ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu Organismul Intermediar Regional - POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia și AM POSDRU, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului, emisă la 30.08.2013 de Organismul Intermediar Regional - POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia și anularea Deciziei nr. 8547 din 4.10.2013, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență nr. 6684 din 26.07.2013, ce a stat la baza emiterii deciziei.

Pârâtul Organismul Intermediar Regional - POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii privind anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 7553/30.08-2+13 aferentă cererii de rambursare nr. 6 aferentă proiectului POSDRU/5.1./G/78732 pentru că nu ar fi act administrativ, excepția netimbrării acțiunii și a formulat cerere de chemare în garanție a AM POSDRU.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin întâmpinare, a formulat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive a AM POSDRU și cererea de chemare în garanție a MMFPSPV - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și a fost unită excepția inadmisibilității primului capăt de cerere cu fondul.

S-a avut în vedere că nu este evaluabil în bani capătul doi al cererii, fiind incident art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, iar în cauză este vorba despre cererile în materia contenciosului administrativ privind anularea unei acțiuni, că pârâta AMPOSTRU are calitate procesuală pasivă în baza art. 17 din H.G. nr. 457/2008, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă pentru că AMPOSDRU are calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 52 din 09.04.2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamantei, s-a dispus anularea Deciziei nr. 8547/2013 și a procesului-verbal nr. x din 26.07.2013 emise de OIR - POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia și a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere cu privire la anularea scrisorii nr. 7553/2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a motiva soluția, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

- excepția inadmisibilității este întemeiată pentru că scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 7553 din 30.08.2013 nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici act administrativ fiscal în sensul art. 41 C. proc. fisc.;

- pe fondul cauzei, cu privire la suma de 97.286,57 RON, cheltuieli cu convențiile civile sunt eligibile în raport de sentința civilă nr. 3845 din 20.05.2013 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 1597 din 2.04.2014 a Curții de Apel Pitești;

- suma de 11.580 RON este eligibilă pentru că s-a procedat la compensarea sumelor datorate bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs OIR - POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia și s-a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fiind criticată soluția instanței de fond pentru că ar cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Deși a fost invocată excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, recurenta consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție de procedură.

Obiectul cererii de chemare în judecată se raportează la derularea contractului de finanțare nr. 102/5.1./G/78732 a cărui valoare eligibilă este de 1.787.450 RON fără TVA în temeiul căruia s-a emis procesul-verbal de constatare a cărui anulare se solicită, iar reclamanta nu face dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar aferent.

În raport de dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest contract de finanțare este un act administrativ, cererea de chemare în judecată trebuia taxată la valoarea contractului de finanțare, respectiv la valoarea contractului de finanțare, respectiv la valoarea de 1.787.450 RON, fără TVA.

Cu privire la suma de 97.286,57 RON - cheltuielile cu convențiile civile realizate în derularea proiectului de către B. S.R.L., s-a apreciat de către recurentă că soluția este greșită deoarece la data când s-a soluționat cauza la fond Decizia nr. 1597 din 02.04.2014 a Curții de Apel Pitești nu era redactată și în urma redactării s-a constatat că recursul împotriva sentinței civile nr. 3845 din 30.05.2015 a Tribunalului Vâlcea a fost respins pentru alte considerente decât cele reținute în sentința recurată, respectiv că inspectorul de muncă nu mai poate recalifica raportul juridic, adică o convenție de prestări servicii ca fiind contract individual de muncă peste voința părților contractante și în condițiile în care nu a fost desființat într-o modalitate prevăzută de lege.

Mai mult, s-a invocat faptul că în acel litigiu - S.C. B. S.R.L. avea obligativitatea de a chema în judecată, pe calea intervenției forțate, OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia și că, prin raportare la art. 431 C. proc. civ., lucrul judecat are caracter individual și relativ.

Afirmația reclamantei conform căreia revenirea asupra procesului-verbal în situația în care acesta rămâne definitiv în căile de atac nu ar fi posibilă a fost considerată greșită, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 instituie o procedură administrativă specială ce derogă de la dreptul comun, în acest sens fiind și art. 31 alin. (1) ce se referă la posibilitatea instituției emitente de a reveni asupra măsurilor dispuse și de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

În legătură cu încheierea contractelor civile de prestări servicii recurenta a arătat următoarele:

- legea impune ca orice activitate de muncă să fie prestată în temeiul unui contract individual de muncă.

Având în vedere că pentru contractele civile de prestări servicii încheiate de S.C. B. S.R.L., partener în cadrul proiectului, au fost întocmite fișe de responsabilități și atribuții s-a apreciat că suntem în prezența unui raport de subordonare, specific contractului individual de muncă.

- activitățile ce pot fi prestate în baza unor convenții civile de prestări servicii vizează activitățile liberilor profesioniști care se autorizează în vederea desfășurării unor astfel de activități și există mai multe acte normative care reglementează prestarea muncii în baza unor convenții de prestări de servicii, dar raportul juridic care ia naștere ca urmare a încheierii unei convenții civile este un raport civil, care presupune o relație de independență între cele două părți semnatare, activitatea prestată având un caracter sporadic, ocazional și nu unul de continuitate.

Au fost invocate prevederile art. 3.1.3. - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul solicitantului referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ o cheltuială pentru a fi eligibilă, între care, la pct. 8 - să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare. În funcție de aceste condiții, sub aspectul reglementării raportului de muncă, au fost aplicate prioritar dispozițiile Codului Muncii.

Recurenta a invocat și alte aspecte ce nu au fost analizate de către instanța de fond:

- Asociația A., în calitate de beneficiar are posibilitatea legală de a recupera cheltuielile neeligibile constatate prin procesul-verbal nr. x/2013 direct de la partener;

- în raport de prevederile contractului de finanțare, beneficiarul are responsabilitatea modului de implementare a Proiectului, iar reclamanta nu a solicitat un punct de vedere de la OIRPOSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia cu privire la eligibilitatea convențiilor civile în cadrul contractului de finanțare deși avea obligația, potrivit art. 9 alin. (3) din contractul de finanțare.

Cu privire la solicitarea reclamantei formulată către Administrația Finanțelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea prin care s-a solicitat recuperarea creanțelor fiscale din impozit pe venit din salarii și contribuții sociale aferente lunii septembrie 2012 cu TVA de rambursat din Decontul de TVA al lunii septembrie 2012 pentru nerestituire de către OIRPOSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia a cererilor de rambursare depuse în cadrul Proiectului datorită blocării plăților de către UE s-a arătat că AMPOSDRU, conform art. 18 alin. (3) din contractul de finanțare, își rezervă dreptul de a reduce parțial sau total finanțarea dacă această diminuare este cauzată de dificultăți în cadrul bugetului de stat, astfel că riscul financiar asumat de beneficiar va fi luat în calcul la semnarea contractului, la modificarea și prelungirea acestuia;

- responsabilitatea plăților revine Direcției Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nu OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia;

- reclamanta nu a solicitat un punct de vedere oficial fie AM POSDRU, fie OIR POSDRU ci și-a asumat încălcarea contractului de finanțare;

- operațiunea de compensare este aplicabilă doar pentru operațiuni decontate din fonduri exclusiv de la bugetul de stat și nu din fonduri provenind de la UE.

Suma de 1.651,70 RON reprezentând pro rata (8,30%) din costurile aferente serviciilor de audit efectuate pentru cheltuielile neeligibile identificate de OISPOSDRU Regiunea Sud-Vest Olteania, dar care au fost certificate prin rapoartele de audit prezentate la cererile de rambursare s-a calculat conform contractului de finanțare.

A fost invocat și faptul că într-o speță similară, soluționată prin Decizia nr. 942 din 15.10.2012 a Curții de Apel Craiova, s-a spus că salarizarea și angajarea în cadrul proiectelor finanțate din POSDRU pe baza unor convenții civile și nu pe baza unor contracte individuale de muncă, reprezintă nereguli.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a scrisorii standard de informare a beneficiarului emisă la 30.08.2013, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26.07.2013 și a deciziei nr. 8547 din 4.10.2013 emise de OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil de către instanța de fond, iar în rest a fost admisă acțiunea de anulare a procesului-verbal și a deciziei nr. x/2013, dar recursul declarat de OIR POSDRU vizează anularea actelor contestate.

Referitor la excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată

Instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea din 26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și s-a apreciat că acțiunea a fost corect timbrată conform art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Chiar dacă dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd că cererile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare, în speță nu suntem în prezența unui litigiu legat de executarea, închirierea sau rezilierea unui contract administrativ pentru a fi incident acest text, ci se solicită anularea unor acte administrative (procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și decizia dată în soluționarea contestației formulate împotriva acestui proces-verbal) emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și, de aceea, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pentru că a fost soluționată corect excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, se constată că aceste critici sunt nefondate.

Referitor la suma de 97.286,57 RON reprezentând cheltuieli cu convențiile civile încheiate în cadrul Proiectului

Instanța de fond a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și decizia prin care a fost soluționată contestația în privința acestei sume cu motivarea că printr-o hotărâre judecătorească (Sentința civilă nr. 3845 din 30.05.2013 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 1597 din 2.04.2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) s-a stabilit că toate convențiile civile încheiate cu personalul, cu experți pe termen scurt sunt legale, iar cheltuielile ce decurg din astfel de convenții sunt eligibile.

Recurenta a criticat această soluție invocând faptul că după redactarea deciziei nr. 1597 din 2.04.2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceste considerente nu s-au regăsit în soluția instanței de recurs.

Problema ce se impune a fi soluționată în legătură cu aceste cheltuieli este aceea a efectelor pe care această hotărâre judecătorească o are asupra soluției ce se va pronunța în prezenta cauză, în raport și de atitudinea recurentei reflectată în deciziile adoptate în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Astfel, inițial, pentru că pe rolul instanțelor se afla litigiul dintre S.C. B. S.R.L., partenerul reclamantei în derularea proiectului și Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, referitor la procesul-verbal ce viza nelegalitatea încheierii de convenții civile, fiind soluționată cauza în fața instanței de fond, OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia a dispus, prin Decizia nr. 21 din 19.09.2013 suspendarea soluționării contestației până la data comunicării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, procedura administrativă urmând a fi reluată după încetarea motivului care a determinat suspendarea.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 8547 din 4.10.2013 aceeași instituție publică a decis, în urma analizării contestației, cu privire la această sumă, respingerea contestației cu mențiunea că la comunicarea unei hotărâri definitive și irevocabile va reveni asupra procesului-verbal de constatare și va lua în considerare cele stabilite de instanță.

De aceea, prin Decizia nr. 418 din 6 august 2014 emisă de OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia, după depunerea atât a sentinței civile nr. 3845 din 30.05.2013 a Tribunalului Vâlcea, cât și a deciziei civile nr. 1597 din 2.04.2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea contestației și anularea titlului de creanță conform art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu toate că în cadrul motivelor de recurs recurentul OIR POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia a considerat că nu poate fi avută în vedere soluția pronunțată de Tribunalul Vâlcea pentru că prin decizia Curții de Apel Pitești s-a menținut soluția dar cu o altă motivare, aceste susțineri sunt nefondate având în vedere tocmai emiterea Deciziei nr. 41/6.08.2014 a OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia prin care a fost admisă contestația și anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor, plecând chiar de la considerentele deciziei nr. x/2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar aceste hotărâri judecătorești, chiar dacă nu sunt pronunțate și în contradictoriu cu recurentul, se bucură de prezumția puterii de lucru judecat. Prezumția puterii de lucru judecat este cea care operează atunci când în al doilea proces se pune o chestiune soluționată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, plecând de la faptul că ce s-a tranșat jurisdicțional anterior, nu poate fi contrazis ulterior.

De aceea, nu se poate susține nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la această sumă, iar aspectele legate de obligativitatea încheierii de contracte de muncă pentru persoanele implicate în Proiect nu vor mai fi analizate.

De altfel, în condițiile în care prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs au fost invocate aceste aspecte, recurentul prin răspunsul la întâmpinare s-a limitat să reia motivarea recursului și să nu răspundă sub nicio formă acestor apărări ale intimatei.

În privința practicii judiciare invocate de către recurent, față de reținerea efectului puterii de lucru judecat, aceasta nu prezintă relevanță.

Referitor la suma de 11.580 RON - reprezentând contravaloarea obligațiilor salariale pentru angajații din Proiect datorate Bugetului de Stat și Bugetului Asigurărilor Sociale aferente lunii septembrie 2012

Prin sentința recurată, instanța de fond a anulat actele contestate cu privire la această sumă și a considerat că suma este eligibilă în raport de dispozițiile art. 2 pct. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009, iar compensarea acestora este o operațiune legală pentru că reclamanta avea și calitatea de creditor și de debitor al ANAF.

Recurentul a criticat această soluție și a apreciat că operațiunea de compensare este aplicabilă doar pentru operațiuni decontate din fonduri exclusiv de la bugetul de stat și nu din fonduri provenind de la UE, iar aceste critici, chiar dacă nu au fost indicate textele de lege a căror aplicare sau interpretare s-a făcut greșit, sunt fondate.

O.U.G. nr. 64/2009 se referă la gestionare financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectul de convergență și se stabilește, conform art. 1, cadrul financiar general pentru gestionarea asistenței financiare nerambursabile alocate României în vederea asigurării unui management financiar eficient al fondurilor provenite din instrumente structurale.

Într-adevăr, în art. 2 alin. (2) lit. g) din acest act normativ sunt definite cheltuielile eligibile, ca fiind cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale care pot fi finanțate atât din instrumente structurale, cât și din cofinanțare publică și/sau cofinanțare privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor.

Reclamanta a procedat la compensarea sumelor pe care se impunea să le plătească cu titlu de obligații pentru angajații din Proiect datorate Bugetului de Stat și Bugetului Asigurărilor Sociale aferente lunii septembrie 2012 cu TVA de rambursat din Decontul de TVA al lunii septembrie 2012 pentru că nu i-ar fi fost soluționate de către pârât cererile de rambursare depuse aferente Proiectului în urma blocării plăților de către UE.

Indiferent de motivul pentru care cererile de rambursare nu au fost aprobate de OIR POSDRU, reclamanta nu putea să utilizeze procedura compensării sumelor datorate cu TVA pentru că regimul juridic al TVA aferent cheltuielilor din cadrul proiectului nu este identic cu cel al TVA astfel cum este reglementat de Codul fiscal.

Astfel, potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 64/2009, în bugetele ordonatorilor de credite cu rol de Autoritate de management pentru programul operațional care utilizează mecanismul plăților indirecte se cuprind, separat, sumele pentru finanțarea contravalorii taxei pe valoare adăugată neeligibile plătite, aferente cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate de instrumente structurale.

Mai mult, art. 15 alin. (3) din același act normativ prevede că "Beneficiarii care, potrivit prevederilor Legii nr. 572/2003, cu modificările și completările ulterioare își exercită dreptul de deducere a TVA aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale în cadrul programului operațional cu obligația să restituie la bugetul de stat sumele reprezentând TVA dedusă a cărei contravaloare a fost plătită beneficiarilor potrivit prezentei ordonanțe de urgență…".

În raport de aceste dispoziții se constată că nu se poate realiza compensarea sumelor datorate Bugetului de Stat și Bugetului Asigurărilor Locale în urma derulării proiectelor de finanțare din instrumente structurale cu TVA de rambursat aferent cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul acestor proiecte, astfel că hotărârea instanței de fond în privința acestei sume este nelegală.

Referitor la suma de 1.651,70 RON aferentă serviciilor de audit

Instanța de fond a anulate actele contestate în privința aceste sume deoarece a considerat eligibile toate cheltuielile cuprinse de pârâtul OIR POSDRU.

Însă, în raport de dispozițiile contractului de finanțare și de soluția instanței de recurs care a apreciat că suma de 11.580 RON reprezintă cheltuială neeligibilă, se impune ca și suma de 1.651,70 RON aferentă serviciilor de audit să fie considerată tot neeligibilă.

Conform prevederilor contractului de finanțare POSDRU 102/5.1/G/78732:

"în situația în cadre AM POSDRU sau OIR POSDRU delegat identifică cheltuielile neeligibile care au fost certificate de auditorul financiar independent selectat conform procedurilor…., cheltuielile aferente serviciilor prestate de auditorul financiar care se încadrează în perioada de referință a cererii de rambursare în cadrul căreia au fost identificate aceste cheltuieli neeligibile vor fi considerate, la rândul lor, pro rata, neeligibile…".

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și admisă în parte acțiunea reclamantei Asociația A.

Vor fi anulate în parte Decizia nr. 8547 din 4.10.2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 26.07.2013 numai în ceea ce privește suma de 97.286,57 RON reprezentând cheltuieli cu convențiile civile și va fi respinsă acțiunea pentru celelalte sume contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia împotriva sentinței nr. 52/F-CONT din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în consecință:

Admite în parte acțiunea reclamantei Asociația A.

Anulează în parte Decizia nr. 8547 din 04.10.2013 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 26.07.2013, în ceea ce privește suma de 97.286,57 RON - cheltuieli cu convențiile civile.

Respinge în rest acțiunea reclamantei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2015.