ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4309/2014

Decizia nr. 4309/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 44/54/2014, reclamanta Agenția Națională pentru Romi, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, a solicitat instanței să constate nulitatea relativă a măsurilor dispuse prin decizia nr. 29 din data de 12 decembrie 2013, să constate nulitatea relativă a măsurilor dispuse prin procesul-verbal din 11 noiembrie 2013 emis de către Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, transmis la Agenția Națională pentru Romi în data de 22 iulie 2013, cu privire la verificarea prin eșantion a documentelor justificative care au stat la baza cheltuielilor solicitate în cererile de rambursare intermediare nr. 2, 3, 4, 5, 6 și 8 - rambursarea finală, din cadrul Proiectului „Participarea grupurilor vulnerabile în economia socială, contract de finanțare nr. POSDRU/14/6.1/S/9, ID 2151 și, pe cale de consecință, reconsiderarea cheltuielilor declarate neeligibile la nivelul OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia prin validarea cheltuielilor declarate neeligibile în favoarea beneficiarului.

Prin sentința nr. 141/2014 din 25 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Națională pentru Romi, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 2522/2014 din 09 septembrie 2014, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflictul negativ de competență între Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 29 din data de 12 decembrie 2013 și a procesului-verbal din 11 noiembrie 2013, acte emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Prin procesul-verbal din 11 noiembrie 2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 3.028.984 RON reprezentând creanță bugetară rezultată din nereguli.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act ce vizează o creanță bugetară al cărei cuantum se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, respectiv suma de 3.028.984 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel.

Totodată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, fiind o cerere incidentală - așa cum în mod corect a stabilit Curtea de Apel Craiova, se impune a fi soluționată de instanța competentă pentru soluționarea cererii principale, astfel cum statuează art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea reclamantei.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Națională pentru Romi în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.