheiat cu persoana fizică B. a fost înregistrat de către recurentă sub nr. 24 din 24 octombrie 2010;

minuta înregistrată de către recurentă sub nr. 2887 din 16 mai 2013, încheiată cu ocazia controlului la fața locului, atestă strict și limitativ documentele verificate și puse la dispoziția echipei de verificare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că recurenta a timbrat incomplet recursul, respectiv cu suma de 175 lei, în loc. de 200 lei, taxă aferentă celor două motive de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

De asemenea, s-a concluzionat că recursul a fost tardiv declarat, împrejurare sancționată cu nulitatea conform art. 489 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 95/F - Cont din data de 01 iulie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 25 aprilie 2017, dispunându-se citarea recurentei - reclamante A. cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 25 lei, aferentă celor două motive de recurs invocate, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca insuficient timbrată.

În considerentele acestei încheieri, s-a reținut că atât recurenta - reclamantă A., cât și intimatul Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia au depus Puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Anexat la Punctul său de vedere, recurenta - reclamantă A. a atașat și duplicatul Facturii emise de Poșta Română, din care rezultă, ca dată de depunere prin poștă a recursului, data de 07 august 2014.

Prin Punctul său de vedere intimatul Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia și-a însușit Raportul, solicitând anularea recursului, ca incomplet timbrat, conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de filtru, prin aceeași încheiere, analizând respectarea de către recurenta - reclamantă a dispozițiilor art. 487 C. proc. civ., în raport și de documentul anexat la Punctul de vedere la Raport formulat de recurenta - reclamantă A., respectiv duplicatul Facturii emise de Poșta Română, din care rezultă, ca și dată de depunere prin poștă a recursului, data de 07 august 2014, a constatat că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sentința fiind comunicată recurentei la data de 24 iulie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse prin poștă la data de 07 august 2014, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, termen ce se împlinea la data de 11 august 2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Excepția insuficientei timbrări a recursului

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din actele dosarului rezultă faptul că odată cu cererea de recurs, recurenta A. a depus la dosar chitanța privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 25 lei - f. 4 dosar.

Recurenta a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru depusă inițial cu suma de 175 lei, demers în urma căruia, la data de 26 ianuarie 2015, aceasta a depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei - f. 83 dosar, iar ulterior, la data de 31 martie 2017, s-a mai depus de către aceasta o taxă judiciară de timbru de 25 lei - f. 160 dosar.

Astfel, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă și-a îndeplinit integral obligația de timbrare ce-i revenea cu privire la recursul formulat, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul 486 alin. (2) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepției insuficientei timbrări, invocată de către intimați.

Înalta Curte constată că în speță, prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 20 septembrie 2013, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 116.756,22 lei, iar prin decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, dată în soluționarea contestației administrative formulate de către societatea recurentă, s-a admis, în parte, această contestație împotriva procesului verbal, care a fost anulat, considerându-se neeligibilă doar suma de 9.134 lei, reprezentând onorarii plătite necuvenit pentru B.

Astfel, ceea ce recurenta-reclamantă contestă pe calea recursului, este tocmai stabilirea ca neeligibilă a sumei de 9.134 lei, reprezentând onorarii plătite necuvenit pentru B.

Analizând înscrisurile de la dosar se observă că recurenta a încheiat cu B., contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, pentru prestarea serviciilor aferente funcției de lucrător social, durata contractului fiind de 24 luni, începând cu data de 4 mai 2009, onorariul de 1.500 lei fără TVA, timpul de lucru de 80 ore lunar, iar în evidența cheltuielilor au fost solicitate spre rambursare sume pentru prestarea serviciilor, în valoare totală de 33.134 lei.

La controlul efectuat, recurenta nu a prezentat echipei de control documente justificative, aferente unor cheltuieli în sumă de 9.134 lei, în baza contractului mai sus arătat, ci doar contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, încheiat de Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea cu B., conform minutei, înregistrată la recurentă din 16 mai 2013.

De asemenea, documentele justificative aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, nu au fost depuse nici cu ocazia contestației administrative formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 20 septembrie 2013, deși conform alin. (20) și (21) ale art. 9 lit. A) din contractul de finanțare, recurenta avea obligația de a pune la dispoziția OIRPOSDRU documentele aferente tuturor cheltuielilor efectuate.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut că recurenta A. nu a produs dovezi pentru a justifica cheltuielile în cuantum de 9.134 lei, ci doar contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, dat fiind faptul potrivit Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, Capitolul Eligibilitatea cheltuielilor pentru rambursarea cheltuielilor, este necesar ca acestea să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, printre care la pct. 5 se prevede să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu legislația națională sau cu alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor.

Se mai constată că în recurs, criticile formulate de către A. reiau în mare parte susținerile acesteia făcute și în fața instanței de fond, fără a aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, respectiv fără a depune documente justificative cu privire la suma de 9.134 lei declarată neeligibilă de către organul de control, astfel că nici în recurs, recurenta nu a depus probe de natură a conduce la reținerea unei alte stări de fapt decât cea reținută de către prima instanță, și în consecință, nici nu poate conduce la schimbarea soluției date pe fond.

În ceea ce privește critica recurentei cu privire la conflictul de interese dintre B., în calitate de lucrător social și soția sa, E., asistent manager, care-i viza și aproba rapoartele de activitate lunare, se constată că recurenta este în eroare, întrucât prima instanță deși s-a referit la această stare de fapt, nu a reținut conflictul de interese invocat de pârât pentru prima oară în fața instanței prin întâmpinare, apreciind doar că aceasta constituie o dovadă în plus a justeței soluției adoptate, sub aspectul lipsei documentelor justificative ale cheltuielilor eligibile.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 95/F - CONT din 1 iulie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., republicat, va obliga recurenta, ca parte ce a pierdut procesul, la cheltuieli de judecată în cuantum de 178 lei către intimatul pârât Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepției insuficientei timbrări, invocată de către intimați.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 95/F - CONT din 1 iulie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 178 lei către intimatul pârât Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2017.